• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Adrian Miroiu. Examene de promovare
Adrian Miroiu. Examene de promovare
Home
Uncategorized

Adrian Miroiu. Examene de promovare

September 10th, 2018 [ Adrian Miroiu ] [ Adrian Miroiu ] Opinii, Uncategorized comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Într-o melodie celebră a trupei Taxi, al cărei punct de plecare e felul în care Irina-Margareta Nistor a tradus în românește diverse expresii licențioase din filmele în limba engleză, se punea o întrebare cu mult sens: Ce guvernează România? – ipocrizia sau pudibonderia? Când am citit recent publicata Ordonanță a Guvernului nr. 9/23 august 2018 privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul educației m-am întrebat și eu ceva asemănător: Ce guvernează în educația superioară din România? –  ipocrizia sau (și) meschinăria?

Din păcate, deși prevederile acestei Ordonanțe sunt foarte importante, ea a atras prea puține comentarii (unul dintre ele se găsește aici). Cred că mai multe prevederi ale ei ar trebui discutate. Între prevederile referitoare la învățământul superior ar fi, de pildă, cele lgate de mereu promisa și mereu amânata evaluare a școlilor doctorale. Cred însă că cele mai interesante privesc introducerea așa-numitului examen pentru promovarea în cariera didactică în învățământul universitar. Mă voi opri mai jos asupra lor.

Să vedem cum stau lucrurile azi (potrivit legii nr 1/2011) în privința promovării cuiva în cariera didactică universitară. Orice post vacant din statul de funcțiuni al unui departament dintr-o universitate românească poate fi ocupat numai prin concurs. Postul respectiv poate fi de profesor, respectiv de conferențiar, lector sau asistent și e identificat prin anumite discipline (cursuri). La un concurs se poate înscrie orice persoană (din universitate sau dinafara ei), dacă îndeplineșt cerințele stabilite la nivel național (de CNATDCU – pentru posturile de profesor și conferențiar) sau chiar la nivelul universității respective. Accentuez, cei care se înscriu pot fi sau nu titulari în universitatea la care s-a scos la concurs acel post. Evaluarea candidaților se face de o comisie; și e important de notat că în cazul concursurilor pentru ocuparea unui post de profesor sau de conferențiar universitar cel puțin trei membri (din cinci) ai comisiei trebuie să fie din afara universității respective (conform HG nr. 457/ 2011, care – surprinzător! – e încă în vigoare după atâtea maltratări ale legii educației din 2011).

Mai departe, dacă o persoană ocupă un post care corespunde să zicem funcției de conferențiar universitar și își dorește să promoveze – adică să devină profesor universitar titular – nu are la dispoziție decât o soluție: să fie scos la concurs un post de profesor universitar (de pildă, în același departament în care funcționează), iar acea persoană să se înscrie la concurs – repet, concursul e deschis oricui – și să îl câștige. [Pe vremuri, adică înainte de legea educației nr 84/1995 se mai practica și o altă soluție: persoana respectivă cerea ca postul (de conferențiar) ocupat de ea să fie transformat într-unul de profesor și să fie scos la concurs. Sigur, exista mereu pericolul – deși eu nu am auzit ca el să fi și devenit real – ca la concursul făcut să se înscrie și altcineva care, culmea, să și îl câștige.]

Cred că mulți universitari au simțit (pe pielea lor) că ceva nu e totuși în regulă cu aceste proceduri. Pare de dorit ca atunci când un cadru didactic titular dintr-un anumit departament a dovedit realizări notabile, științifice și în privința lucrului cu studenții, să poată fi promovat – de exemplu să devină conferențiar sau profesor. Și aceasta fără să fie nevoie de deschiderea și de parcurgerea anevoioasă a unui întreg concurs, în care eventual apar și alți candidați. (Sigur, universitățile au construit informal mecanisme sofisticate prin care să minimizeze apariția unor astfel de situații – dar aceasta e o altă problemă.)

