• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Gabriel Liiceanu: Așteptând o nouă omenire. (Din capitolul Mercenarii conștiinței) (fragment)
Gabriel Liiceanu: Așteptând o nouă omenire. (Din capitolul Mercenarii conștiinței) (fragment)
Home
Cultura

Gabriel Liiceanu: Așteptând o nouă omenire. (Din capitolul Mercenarii conștiinței) (fragment)

November 9th, 2018 [ Marginalia ] [ Marginalia ] Cultura comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Marginaliaetc.ro vă oferă un fragment în avanpremieră din volumul  Așteptând o altă omenire de Gabriel Liiceanu ce va lansat la Târgul de Carte Gaudeamus*, în standul Editurii Humanitas, sâmbătă, 17 noiembrie, 14.30. La eveniment vor vorbi Gabriel Liiceanu și Radu Paraschivescu.

FRAGMENT:

             De la „vinderea sufletului“ la „vinderea conştiinţei“

În modernitate se întâmplă ceva interesant: din forma ei clasic-legendară, „vinderea sufletului” trece în spaţiul etic-comunitar şi devine „vindere a conştiinţei“. Am putea spune că vinderea conştiinţei e varianta secularizată a vinderii sufletului. „Pactul cu diavolul“ atesta simbolic utilizarea strict instrumentală a seamănului şi, astfel, triumful egoismului în lupta dintre Bine şi Rău. Căci prin „pactul“ făcut, cel ce-şi vindea sufletul se auto-expulza de pe teritoriul Binelui prin ruperea contractului divin cu chipul lui Dumnezeu oglindit în semenii săi. Pentru semnatarul pactului nu mai exista „celălalt“, nu mai existau mila, iubirea şi dăruirea. Astfel mutilat, vânzătorul sufletului fugise din ograda Domnului şi trecuse în cea a diavolului. Asta era tot. Am putea chiar spune că diavolul-cumpărător nu obţinea în fapt mai nimic. El nu-i ceruse celuice-i vânduse sufletul să facă un lucru anume. Îi era de-ajuns să ştie că-i răpise victimei sale capacitatea de a (se) dărui. Nu exista o utilizare precisă a sufletului cumpărat. Cel ce vindea putea la o adică să-şi spună că a primit totul fără să dea în schimb „ceva“. Tocmai pentru că şi-a vândut sufletul, el nu mai are nimic de dat nimănui (nici măcar Satanei!), ci numai de luat. Cumpărarea sufletului, pe care Satana îl prelua la împlinirea termenului, nu era mai mult decât o rundă câştigată în pariul infinit făcut cu Dumnezeu în privinţa omului, un fel de „sâc!“ adresat Cerului.

Una dintre variantele secularizate ale „pactului“ apare în principal când politicul suprimă contactul cu divinul, fără să fie capabil să pună în loc urma acestuia în lume. Altfel spus, fără să poată pune în locul rămas gol un cod etic funcţional. Varianta secularizată a „pactului“ apare când cenzura pe care onoarea, fidelitatea şi credinţa o impun conştiinţei se relaxează sau e suprimată şi, în lume, îşi fac loc mai lesne, în absenţa acestei cenzuri, trădarea, sperjurul şi incoerenţa spaţiului interior al conştiinţei. Cumpărătorul nu mai e acum reprezentat de întruparea unui simbol satanic. Tranzacţia are loc numai între oameni. Pe de o parte, cei care cumpără: grupurile de putere (putem să le spunem direct „partide“), care se prezintă de fiecare dată ca slujitoare ale unei părţi a poporului (dacă nu chiar ale poporului în întregul lui) şi ale nobilelor cauze pe care le presupune slujirea lui. Pe de altă parte, cei ce vând, adică indivizii seduşi de putere şi de privilegiile ei şi care, de dragul acestora, sunt dispuşi să-şi folosească semenii, manipulându-i, ca trepte de ascensiune către varii poziţii. Iar la capătul acestei tranzacţii, fiecare „parte“ se alege cu „ceva“: donatorul obţine, asemeni lui Faust, facilităţi de existenţă; iar cel ce cumpără, spre deosebire de Satana, obţine o marfă pe care o foloseşte în imediat şi în scopuri clar definite.

 

Calităţile conştiinţei ca marfă

Din clipa în care e vândută, conştiinţa ta nu mai e a ta, deşi, după însemnele exterioare ale posesorului, ea apare în continuare în public ca aparţinându-ţi. Însuşi soclul vizibil al persoanei tale e un garant pentru existenţa ei. Numai că în fond ea nu te mai reprezintă pe tine, ci, în mod ocult, pe cumpărătorul ei. E important ca vânzarea să nu poarte semnele vizibile ale efectuării ei. În secret, tu cedezi altuia dreptul de folosinţă al conştiinţei pe care ai înstrăinat-o, dar, astfelvândută, ea poartă în lume, pe mai departe, masca persoanei tale.

