George Sava: 22 decembrie 1989 și eliberarea din arest

”Momentul eliberarii din arest este cea mai frumoasa amintire a intregii mele vieti, chiar daca am si alte amintiri frumoase, cum ar fi casatoria, intrarea la facultate, vacantele studentesti petrecute in Franta…

As vrea sa incerci sa-ti imaginezi momentul in care esti scos din celula, dupa doua luni de arest, cu perspectiva unei condamnari intre 5 si 15 ani de inchisoare, fara sa ti se spuna despre ce este vorba, esti scos pur si simplu in strada, iar acolo, de la oamenii care se deplasau in toate directiile, fluturand steaguri si cantand, afli ca a fugit Ceausescu.

Era in jurul orei 13:30, pe 22 decembrie. De mana cu prietena mea de atunci, Mariana Lazar, cu care fusesem arestat, am ajuns in strada si, nedumeriti de ceea ce vedeam, am intrebat: ce s-a intamplat? Dupa ce am fost priviti pret de cateva secunde cu mirare, ni s-a spus: A FUGIT CEAUSESCU!

Am cazut, la propriu, pe jos; m-au lasat genunchii de emotie si de bucurie. Plangeam in hohote, incercand de fapt sa rad de fericire. Eliberarea din arest, fuga lui Ceausescu erau cu mult mai mult decat sufletul meu putea sa duca in acel moment…”

&

”Cum mirosea la Revoluție? Îți mai amintești?

Da, imi amintesc foarte bine: mirosea a praf de pusca, a portocale si a cozonac. O combinatie ciudata pentru o revolutie, nu-i asa?

Mirosea a praf de pusca, fiindca in locul in care m-am aflat in seara de 22 decembrie si in noaptea care a urmat s-a tras foarte mult. Am fost printre zecile de mii, cred, de bucuresteni care au trait revolutia la fostul Comitet Central al PCR, in Piata Revolutiei de astazi. S-a tras de pe tancurile instalate acolo, cu mitraliere grele, s-a tras cu pistoalele mitraliera ale militarilor in termen, se tragea de pe balcon si de la ferestrele fostului CC, dar se tragea si din cladirile invecinate, inspre piata, inspre multime. Era un vacarm nebun…

Dar mirosea si a portocale, fiindca, mai tarziu, in noapte, cand armele isi luau cate o scurta pauza, veneau oameni cu lazi cu portocale, banane, mezeluri, paine dar si cozonac. Am mancat in acea noapte mai multe banane decat mancasem in intreaga mea viata, in primul rand fiindca nu mancasem prea multe inainte. Nu stiu de unde erau aduse acele lucruri; unii spuneau ca fusesera gasite in subsolurile de la CC, altii ca erau aduse de la depozitele de alimente sau de la fabricile de paine. Cred ca si una si alta era adevarat. Sunt sigur ca magaziile Comitetului Central ascundea multe bunatati la care romanii de rand nu aveau acces. Imi amintesc ca imi umpleam bratele cu banane si portocale si ieseam din subsolul CC ca sa le duc si celor care se aflau catarati pe tancurile si pe camioanele care ocupau piata. Era o atmosfera de neimaginat. Se striga “Ole, ole, Ceausescu nu mai e!”, se tragea in draci din toate partile si se mancau portocale si cozonac…

Dar mirosea si a sange… Spre dimineata, am vazut trupul unui “terorist” ucis si abandonat pe caldaram, pentru ca lumea sa se uite la el. Avea 5-6 gauri de glont in burta si piept, care se puteau vedea foarte usor pe pieptul dezgolit. Ulterior, am vazut un alt “terorist”, arestat de militari intr-una din cladirile invecinate si dus pe sus in cladirea CC. Era plin de sange in urma loviturilor pe care le primea din toate partile, de la bucurestenii orbiti de furie. Am folosit ghilimelele fiindca nu am aflat niciodata cine erau acei oameni cu adevarat. S-a vorbit de teroristi, dar nu stiu ca cineva sa fi fost declarat terorist. Nu este exclus sa fi fost oameni nevinovati, luati drept teroristi. Cine putea sa verifice atunci?”

Interviul integral poate fi citit aici!