• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Îngerul cel bun. Eseu despre întuneric și lumină
Îngerul cel bun. Eseu despre întuneric și lumină
Home
ALTFEL

Îngerul cel bun. Eseu despre întuneric și lumină

April 18th, 2020 [ Gabriel Mursa ] [ Gabriel Mursa ] ALTFEL comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

 

 

 

 

 

Dedicat Laurei și lui Andrei, care au nevoie,

mai mult ca niciodată, de lumina speranței aduse de Îngerul cel bun.

 

La început, spiritul pur al Creatorului plutea omniprezent, ubicuu, deasupra apelor scufundate într-o beznă nemărginită. Apoi, aprinzând o scânteie, El și-a dat seama că ”lumina este bună” (Geneza 1:4) și a separat-o de  întuneric. Astfel, a început să dea sens capodoperei Sale, deoarece această licărire divină primordială era ”adânc însetată de viață” (L. Blaga), fapt ce a permis, cu adevărat, nașterea lumii. De atunci, din ziua cea dintâi, lumina coexistă cu viața, se confundă cu ea. Apoi, Atotputernicul a suflat ființă în lut și a adus pe lume omul, despre care Shelley spune, pe bună dreptate, că reprezintă ”o formă muritoare înzestrată/Cu iubire și viață, cu lumină și divinitate”. În cele din urmă, înainte de a se retrage în eternitatea-i placidă, a pus fiecare ființă omenească sub ocrotirea unui înger bun, pentru că, pe atunci, atât oamenii, cât și îngerii erau buni, trăind, cum ar spune Evanghelia după Tolstoi, în virtutea luminii.

Din motive pe care nu le putem pătrunde cu adevărat, dar pe care le putem intui, omul nu a rămas într-o legătură directă cu Creatorul său, într-o relație nemijlocită, ci într-una intermediată, situându-se într-un plan diferit: El, în cel al absolutului, al perfecțiunii, al desăvârșirii, într-o lume necreată,  infinită și eternă; el, în planul relativului, al imperfecțiunii sau al căutării desăvârșirii, al fragilității, al timpului scurgându-se inexorabil, într-un univers paralel, limitat în timp și spațiu. Între Cel-fără-de-părți și creaturile sale a rămas un gol umplut cu un soi de ființe intermediare, bune din naștere, numite îngeri, cei care ”administrează” fiecare ființă umană în parte. Misiunea fundamentală a îngerilor constă în aducerea veștilor bune; spre exemplu, Gabriel l-a anunțat pe Zaharia de nașterea iminentă a lui Ioan Botezătorul, tot el a înștiințat-o pe imaculata Maria că a fost aleasă pentru ”înomenirea Domnului”, după cum el a însoțit-o pe aceasta prin Iad, pentru a-i arăta chinurile groaznice îndurate de păcătoși, în speranța că rugămințile ei fierbinți vor duce la iertarea acestora. Îngerii ne dau speranță când suntem deznădăjduiți, ne veghează somnul, ne duc sufletele la Judecata de Apoi și, nu în ultimul rând, devin avocații noștri în procesul care face trecerea dintre lumi. Ne întăresc atunci când ne cuprinde slăbiciunea, ne încurajează atunci când suntem pe punctul de a ne lăsa ispitiți, așa cum s-a întâmplat în timpul rugăciunii lui Isus din Grădina Ghetsimani. Ei ne ocrotesc cu blândețe și înțelepciune, se străduiesc să ne ”lumineze” calea, ne pot ajuta în situații-limită, așa cum s-a întâmplat cu Avraam, care, pus la încercare, se afla pe punctul de a-și ucide fiul, Isaac; însă nu-și asumă faptele noastre. Faptul că ne au în pază nu elimină liberul-arbitru, ce se regăsește, atât cât se poate, în fiecare dintre noi. Prin urmare, avem libertatea de a alege, însă noi ne facem responsabili de propriile opțiuni. Faptele noastre în viața terestră sunt cele care ne cinstesc sau ne necinstesc îngerii, care îi fac fericiți sau îi dezamăgesc, ei neputând fi răsplătiți în vreun alt mod.