Dar ce se poate face cu conştiinţa? La ce e ea bună, ca să fie cumpărată? Să ne imaginăm conştiinţa ca pe un recipient care treptat, până la o anumită vârstă (a maturizării), se umple cu anumite conţinuturi de idei, credinţe şi sentimente. Care te structurează ca persoană şi conturează un caracter. Vinderea conştiinţei trebuie atunci imaginată ca o golire a recipientului însoţită de o reumplere a lui cu conţinuturile pe care le decide cumpărătorul. Iar la capătul acestei tranzacţii, cel ce cumpără conştiinţe spre a umple „locul“ rămas gol cu ideile, credinţele şi sentimentele lui îşi va multiplica propria conştiinţă cu numărul conştiinţelor cumpărate.

Cumpărarea şi vânzarea de conştiinţe reprezintă axa negoţului în spaţiul puterii. Deţinătorul puterii într-o ţară coruptă este cel care a cumpărat îndeajuns de multe conştiinţe pentru a putea manipula cu ele conştiinţele care nu sunt cumpărate sau nu sunt de vânzare. Nu e nevoie, aşadar, pentru a acapara puterea, să cumperi toate conştiinţele, ci numai numărul necesar pentru manipularea majorităţii conştiinţelor. În felul acesta, voinţa posesorului de conştiinţe cumpărate se poate impune asupra tuturor. Asupra unora prin cumpărare, iar asupra celorlalte prin manipulare, cu ajutorul celor cumpărate. Succesul unui regim totalitar, al unei dictaturi sau al oricărei puteri corupte depinde până la urmă de numărul de conştiinţe scoase la vânzare pe piaţa puterii. Într-o lume în care conştiinţa n-ar deveni marfă, în care, deci, n-ar exista nici o conştiinţă de vânzare, nici o putere coruptă n-ar fi, evident, cu putinţă.

Pe o piaţă politică devenită, după „revoluţiile burgheze“, vastă şi „populară“, vinderea şi cumpărarea conştiinţei ajunge să fie o activitate comercială curentă. Începând din secolul XIX, eliberată de angajamentul sacru al slujirii pe care se baza instituţia medievală a cavalerismului, conştiinţa se poate vinde şi cumpăra în mod liber. Pentru deţinătorii puterii corupte, ea devine un organ extrem de căutat şi, în mod simetric, extrem de bine vândut. Apare acum şi o concurenţă

între cei dispuşi să vândă conştiinţă. Cea mai căutată şi mai bine vândută este conştiinţa dotată cu o cantitate minimă de scrupule. Dar cea mai preţioasă şi, astfel, cea mai scumpă conştiinţă este, evident, conştiinţa total lipsită de scrupule. Cumpărătorul poate să-i ceară persoanei care şi-a vândut conştiinţa orice: să mintă, să înşele, să fure, să-i facă ode, să participe, cu bună ştiinţă, la manipularea conştiinţelor unui întreg popor. Vânzătorul unei conştiinţe lipsite de orice scrupul prezintă imensul avantaj de a fi pregătit pentru toate tipurile de matrapazlâcuri şi pentru toate „treburile murdare“.

În cazul acestui tip de vânzare-cumpărare avem de-a face cu un „organ“ care este ceva altfel intim, şi cu mult mai intim decât ficatul, inima, rinichii. Este intimul însuşi, ceva care îţi aparţine ţie şi numai ţie, pierderea lui însemnând pierderea propriei definiţii: sufletul tău, conştiinţa ta, umbra ta. Putând deveni orice, putând lua forma pe care pactul semnat ţi-o cere, ai renunţat la articularea proprie unei personalităţi şi nu mai eşti, în fond, nimic.

Despre carte:

Suntem doar o verigă către „ceva mai bun și mai înalt“? Va ieși vreodată din noi, ca dintr-o uriașă crisalidă, „omul cu adevărat uman“? Sau poate că ar trebui să ne împăcăm cu gândul că nu vom arăta niciodată mai bine decât ne-a creat bunul Dumnezeu?
Așteptând sau nu ceva mai înalt decât noi, s-ar cuveni deocamdată să ne punem această întrebare: cum ar fi bine să trăim ca „buni muritori“? Căci este o datorie de onoare, dacă tot am fost dotați cu rațiune, să încercăm să înțelegem ce trăim, după cum e o dezonoare a speciei să fi primit rațiune și să murim fără să fi încercat. Paginile acestei cărți s-ar fi putut tot atât de bine intitula Îndreptarul bunului muritor.

