• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
First Things: Nu o îndepărtați pe Flannery O’Connor
First Things: Nu o îndepărtați pe Flannery O’Connor
Home
Debate

First Things: Nu o îndepărtați pe Flannery O’Connor

August 7th, 2020 Victoria Deliu Victoria Deliu Debate comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Un articol semnat de Jennifer A. Frey, profesor de filozofie asociat la Universitatea Carolina de Sud

Săptămâna trecută, Universitatea Loyola din Maryland a anunțat că va redenumi căminele studențești care poartă numele lui Flannery O’Connor. Într-un e-mail adresat comunității Loyola, rectorul Brian F. Linnane, membru al Ordinului Iezuiților, a declarat că a luat această decizie în urma „unei informații primite recent”, care „dezvăluie că unele din scrierile personale [ale lui O’Connor] reflectă o perspectivă rasistă”. „Numele clădirilor pe care le avem la Loyola”, a scris rectorul, „ar trebui să le transmită studenților noștri – și întregii comunități – ce fel de valori respectăm și sperăm să insuflăm absolvenților noștri”.

Anunțul vine ca răspuns oficial al Universității la o petiție de două fraze, destul de nefericită din punct de vedere gramatical, scrisă de un student alb:

În niște scrisori și cărți poștale recente, scrise de Flannery O’Connor, sunt exprimate sentimente puternic rasiste și un discurs al urii. Nu ar trebui să-i onorăm sau să-i adulăm numele și moștenirea aici, în Campusul Evergreen.

Semnatarii petiției se plâng că O’Connor este „dezgustătoare” și că studenții nu pot trăi în locuri care poartă „numele bigotismului”. Să ne întrebăm totuși câți dintre acești semnatari au vreo idee despre faimoasa autoare catolică pe care au condamnat-o atât de vehement. Mulți recunosc că nu au habar cine a fost această misterioasă O’Connor sau, întâi de toate, de ce o clădire îi poartă numele. Se pare că niciunul dintre ei nu știe că acele „cărți poștale recente” au fost scrise în 1943, pe când O’Connor era doar o adolescentă care călătorea pentru prima dată în afara Sudului segregat. Cât despre așa-numitele „scrisori recente”, este discutabil dacă aceștia își dau seama că O’Connor nu mai trăiește de 56 de ani și că scrisorile ei au fost publicate în urmă cu 40 de ani.

Informația „recentă” la care face referire Linnane provine dintr-un singur loc: un eseu scris de Paul Elie, publicat în The New Yorker la două săptămâni după ce au izbucnit protestele și violența în orașele americane, în urma uciderii lui George Floyd. Eseul – vădit intitulat „Cât de rasistă a fost Flannery O’Connor?” – le reproșează admiratorilor lui O’Connor fie că scuză, fie că ignoră remarcile și atitudinile ei rasiste, care apar în corespondența personală.

Nu voi mai încerca și eu să critic în detaliu eseul lui Elie, așa cum au făcut-o deja, cu pricepere, autori și profesori precum Amy Alznauer, Jerome C. Foss și Jessica Hooten Wilson. Lucrarea lui Elie nu aduce nimic nou sub soare; doar pune greșelile personale ale lui O’Connor în atenția națională, într-o perioadă în care tensiunile rasiale sunt deosebit de pronunțate. Aceia dintre noi care s-au obosit să ia act de dovezi (care sunt disponibile de ceva timp) știau deja că O’Connor nu era străină de păcatul rasismului. Sprijinind în principiu integrarea și drepturile civile pentru negri, O’Connor a recunoscut că în mod natural prefera compania albilor. Într-o discuție deosebit de stânjenitoare despre James Baldwin, a afișat o atitudine infatuată față de intelectualii negri, care a fost dezamăgitoare. Uneori folosea insulte rasiale inadmisibile, în acord cu obiceiurile culturii rasiste în care trăia – o cultură pe care a demascat-o și a criticat-o în scrierile sale de ficțiune, dar ale cărei deprinderi de a vorbi și de a se raporta afectiv la lume le interiorizase într-o anumită măsură. Sigur că trebuie să analizăm și să evaluăm onest greșelile personale ale lui O’Connor. Totuși, în contextul educației catolice, trebuie să facem asta în termeni catolici mai degrabă decât seculari.

Din perspectivă catolică, merită să fie recunoscute în continuare viața și scrierile lui Flannery O’Connor, în ciuda faptului că a avut unele dintre atitudinile rasiste specifice locului și timpului în care a trăit? Eu cred că da. Catolică devotată, O’Connor știa că toți suntem păcătoși și, prin urmare, toți avem nevoie de grația milostivă a lui Dumnezeu. Fiind o femeie cu dizabilități într-o lume literară dominată de bărbați, a reușit să facă față și să depășească multe provocări, punând în centrul vieții sale comuniunea cu Hristos.

