“Politica spune: « Fiţi perspicaci ca şerpii »; morala mai adaugă (ca o condiţie restrictivă): «şi sinceri ca porumbeii». Când cele două nu pot fi incluse în aceeaşi poruncă, are loc un conflict real între politică şi morală; însă când amândouă sunt într-adevăr unite, conceptul opus este absurd, iar întrebarea cu privire la aplanarea conflictului nu se mai pune ca problemă. Cu toate că propoziţia: loialitatea este cea mai bună politică, implică o teorie pe care practica, din nefericire! o contrazice foarte adesea: după cum este şi cea teoretică asemănătoare: loialitatea este mai bună decât orice politică, deasupra oricărei obiecţii nesfârșit de sublimă, ca o condiţie indispensabilă a celei din urmă. Divinitatea supremă a moralei nu îi cedează lui Jupiter (divinitatea supremă a puterii); căci aceasta se supune sorţii, adică raţiunea nu este îndeajuns de luminată încât să cuprindă cu privirea seria de cauze determinante, care să dezvăluie anticipat efectul fast sau nefast al făptuirii sau nefăptuirii umane după mecanismul naturii, cu certitudine (cu toate că noi sperăm să fie conform dorinţei). Ceea ce mai avem de făcut ca să ne menţinem pe linia datoriei (după regulile înțelepciunii), spre a ajunge cu aceasta şi prin aceasta la scopul final, răspândește asupra noastră cea mai vie lumină.”
Immanuel Kant, Spre pacea eternă. Un proiect filosofic, traducere, studiu introductiv, studiu asupra traducerii, note, bibliografie selectivă, index de concepte de Rodica Croitoru, Ediția a II-a, Editura ALL, București, 2008.