Însă, deși se situează la limita superioară a lumii create, aflându-se, deci, ”deasupra” oamenilor, îngerii nu sunt ființe perfecte, chiar dacă au cel puțin un atribuit dumnezeiesc, acela de a fi acorporali, lipsiți de trup în sens uman; ei pot cădea în păcat. Exact acest lucru s-a întâmplat cu Lucifer, Luceafăr strălucitor, fiul zorilor, care ”a căzut din cer” (Isaia 14:12), din lumea binelui și a luminii, în planul inferior al răului și al întunericului. Însă, având în vedere că îngerii sălășluiesc în oameni, după cum spune apostolul Pavel, căderea lor, de fapt, a unuia dintre ei, a dus la căderea simultană a omului, care, astfel, a ajuns să păcătuiască.

Diavolul, îngerul cel rău, noul prinț al tenebrelor, a fost un înger bun, luminător, dar a ajuns să fie atins de trufie, de semeție, de un preaplin de sine. Trufia, spune Dostoievski în Frații Karamazov, e meșteșug diavolesc, e ”adevăratul chip al Satanei” (Kazantzakis), adică al aceluia care creează obstacole. Lucifer ”a căzut” în hăul întunericului ca urmare a propriei aroganțe. A fi arogant înseamnă a pretinde că ești ființă desăvârșită, a-ți ignora păcatele, slăbiciunile, pâcla ce se așterne, uneori, pe propriul suflet. A fi trufaș înseamnă a-i trata pe alții cu superioritate. Când l-a ”decăzut”pe Lucifer și l-a transformat în înger rău, Dumnezeu nu l-a pedepsit, cu adevărat, pentru că ar fi râvnit la propria-i perfecțiune, oricum intangibilă, ci pentru că acesta a îndrăznit să spargă egalitatea morală pe care El o instaurase printre toți ceilalți, care oricum se aflau ”dedesubt”, în planul inferior, cel al creației. Așa a intrat păcatul în lume, prin nemărginita iubire de sine a unui înger, care, astfel, devine iubirea de sine a diavolului, după cum minunat remarcă Sfântul Augustin. Or, cum ar fi putut comite acel înger păcatul originar al iubirii de sine dacă nu printr-o pretinsă superioritate în raport cu ceilalți semeni? Semenii lui erau ceilalți îngeri, nu Dumnezeu, cum își imagina el. Dumnezeu este Neasemuitul, neputând fi egalul cuiva. El este egal cu Sine însuși, dar nu cu oamenii sau cu îngerii; Creatorul nu poate fi egalul propriei creații.

De la căderea din cer a îngerului trufaș și răzvrătit, de la prăbușirea lui din lumină în beznă, până la izgonirea din Rai a omului, nu a mai fost decât un singur pas. Ruperea castei îngerilor, separarea ei în îngeri buni și îngeri răi, a făcut ca însăși natura umană, cea în care sălășluia inițial doar îngerul bun, să se spargă în două: cea originară, luminoasă, bună, creată prin scânteia divină ce a stat la baza nașterii lumii în ziua dintâi, și cea pervertită de iubirea de sine a diavolului, care se imagina pe un plan superior în raport cu semenii săi, visând să domnească inclusiv pe un scaun situat mai sus de ”stelele lui Dumnezeu”. Această schismă produsă în natura umană, bună și luminoasă prin actul originar al creației, a fost surprinsă admirabil de Tolstoi (Învierea): ”în Nehliudov, ca în toți oamenii, erau două ființe: o ființă morală, care-și căuta binele propriu în binele tuturor, și altă ființă, animalică, care căuta numai propriul bine și ar fi fost gata să jertfească pentru ea binele întregii lumi.” În omul care s-a lăsat ispitit de îngerul căzut încep să coexiste maniheic lumina divină și întunericul luciferic; el își pierde unitatea inițială. În el să dă o luptă continuă între bine și rău, între virtute și păcat.