În scrierile ei de ficțiune, O’Connor își arată viziunea asupra grației divine, bazată pe puterea iubirii lui Dumnezeu de a ne scutura de propria autosuficiență, în ciuda păcatelor și a înclinațiilor noastre de a păcătui. O’Connor a scris despre toți oamenii de care cultura sa se descotorosise – ciudații, inadaptații, ratații și paria – și a dorit cu ardoare să îi prezinte în deplinătatea umanității lor complexe, creați, toți în mod egal, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și meritând atenția noastră. Arta ei dezvăluie adevărul că există o dispoziție puternică și omniprezentă de a rezista, de a ignora sau de a ne distrage de la o realitate care nu ne face cinste. Personajele sale sunt comic de ignorante în privința propriilor slăbiciuni sufletești și au nevoie să fie copleșite de grația divină, pentru a le pune față în față cu slăbiciunile lor, în moduri neobișnuite și adesea dureroase. Această poveste eminamente umană a păcatului, suferinței și salvării este o creație artistică plină de forță, pentru că arată adevăruri despre viața umană.

Este bine cunoscut faptul că opera lui O’Connor reprezintă o provocare directă la adresa rasismului culturii sudiste, însă este mai puțin cunoscut faptul că ea nu s-a sustras influenței lui negative. În scrisorile personale se compară la un moment dat, într-un fel care nu e demn de laudă, cu unul dintre personajele sale rasiste, doamna Turpin. Scrisorile și jurnalele ei ne arată o femeie conștientă de propriile păcate și gata să și le ia în primire. Ar trebui să preferăm onestitatea lui O’Connor, prin care se arată lumii așa cum este, cu toate neajunsurile ei, în defavoarea laudei de sine, hrănite de auto-amăgire.

Petiția de la Loyola inițiată de studenți ne oferă prilejul de a ne gândi la tipul de valori pe care ar trebui să le insufle studenților o instituție catolică de învățământ superior; acesta este un lucru bun. Este o oportunitate pentru conducerea catolică a Universității Loyola să recunoască și să reîntărească adevărul căruia îi suntem supuși noi, oamenii – binele și răul ne răscolesc inevitabil sufletele; să reîntărească nevoia culturii noastre de a primi grația care să o înalțe; să le reamintească tinerilor că goana noastră după justiție trebuie să fie potolită de milă și smerenie; și să explice, în spiritul virtuții creștine a carității, ce este cu adevărat demn de a fi onorat în viața și opera lui O’Connor și ce nu.

În sfârșit, petiția reprezintă și o ocazie pentru catolici de a lua o poziție față de doleanța contemporană potrivit căreia cei pe care îi respectăm și admirăm ar trebui să fie desăvârșiți și lipsiți de păcat – în special de păcatul rasismului. Ar trebui să facem față acestei doleanțe. Avem nevoie de exemple de moralitate în viața noastră, dar trebuie să acceptăm că acele exemple umane sunt inevitabil întinate de păcat – originar, personal, structural. Trebuie să îi acceptăm pe cei pe care îi prețuim în toată umanitatea lor fragilă, pentru că, altfel, nu vom putea să ne regăsim pe noi înșine în ei.

 

Articol original: Don’t Cancel Flannery O’Connor

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Ioan T. Morar. Omul alb care salvează omul negru
Previous article The New Republic: Rațiunea și republica opiniei
Victoria Deliu

Victoria Deliu

Victoria Deliu (n. 2000) este studentă în cadrul programului de licență al Facultății de Filozofie, Universitatea din București. A tradus, alături de Teodora Nichita și sub îndrumarea profesorului Dragoș Paul Aligică, cartea lui Rachel McCleary și Robert J. Barro, "The Wealth of Religions: The Political Economy of Believing and Belonging" care urmează să apară la Editura Humanitas și, alături de Robert Gabriel Ciobanu și Teodora Nichita, sub coordonarea profesorului Dragoș Paul Aligică, o antologie de texte ale economistului Israel Kirzner, reprezentant al Școlii Austriece de Economie, "Israel Kirzner: Selected Works on Economics and Entrepreneurship", care urmează să apară la Editura Universității din București. Este local coordinator la Students for Liberty Romania. Interese de cercetare: filozofie socială și politică, filozofie morală, filozofia dreptului, științe sociale, economie.

Related Posts

Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția?
April 11th, 2021

Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția?

Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare
April 4th, 2021

Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare

D. P. Aligică: Recomandare la recomandare
April 3rd, 2021

D. P. Aligică: Recomandare la recomandare

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția? Debate

Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția?