Exact acestor dorințe pare să vrea să îi dea o soluție recenta OG nr. 9/2018. Numai că face acest lucru într-un chip care de fapt nu rezolvă nimic, ci doar produce o închidere în sine a universităților și nu oferă oportunități cadrelor didactice, ci mai degrabă întărește puterea – devenită chiar discreționară – a conducerilor universitare.

Ce zice noua OG? – că se instituie un sistem, alternativ celui actual, de promovare în cariera didactică. Nu mai e vorba de concurs, ci de examen. Până acum pare să fie corect – iată, aspiranți la funcții didactice mai înalte, că vi se oferă o șansă nouă! Îmi imaginam ceva de genul următor: un cadru didactic titular X într-un anume departament Y din universitatea Z face o cerere către șeful de departament prin care solicită să fie promovat; dacă cererea e aprobată, în universitate sunt urmate apoi procedurile pentru deschiderea examenului și constituirea comisiei (care ar trebui să aibă aceeași structură ca în cazul concursurilor). Iar dacă X trece examenul, atunci în anul universitar următor postul său e transformat într-unul corespunzător funcției didactice pentru care a dat examenul. Cu siguranță că nu ar fi foarte simplu, dar mă așteptam ca acea hotărâre de guvern pe care o cere OG nr 9/2018 să includă mecanisme în acest sens, pentru a reduce cât se poate de mult arbitrariul acceptării unor astfel de cereri – și indicând criterii generale de desfășurare a unor astfel de concursuri, precum și cerința ca fiecare universitate să elaboreze proceduri în acest sens. Nu ar fi simplu, repet, dar nu imposibil.

Numai că recenta OG nu merge nicidecum într-o astfel de  direcție. Ceea ce urmează ne duce în beznă; iar ce se mai zărește este doar o ipocrită încercare de a masca ocolirea procedurilor totuși mai transparente ale concursurilor care există astăzi pentru ocuparea posturilor didactice în universități. Iată de ce: recenta OG descrie în felul următor ce se va întâmpla. În fiecare an în statele defuncțiuni ale departamentelor sunt aprobate (de către Senatul universitar) niște posturi dedicate promovării didactice. Pe acestea se pot înscrie unele cadre titulare din universitate – dar numai cele pe care le aprobă consiliul de administrație!

Dar e evident că dacă așa stau lucrurile examenul devine concurs, căci de fapt pot fi mai multe cadre didactice care se înscriu pentru  ocuparea aceluiași post didactic vacant. Numai că… – iar aici avem ipocrizia. Căci aceste așa-zise examene sunt de fapt concursurile vechi, dar cu două mari diferențe. Primul: comisiile de concurs nu mai trebuie să respecte cerințele HG nr. 457/ 2011; adică: ele pot fi formate doar din persoane din aceeași universitate (deși, doamne ferește, nu pot fi rude sau afini până la gradul al patrulea cu candidații). Al doilea e că la aceste concursuri nu pot participa decât cadrele didactice titulare din universitate; adică nu cumva să vină cineva dinafară. Cu alte cuvinte, e un mod de a ne păzi de competiție. (Poate că un specialist ar putea să ne spună dacă această închidere e sau nu constituțională; morală sunt convins că nu e.)

Aș fi gata să pariez că aplicarea acestei OG va avea ca efect imediat reducerea drastică a posturilor scoase la concurs de universități, dar că posturile vacante scoase la examenele de promovare vor prolifera mai ceva decât ciupercile. Și mă întreb: avem doar ipocrizie în această schimbare – menită să facă din fiecare șefuleț din universități un tartor discreționar?  Sau e pur și simplu aici (și) meschinărie, incapacitatea de a găsi și propune politici care să ajute la creșterea calității, iar nu doar la apărarea unor interese individuale, înguste și mediocre?

