Gabriel Purcăruș: Război, pace, etichete

Campania electorală reprezintă războiul, negocierea pentru formarea guvernului este tratatul de pace.

Războiul s-a încheiat. Generalii (strategii) au câștigat sau pierdut. E timpul diplomaților. E timpul să lăsăm deoparte pasiunile și frustrările firești, acuzele, atacurile și injuriile și să respectăm voința electoratului. Nu servește nimănui acum să acuzi pe X sau Y că ar fi extremiști. Când ai în spate 500,000 de voturi înseamnă că ai făcut ceva bun.

Am satisfacția personală că Mihai Neamțu a intrat în parlament, făcând o campanie energică, implicată. Mihai a pornit în Timișoara de la 3% și a dus partidul în numai două luni la 6%, atrăgând oameni de valoare alături de el. El s-a dovedit un atu al PMP, a tras partidul în sus și sper să îi auzim de acum încolo vocea în parlament și să continue să atragă și alte persoane de valoare în proiectul sau. Iar PMP dă semne că începe să se descurce și fără Băsescu, iar în cei patru ani care vor urma își poate consolida poziția.

PNL a plătit prețul unei lipse de empatie față de suferințele legitime ale românilor. De la înălțimea tronului sau, Măria sa Klaus Iohannis a tratat deseori cu dispreț cererile și protestele firești ale micilor întreprinzători, ale țăranilor sau ale unei populații fidele Bisericii, a blamat continuu populația pentru cifrele proaste din pandemie, și-a încălcat deseori presupusa neutralitate prin atacarea constantă a PSD. PNL, care nu și-a contrazis niciodată șeful, a plătit aroganța asta, alături de celălalt partid prea puțin sensibil la doleanțele și tradițiile românești, USR PLUS. Ambele au scos un scor sub așteptări și ar trebui să își revizuiască strategia, să înțeleagă ce s-a întâmplat.

PSD, fără să strălucească, a reușit să-și spele un pic imaginea de partid al lui Dragnea, și să își mobilizeze electoratul fidel.

În acest moment, există două partide cu tentă conservatoare în parlament. Unii, PMP, care au trecut la limită pragul, sunt mai degrabă orientați spre Bruxelles. În sânul acestui partid există două curente – unul mai tradiționalist, conservator, care crede într-o Europă a națiunilor suverane (în jurul lui Mihai Neamțu) și altul care crede în Statele Unite ale Europei, cu granițe transparente. Celălalt partid, AUR, este vedeta momentului, este partidul care a captat nemulțumirea unei părți a populației legată de lockdown, frustrările față de atacurile constante contra Bisericii și tradițiilor, inclusiv poziția uneori ambiguă a unor lideri PNL și PMP față de teme dragi românilor (familia, credința, națiunea). Este un partid însă foarte volatil, care așa cum a crescut profitând de moment, așa se și poate risipi. Nu are încă o baza solidă, o doctrină solidă și o echipă solidă. A prins un val bun, în condițiile în care celelate partide au avut o abordare lipsită de entuziasm. Prea ușor se uită că alegerle se câștigă pe emoție. Nu știm dacă vor fi capabili să își mențină tracțiunea pe termen lung.

Cele două partide vor avea împreună peste 15% din parlament și deși reprezintă un electorat eclectic (bășiști, conservatori, creștini, sămănatoriști, nostalgici ai unui naționalism de stil vechi, patrioți), se pot opune tăvălugului globalist și neomarxist, importat în ultimii ani în societatea noastră pe filiera USR PLUS. Nu văd încă posibilă o fuziune a celor două partide, dar văd o posibilă cooperare pe subiecte fundamentale (suveranitate, uniune națională, dreptul la libertatea credinței, apărarea familiei etc).

Cred și sper ca AUR să înțeleagă că România are nevoie de modernizare, de dezvoltare economică, de absorbție de fonduri europene, de șosele și cai ferate, de informatizarea serviciilor, de o agricultură eficientă. În acest sens, mă aștept să susțină proiectele bune pentru România, indiferent cine le va iniția.

Politicienii români ar trebui să înțeleagă că UE și NATO nu sunt scopuri în sine, ci mijloace de realizare a unor obiective naționale. Putem învața de la Polonia și Ungaria o anumită viclenie politică în urmărirea scopurilor. Nu mai vreau să aud că X sau Y e partidul sau omul lui Soros, Merkel sau Putin, care doar execută ordine primite de acolo. Luați-le banii, dragilor, și lui Soros, și lui Merkel și lui Putin, dacă vreți, dar puneți interesul României pe primul plan. Jucați deștept. Nu mai fiți slugi, recăpătați-vă demnitatea. Nimeni nu te respectă dacă nu te respecți mai întâi tu însuți.

Articol preluat de pe Blogovici