Apr 11th, 2021
Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu Literatură

Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu

Apr 10th, 2021
Despre o anume modestie a fericirii Opinii

Despre o anume modestie a fericirii

Apr 10th, 2021
O ortodoxie blândă Cultură

O ortodoxie blândă

Apr 9th, 2021
Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide Cultură

Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide

Apr 9th, 2021
Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne Cultură

Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne

Apr 8th, 2021
„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel Cultură

„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel

Apr 7th, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia

Apr 7th, 2021
Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului Cultură

Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului

Apr 6th, 2021
Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie Uncategorized

Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie

Apr 6th, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Apr 5th, 2021
Daniel Uncu. Două constructe smintite Opinii

Daniel Uncu. Două constructe smintite

Apr 5th, 2021
Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin Cultură

Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin

Apr 5th, 2021
Ce ne facem cu limbajul poetic? Cultură

Ce ne facem cu limbajul poetic?

Apr 5th, 2021
Feminitatea prin ochii lui Balzac Cultură

Feminitatea prin ochii lui Balzac

Apr 5th, 2021
Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare Debate

Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare

Apr 4th, 2021
Ce exprimă muzica? Cultura

Ce exprimă muzica?

Apr 4th, 2021
D. P. Aligică: Recomandare la recomandare Debate

D. P. Aligică: Recomandare la recomandare

Apr 3rd, 2021
Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov Literatură

Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov

Apr 3rd, 2021
Credința din perspectivă fenomenologică Filozofie

Credința din perspectivă fenomenologică

Apr 3rd, 2021
Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis Cultură

Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis

Apr 2nd, 2021
Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse Cultură

Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse

Apr 2nd, 2021
„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România? Cultură

„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România?

Apr 1st, 2021
De ce au muzicienii nevoie de filozofie Cultură

De ce au muzicienii nevoie de filozofie

Apr 1st, 2021
Câteva idei despre matematică și logică, de Bertrand Russell Cultură

Câteva idei despre matematică și logică, de Bertrand Russell

Mar 31st, 2021
Este renașterea cazuisticii despre cazuistică? Filozofie

Este renașterea cazuisticii despre cazuistică?

Mar 31st, 2021
Pandemie, isterie şi politica prudenţei Opinii

Pandemie, isterie şi politica prudenţei

Mar 31st, 2021
Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020 ALTFEL

Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020

Mar 31st, 2021
Gertrude Stein, o femeie cu o pasiune copleșitoare pentru artă Artă

Gertrude Stein, o femeie cu o pasiune copleșitoare pentru artă

Mar 30th, 2021
Mozart, înlocuit cu Dua Lipa. Universitatea Oxford va renunța la predarea muzicii clasice în numele corectitudinii politice Debate

Mozart, înlocuit cu Dua Lipa. Universitatea Oxford va renunța la predarea muzicii clasice în numele corectitudinii politice

Mar 30th, 2021
Câteva fragmente din „Narcis și Gură de Aur”, de Herman Hesse Literatură

Câteva fragmente din „Narcis și Gură de Aur”, de Herman Hesse

Mar 29th, 2021
Guvernul încalcă dreptul la proprietate privată al românilor Debate

Guvernul încalcă dreptul la proprietate privată al românilor

Mar 29th, 2021
Silviu Man. Cei patru care au speriat Capernaumul ALTFEL

Silviu Man. Cei patru care au speriat Capernaumul

Mar 29th, 2021
Teodor Baconschi. Vaccin, creștinism, negaționism Opinii

Teodor Baconschi. Vaccin, creștinism, negaționism

Mar 29th, 2021
Daniel Uncu. Asaltul ideologic oficial asupra cuvintelor Debate

Daniel Uncu. Asaltul ideologic oficial asupra cuvintelor

Mar 29th, 2021
Dalina Bădescu: Anastasia Stoiciu - Memoria artei contemporane Artă

Dalina Bădescu: Anastasia Stoiciu - Memoria artei contemporane

Mar 28th, 2021
Taguieff: „Decolonialismul este boala senilă a stângii intelectuale contemporane” Cultură

Taguieff: „Decolonialismul este boala senilă a stângii intelectuale contemporane”

Mar 28th, 2021
Despre demnitatea burghezilor: de ce economia nu reușește să explice lumea modernă Economie

Despre demnitatea burghezilor: de ce economia nu reușește să explice lumea modernă

Mar 28th, 2021
Wolfhart Pannenberg intervievat de Richard John Neuhaus: Occidentul creștin? Cultură

Wolfhart Pannenberg intervievat de Richard John Neuhaus: Occidentul creștin?

Mar 28th, 2021
Marcela Tusca: Unirea Basarabiei cu România; Durlești, un sat din suburbia Chișinăului Focus

Marcela Tusca: Unirea Basarabiei cu România; Durlești, un sat din suburbia Chișinăului

Mar 27th, 2021
Mahomed șters din noua traducere în neerlandeză a „Divinei Comedii” Cultură

Mahomed șters din noua traducere în neerlandeză a „Divinei Comedii”

Mar 26th, 2021
Lucian Croitoru. Eu am respins teoria economică și socială a lui Marx după ce am studiat-o cu creionul în mână Debate

Lucian Croitoru. Eu am respins teoria economică și socială a lui Marx după ce am studiat-o cu creionul în mână

Mar 26th, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.