Franța de după victoria Aliaților: 3 decenii de creștere economică și instalare în societatea de consum, dar și în societatea-spectacol. Apoi, febra maoistă din mai 68, care pune capăt gaullismului. În ultimul deceniu, multiple atentate teroriste. Acum, insurgența anarhistă a vestelor galbene: periferia atacă iarăși centrul (și lovește cu ciocanul în sculpturile Arcului de Triumf). Capitala pare sub asediu.
Ultimii 4 președinți au încercat să pondereze statul social, pentru a limita datoria publică și deficitul sistemului de asigurări medicale, stimulând prin reforme fiscale și legislative productivitatea, flexibilitatea din piața muncii și competitivitatea economiei naționale: au fost blocați de sindicatele puternice, de factură comunistă, prin ample mișcări de protest.
Totul pare durabil instalat într-un cerc vicios, cu urmări nefaste pentru întreaga țară.