Crizele, razboaiele, agitatia publica vin si trec. Uneori importante si pline de urmari dar intotdeauna ancorate si depinzand de forte, trenduri si elemente mult mai adanci si mai putin vizibile. Pe termen lung, pe lunga durata, in ordinea mare a lucrurilor capabilitatile economice, militare, politice, sociale ale unui popor, ale unei tari, se decid in lumea moderna intr-un loc si numai intr-un loc: in sistemul de educatie. Si mai precis, dupa al doilea razboi mondial, in sistemul de educatie superioara. Acolo este baza si structura de rezilienta si dezvoltare.
Romania moderna -atat cata a fost ea – a fost ridicata in doua generatii din nimic, dintr-un popor agrar de analfabeti de la periferia Europei- de niste oameni educati care au pornit un program national de educare. Au creat institutii in acest sens, au creat o traditie, au creat din nimic universitati, savanti, profesori universitari, oameni de stiinta, carturari, intelectuali, publicisti astfel incat la mai putin de 100 de ani de la smulgerea spatiului romanesc din imbecilitatea agrara si despotismul asiatic, copiii romanilor aveau o limba, o pregatire intelectuala, o cultura si o educatie perfect compatibile cu cele ale copiilor popoarelor care au avut universitati de la 1200 si care au dat lumii Renasterea si Reforma.
Stiinta, tehnologia, arta, ideile, literatura moderne… Toate astea au venit si au fost posibile pe aceste plaiuri pentru ca Romania a creat institutii precum Universitatea Bucuresti si le-a pus in centrul unui sistem national de educatie. Iata de ce ceea ce se intampla acum in Romania in educatia superioara (si ceea ce au facut astia in ultimii 20 de ani in general, in tara asta) este un act criminal. Nu este gluma sau exagerare.
Sa luam aminte: Romania ca stat modern va ajunge sa fie incapabila sa se mai racordeze la evolutiile stiintifice, intelectuale, culturale din lume, va ajunge sa fie redusa treptat in capabilitatile sale esentiale la cel mai mic numitor comun dat de acesti impostori si iresponsabili. Nu uitati un lucru: capabilitatile economice, militare, politice, sociale ale unui popor, ale unei tari, se decid in lumea moderna intr-un loc si numai intr-un loc: in sistemul de educatie superioara. Cu gura cascata la rachete, avioane, efemere si tangente scandaluri de presa samd pierdem din vedere ca batalia pentru insasi viitorul acestei tari se da acum si aici, zi de zi cu fiecare nou standard adacemic distrus sau incapaciat, cu rezultate care se vor resimti adanc in 10 sau 15 ani, cand va fi prea tarziu sa se mai faca ceva. Deja suntem in al 12-lea ceas.
Sigur, tentatia este in modul tipic romanesc, sa lasam sa treaca lucrurile – merge si asa, se rezolva cumva, se descurca ei. Noi sa fim sanatosi. Codrul frate cu romanul. Nu este insa asa. Mitologia cu supravietuirea romanilor si romanismului prin simpla pasivitate istorica, prin intoarcerea spatelui istoriei si retragerea la tara sau in lunca, este exact asta: o mitologie, si inca una stupida. Daca acum nu facem ceva, maine va fi si mai greu, iar poimaine va fi prea tarziu.
Iar daca chiar nu ne pasa, sa inchidem naiba pravalia asta, sa dam cheia nemtilor sau rusilor sau turcilor sau carui popor mai are vana si ambitie istorica si existentiala, si sa terminam odata cu circul asta. Cititi bine ce scrie aici: Fara un sistem national de educatie superioara competitiv international, in 30 de ani Romania ca proiect national modern, ca entitate politica, culturala, economica si geopolitica este: Out! Macar de s-ar tine maghiarii si Biserica Catolica pe picioare pana atunci, ca sa preia ei toata pravalia si sa duca la capat treaba pe care au inceput-o acum 800 de ani.