Omul, ființă ”ondulatorie”, după cum bine remarcă O. Paz, se confruntă adesea cu ”atracția abisului” (Saramago). (În Apocalipsa lui Pavel, sufletele păcătoșilor erau aruncate în Iad, adică un hău, un abis, al cărui fund era atins abia după cincisprezece ani de prăbușire.)  Nefiind suficient de puternic, el se lasă adesea ispitit de tentația întunericului, a păcatului, căzând în Infern. După moartea Beatricei, Dante se lasă pradă unei vieți vijelioase, pline de desfrâu. Astfel, pe la jumătatea vieții, el plonjează în bezna nopții, rătăcind prin pădurea întunecată a păcatelor. În călătoria lui, care va dura, din fericire, doar șapte zile, va întâlni tot felul de orătănii: o panteră (desfrânarea), un leu (mândria și violența),  o lupoaică (avariția și lăcomia) etc. Infernul, pentru că aici ajunsese de fapt, tărâm al lipsei de speranță, pe poarta  căruia era gravată fraza lasciate ogni speranza voi ch`entrate, al disperării, își găseau un ultim refugiu zgârciții și risipitorii, lacomii, păcătoșii din dragoste, mânioșii, șovăielnicii, leneșii, ereticii, trădătorii, violenții, pezevenghii, seducătorii de femei, înșelătorii, lingușitorii, ghicitorii, cei care își însușesc banul obștesc, ipocriții, hoții, sfătuitorii perfizi, semănătorii de dezbinări, falsificatorii. Așadar, îl regăsim, spre exemplu, pe Iuda (arghirofilul și trădătorul, care l-a vândut, în schimbul a treizeci de arginți, pe cel născut să mântuiască lumea), îl întâlnim pe Sisif, ”truditorul inutil al Infernului” (Camus), cel mai viclean dintre muritori. Dacă am scotoci mai bine, l-am regăsi pe Pilat din Pont, care ”s-a spălat pe mâini”, comițând păcatul indiferenței, al iresponsabilității. Poate că ar trebui să regăsim în el păcatul lașității, care l-a  determinat pe Petru să-l renege pe Isus, în timpul simulacrului de proces din curtea lui Caiafa.

Infernul este tapetat cu potențialele noastre slăbiciuni, celor cărora le putem cădea pradă. De multe ori, o și facem. Evident, Iadul din natura umană, întunericul care acoperă bobul de lumină sădit în noi în ziua facerii lumii, nu înseamnă dureri fizice, ci ”morale”; nu suntem arși la propriu, în cazane cu smoală încinsă. Căderea în păcatele sus-menționate nu înseamnă moarte fizică, propriu-zisă, ci una morală. Lăsându-ne biruiți de îngerul cel rău, sufletul începe să se atrofieze, să se piardă, după cum spune Caron al lui Dante, corăbierul care asigura trecerea peste Aheron, primul râu al Infernului. Începe să arate ca o cocioabă abandonată, împăienjenită. Se usucă pe zi ce trece, se ofilește, pentru că, așa cum spune Cartea lui Enoh, îngerii decăzuți sunt ”stricători de inimi”. Lutul este supus pustiirii, se transformă treptat în banală ”humă păcătoasă” (Shakespeare) și ruginește, după cum spune Petrus Damianus. Devine un ”nimic vlăguit”, un ”peregrin al pierzaniei” (Apollinaire). Păcătoșii nu-și pierd viața complet, nu sucombă, dar nici nu mai trăiesc cu adevărat, deoarece viața înseamnă lumină. Descriind starea damnaților, sfântul Toma d`Aquino spune că aceștia ”vor fi ca niște oameni mereu pe moarte, dar niciodată morți”, adică vor trece prin experiența lui O. Wilde, care, în închisoare, trăia  calvarul ”vieții fără viață”, adică un fel de pustiire interioară sau, folosind o expresie de-a lui K. Lorenz, un soi de moarte termică a simțurilor.