  • Tags
  • dorință
  • OUG
  • sistem
  • soluție

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Martin S. Martin. Conspirația antiprezidențială din Casa Albă
Previous article Cristian Pătrășconiu. Nu cu pianul!
[ Adrian Miroiu ]

[ Adrian Miroiu ]

Related Posts

Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze
February 25th, 2021

Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze

Bogdan Glăvan. E dificil să faci predicții, mai ales despre viitor.
February 17th, 2021

Bogdan Glăvan. E dificil să faci predicții, mai ales despre viitor.

Adrian Papahagi: Gânduri răzlețe despre libertate, toleranță și corupție
February 17th, 2021

Adrian Papahagi: Gânduri răzlețe despre libertate, toleranță și corupție

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ Debate

Ioan Stanomir - R.S.R. Lecția de învățământ politic (fragment). LUPTA DE CLASĂ

Feb 25th, 2021
Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze Opinii

Daniel Uncu. Complicitatea abjecta la justificarea represiunii comuniste chineze

Feb 25th, 2021
Eric Voegelin ca maestru învățător Cultură

Eric Voegelin ca maestru învățător

Feb 25th, 2021
Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth Cultură

Teologia post-kantiană în viziunea lui Karl Barth

Feb 25th, 2021
Când totul este permis Cultură

Când totul este permis

Feb 24th, 2021
Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon Cultură

Câteva fragmente din dialogul „Criton” al lui Platon

Feb 23rd, 2021
Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare Economie

Cum a reușit un susținător al pieței libere să valorifice liberalismul împreună cu gândirea conservatoare

Feb 23rd, 2021
Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3) Debate

Mircea Mihăieș. Eternul Arhipelag (3)

Feb 23rd, 2021
Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul” ALTFEL

Flavius Rovinaru - prefață la ”Murray Rothbard. Știința, tehnologia și guvernul”

Feb 23rd, 2021
Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa Debate

Liviu Andreescu. Pseudoargumente despre știință și pseudoștiință: o replică lui Eugen Octav Popa

Feb 23rd, 2021
Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare Debate

Virgil Iordache. Ortodoxie, artă și bună educație: cadru analitic, exemplu de aplicare

Feb 23rd, 2021
Călătoria cu trenul între privilegiu și economie Politică

Călătoria cu trenul între privilegiu și economie

Feb 21st, 2021
Omenirea: o poveste fără speranță? Societate

Omenirea: o poveste fără speranță?

Feb 21st, 2021
Despre nemurire și eternitate. O introducere Cultură

Despre nemurire și eternitate. O introducere

Feb 21st, 2021
Misterul auctorialității la Shakespeare și Cervantes Cultură

Misterul auctorialității la Shakespeare și Cervantes

Feb 20th, 2021
Titus Livius: „Se știe că adevărul este adesea greu lovit, însă niciodată înăbușit” Istorie

Titus Livius: „Se știe că adevărul este adesea greu lovit, însă niciodată înăbușit”

Feb 20th, 2021
Creația lui Wolfhart Pannenberg Filozofie

Creația lui Wolfhart Pannenberg

Feb 20th, 2021
„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale Debate

„Cultura anulării” a fost recunoscută, pentru prima dată, drept un pericol la adresa societății liberale

Feb 19th, 2021
Platformele de socializare sunt un obstacol în calea civilizației Debate

Platformele de socializare sunt un obstacol în calea civilizației

Feb 19th, 2021
Ernst Cassirer: „Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei” Cultura

Ernst Cassirer: „Comparat cu abundența de care dispunem noi, trecutul poate părea foarte sărac. Dar bogăția noastră de fapte nu este în mod necesar o bogăție de idei”

Feb 19th, 2021
Thomas Kuhn și persistența mitului, magiei și a genealogiilor Cultură

Thomas Kuhn și persistența mitului, magiei și a genealogiilor

Feb 18th, 2021
Moștenirea protestantă a umanismului clasic: Melanchthon și Cicero Cultură

Moștenirea protestantă a umanismului clasic: Melanchthon și Cicero

Feb 17th, 2021
De ce literatura contează Cultură

De ce literatura contează

Feb 17th, 2021
Bogdan Glăvan. E dificil să faci predicții, mai ales despre viitor. Opinii

Bogdan Glăvan. E dificil să faci predicții, mai ales despre viitor.