-Gabriel Liiceanu

MARGINALIA mulțumește Domnului Gabriel Liiceanu și editurii Humanitas pentru permisiunea de a reproduce acest text.

 

  • Tags
  • Gabriel Liiceanu
  • Liiceanu

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Petrisor Peiu: Donald Trump - spargatorul de valuri
Previous article Newsweek. Răzvan Chiruță - De ce stăm pe loc de 30 de ani? Daea
[ Marginalia ]

[ Marginalia ]

Related Posts

Destinul educației umaniste în Universitatea americană
April 18th, 2021

Destinul educației umaniste în Universitatea americană

Ce exprimă muzica?
April 4th, 2021

Ce exprimă muzica?

Dalina Bădescu: Anastasia Stoiciu - Memoria artei contemporane
March 28th, 2021

Dalina Bădescu: Anastasia Stoiciu - Memoria artei contemporane

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Destinul educației umaniste în Universitatea americană Cultura

Destinul educației umaniste în Universitatea americană

Apr 18th, 2021
Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020 Cultură

Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020

Apr 17th, 2021
Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse Debate

Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse

Apr 15th, 2021
Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale Debate

Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale

Apr 15th, 2021
Dumnezeul Filozofilor Filozofie

Dumnezeul Filozofilor

Apr 15th, 2021
Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca Cultură

Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca

Apr 14th, 2021
Biserica în prezent și în viitor Cultură

Biserica în prezent și în viitor

Apr 14th, 2021
Muzică sacră, timp sacru Cultură

Muzică sacră, timp sacru

Apr 14th, 2021
Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin Cultură

Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin

Apr 13th, 2021
Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă Debate

Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă

Apr 13th, 2021
Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza) Debate

Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza)

Apr 13th, 2021
Imaginația și voința: ești ceea ce privești Debate

Imaginația și voința: ești ceea ce privești

Apr 13th, 2021
Un naș cu inima cât un tren ALTFEL

Un naș cu inima cât un tren

Apr 12th, 2021
Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor Cultură

Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor

Apr 12th, 2021
Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini” Cultură

Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini”

Apr 12th, 2021
Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor Debate

Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor

Apr 12th, 2021
Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția? Debate

Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția?

Apr 11th, 2021
Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu Literatură

Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu

Apr 10th, 2021
Despre o anume modestie a fericirii Opinii

Despre o anume modestie a fericirii

Apr 10th, 2021
O ortodoxie blândă Cultură

O ortodoxie blândă

Apr 9th, 2021
Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide Cultură

Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide

Apr 9th, 2021
Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne Cultură

Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne

Apr 8th, 2021
„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel Cultură

„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel

Apr 7th, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia

Apr 7th, 2021
Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului Cultură

Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului

Apr 6th, 2021
Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie Uncategorized

Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie

Apr 6th, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Apr 5th, 2021
Daniel Uncu. Două constructe smintite Opinii

Daniel Uncu. Două constructe smintite

Apr 5th, 2021
Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin Cultură

Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin

Apr 5th, 2021
Ce ne facem cu limbajul poetic? Cultură

Ce ne facem cu limbajul poetic?

Apr 5th, 2021
Feminitatea prin ochii lui Balzac Cultură

Feminitatea prin ochii lui Balzac

Apr 5th, 2021
Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare Debate

Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare

Apr 4th, 2021
Ce exprimă muzica? Cultura

Ce exprimă muzica?

Apr 4th, 2021
D. P. Aligică: Recomandare la recomandare Debate

D. P. Aligică: Recomandare la recomandare

Apr 3rd, 2021
Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov Literatură

Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov

Apr 3rd, 2021
Credința din perspectivă fenomenologică Filozofie

Credința din perspectivă fenomenologică

Apr 3rd, 2021
Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis Cultură

Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis

Apr 2nd, 2021
Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse Cultură

Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse

Apr 2nd, 2021
„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România? Cultură

„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România?

Apr 1st, 2021
De ce au muzicienii nevoie de filozofie Cultură

De ce au muzicienii nevoie de filozofie

Apr 1st, 2021
Câteva idei despre matematică și logică, de Bertrand Russell Cultură

Câteva idei despre matematică și logică, de Bertrand Russell

Mar 31st, 2021
Este renașterea cazuisticii despre cazuistică? Filozofie

Este renașterea cazuisticii despre cazuistică?

Mar 31st, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.