Un suflet căzut în bezna Infernului nu piere definitiv, în sens fizic, ci se află veșnic în pragul morții. Însă lumina zilei dintâi îi conferă întotdeauna șansa revenirii la viață, a învierii. Învierea înseamnă o regenerare spirituală, morală, o renunțare la viciu, la păcat, înseamnă o luptă continuă cu Woland, ”magul negru” al lui Bulgakov, care se află în noi și care ne îndeamnă neîncetat să luăm calea întunericului și a pierzaniei. A învia înseamnă posibilitatea unei a doua șanse, aceea de ne recuceri propriul înger bun. În cartea sa de poezii Cum să cucerești un înger, nerecomandată minorilor, B. Brecht descrie cu mare subtilitate povestea unei femei căzute în păcatul preacurviei, Evlyn Roe, care, dorind să renunțe la viața ei depravată, adică, să-și recâștige îngerul cel bun, părăsind întunericul stăpânit de îngerul cel rău, căzut, pleacă într-o călătorie izbăvitoare către țara sfântă. Pentru că nu avea bani, s-a îmbarcat pe o corabie, unde a trebuit să se culce cu toți marinarii. Cu alte cuvinte, își asuma ieșirea din beznă, din drumul către moartea sufletului, printr-un ultim păcat. La un moment dat, nemaiputând suporta rușinea la care s-a supus de bunăvoie, se aruncă în apa rece și moare. Însă, când ajunge la poarta Raiului, Sfântul Petru, care oricum nu o suportase în preajma lui Isus pe Maria Magdalena, presupusă a fi fost ea însăși prinsă în mrejele aceluiași păcat,   îi refuză intrarea și o trimite în Iad. Acolo, îngerul cel rău, cel care păzește locul unde sălășluiesc sufletele celor păcătoși, cu prețul chinurilor veșnice,  i-a refuzat intrarea, spunându-i că nu poate primi o asemenea sfântă. Așadar, sufletului plin de beznă al Evlynei, dar dornic de pocăință, chiar cu prețul umilinței, i se oferise șansa învierii și a primirii în Rai. Făcând acest lucru, îngerul cel rău spera el însuși la o a doua șansă. Or, dacă stăpânul întunericului, patronul Infernului, își pune astfel de speranțe, înseamnă că fiecare dintre noi poate să spere și să încerce să-și reînvie sufletul.

A învia înseamnă a da deoparte pâcla așezată pe sufletul nostru de slăbiciunile atât de bine descrise de Dante, care ne aruncă în beznă și care ne fac să bâjbâim, să orbecăim fără căpătâi. A învia înseamnă a spera că lumina va învinge întunericul, că ne vom recâștiga îngerul bun și că nu-l vom necinsti, după cum frumos spune Borges, la Judecata de Apoi. Viața noastră ar trebui să fie o luptă neîncetată cu întunericul ce ne pândește la orice pas și care coexistă cu scânteia divină, cu bezna din noi, cea stăpânită de îngerul cel rău. Doar printr-o asemenea luptă, însoțită de speranță, facem loc luminii, ne cinstim îngerul cel bun, luminătorul, care ne primenește sufletul și ni-l reînvie.

În drumul său spre Ierusalim, trecând prin Samaria și Galileea, Isus este întrebat de farisei în legătură cu momentul venirii împărăției lui Dumnezeu, adică, al regatului luminii, ca și cum acest lucru s-ar fi putut produce în coordonate spațiale și temporale foarte precise. Însă, cel menit să-i scoată pe oameni de sub domnia îngerului cel rău le răspunde: ”Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17:21). Într-adevăr, în noi se află îngerul cel bun, cel care aduce lumina, speranța, viața. Nu trebuie să-l așteptăm sau să-l căutăm în altă parte! Este suficient să-i dăm o mână de ajutor în lupta lui nesfârșită cu partea noastră scufundată în întuneric.

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Ioan T. Morar. Hristos a înviat în supermarket
Previous article Gabriel Liiceanu. Isus n-a cerut nimănui să moară pentru el
[ Gabriel Mursa ]

[ Gabriel Mursa ]

Related Posts

Alin Vara. Christus Victor O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  VI. Descendit ad inferos
April 21st, 2021

Alin Vara. Christus Victor O explorare a sensului morții lui Isus Hristos VI. Descendit ad inferos

Un naș cu inima cât un tren
April 12th, 2021

Un naș cu inima cât un tren

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul
April 5th, 2021

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Câteva fragmente din ,,Despre libertatea alegerii”, de Anselm de Canterbury Cultură