Feb 17th, 2021
Alexandru Călinescu. Ce mai zice lumea ALTFEL

Alexandru Călinescu. Ce mai zice lumea

Feb 17th, 2021
Adrian Papahagi: Gânduri răzlețe despre libertate, toleranță și corupție Opinii

Adrian Papahagi: Gânduri răzlețe despre libertate, toleranță și corupție

Feb 17th, 2021
Câteva fragmente din „Jurnalul de la Păltiniș”, de Gabriel Liiceanu Cultură

Câteva fragmente din „Jurnalul de la Păltiniș”, de Gabriel Liiceanu

Feb 17th, 2021
Virgil Iordache. Note pe marginea întâlnirii Patriarh – Președinte Debate

Virgil Iordache. Note pe marginea întâlnirii Patriarh – Președinte

Feb 17th, 2021
Viitorul este deja aici Debate

Viitorul este deja aici

Feb 16th, 2021
Bogdan Glăvan. Spălarea pe creier în sistemul socialist de educatie Opinii

Bogdan Glăvan. Spălarea pe creier în sistemul socialist de educatie

Feb 16th, 2021
„Unei veverițe de la Kyle-Na-No", de William Butler Yeats Literatură

„Unei veverițe de la Kyle-Na-No", de William Butler Yeats

Feb 15th, 2021
Lucian Croitoru. O explicație simplă pentru fenomenul GameStop Debate

Lucian Croitoru. O explicație simplă pentru fenomenul GameStop

Feb 15th, 2021
Teodor Baconschi. Ce întrerupe rutina mentală? ALTFEL

Teodor Baconschi. Ce întrerupe rutina mentală?

Feb 15th, 2021
Daniel Uncu. Un deznodamant asteptat: decredibilizarea ireversibila a democratilor americani Opinii

Daniel Uncu. Un deznodamant asteptat: decredibilizarea ireversibila a democratilor americani

Feb 15th, 2021
Câteva fragmente din „Viața în adevăr”, de Václav Havel Cultură

Câteva fragmente din „Viața în adevăr”, de Václav Havel

Feb 15th, 2021
Bogdan Glăvan. De ce e bună privatizarea? Debate

Bogdan Glăvan. De ce e bună privatizarea?

Feb 15th, 2021
Alexandru Lăzescu. Avertismentele lui Lavrov şi „lebedele negre” geopolitice Opinii

Alexandru Lăzescu. Avertismentele lui Lavrov şi „lebedele negre” geopolitice

Feb 15th, 2021
Virgil Iordache. Facem ce am fi putut face de la început. Dar am fi putut ? Debate

Virgil Iordache. Facem ce am fi putut face de la început. Dar am fi putut ?

Feb 15th, 2021
Teodor Baconschi. Izolarea și social-media Opinii

Teodor Baconschi. Izolarea și social-media

Feb 14th, 2021
Lucian Croitoru. Creșterea opțională a vârstei de pensionare: o decizie necesară pentru buget și corectă pentru oameni Opinii

Lucian Croitoru. Creșterea opțională a vârstei de pensionare: o decizie necesară pentru buget și corectă pentru oameni

Feb 14th, 2021
C. Pătrășconiu. Interviu Thierry Wolton: Comunismul, intelectualii de stânga și negaționismul Debate

C. Pătrășconiu. Interviu Thierry Wolton: Comunismul, intelectualii de stânga și negaționismul

Feb 14th, 2021
Mircea Mihăieș. Eternul arhipelag (2) Opinii

Mircea Mihăieș. Eternul arhipelag (2)

Feb 14th, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.