Câteva fragmente din ,,Despre libertatea alegerii”, de Anselm de Canterbury

Apr 22nd, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Storge Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Storge

Apr 22nd, 2021
Lampa memoriei – fragmente după John Ruskin Cultură

Lampa memoriei – fragmente după John Ruskin

Apr 21st, 2021
Pandemia Covid între știință și politică Debate

Pandemia Covid între știință și politică

Apr 21st, 2021
Alin Vara. Christus Victor O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  VI. Descendit ad inferos ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor O explorare a sensului morții lui Isus Hristos VI. Descendit ad inferos

Apr 21st, 2021
„De vita beata”, Seneca Cultură

„De vita beata”, Seneca

Apr 20th, 2021
Între reprimare și înfrânare, câteva reflecții asupra moralității sexuale Cultură

Între reprimare și înfrânare, câteva reflecții asupra moralității sexuale

Apr 19th, 2021
George Orwell despre populism, patriotism și cenzură mascată Debate

George Orwell despre populism, patriotism și cenzură mascată

Apr 19th, 2021
Un interviu cu James Buchanan. „Să duci, mai întâi, până la capăt consecințele logice ale ideilor tale și apoi să iei o poziție ideologică” Economie

Un interviu cu James Buchanan. „Să duci, mai întâi, până la capăt consecințele logice ale ideilor tale și apoi să iei o poziție ideologică”

Apr 18th, 2021
André Gide: „Analiza psihologică a pierdut pentru mine orice interes din momentul când mi-am dat seama că omul încearcă trăirile pe care crede că le încearcă” Cultură

André Gide: „Analiza psihologică a pierdut pentru mine orice interes din momentul când mi-am dat seama că omul încearcă trăirile pe care crede că le încearcă”

Apr 18th, 2021
Destinul educației umaniste în Universitatea americană Cultura

Destinul educației umaniste în Universitatea americană

Apr 18th, 2021
Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020 Cultură

Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020

Apr 17th, 2021
Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse Debate

Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse

Apr 15th, 2021
Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale Debate

Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale

Apr 15th, 2021
Dumnezeul Filozofilor Filozofie

Dumnezeul Filozofilor

Apr 15th, 2021
Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca Cultură

Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca

Apr 14th, 2021
Biserica în prezent și în viitor Cultură

Biserica în prezent și în viitor

Apr 14th, 2021
Muzică sacră, timp sacru Cultură

Muzică sacră, timp sacru

Apr 14th, 2021
Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin Cultură

Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin

Apr 13th, 2021
Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă Debate

Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă

Apr 13th, 2021
Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza) Debate

Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza)

Apr 13th, 2021
Imaginația și voința: ești ceea ce privești Debate

Imaginația și voința: ești ceea ce privești

Apr 13th, 2021
Un naș cu inima cât un tren ALTFEL

Un naș cu inima cât un tren

Apr 12th, 2021
Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor Cultură

Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor

Apr 12th, 2021
Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini” Cultură

Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini”

Apr 12th, 2021
Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor Debate

Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor

Apr 12th, 2021
Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția? Debate

Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția?

Apr 11th, 2021
Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu Literatură

Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu

Apr 10th, 2021
Despre o anume modestie a fericirii Opinii

Despre o anume modestie a fericirii

Apr 10th, 2021
O ortodoxie blândă Cultură

O ortodoxie blândă

Apr 9th, 2021
Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide Cultură

Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide

Apr 9th, 2021
Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne Cultură

Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne

Apr 8th, 2021
„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel Cultură

„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel

Apr 7th, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia

Apr 7th, 2021
Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului Cultură

Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului

Apr 6th, 2021
Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie Uncategorized

Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie

Apr 6th, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Apr 5th, 2021
Daniel Uncu. Două constructe smintite Opinii

Daniel Uncu. Două constructe smintite

Apr 5th, 2021
Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin Cultură

Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin

Apr 5th, 2021
Ce ne facem cu limbajul poetic? Cultură

Ce ne facem cu limbajul poetic?

Apr 5th, 2021
Feminitatea prin ochii lui Balzac Cultură

Feminitatea prin ochii lui Balzac

Apr 5th, 2021
Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare Debate

Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare

Apr 4th, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.