Ioan Stanomir

Ioan Stanomir face parte in mod natural din spatiul Marginalia. Faptul ca anuntam oficial apartenenta sa, este doar o formalitate. A fost de la bun inceput aici, cu noi. Ioan Stanomir este profesor la Facultatea de Științe Politice a Universității din București. A absolvit doua facultati în cadrul Universității București: Facultatea de drept si Facultatea de litere, secția română-engleză, specializarea engleză americană. Este doctor în drept, la Universitatea București, cu o teză dedicată evoluției limbajului constituțional în Principatele Române până la 1866. Este specialist în următoarele domenii: constituționalism comparat; istoria ideilor politice (conservatorism); studii culturale pe intervalul comunist. In perioada iunie 2008 – ianuarie 2009, devine Președinte al Comisiei Prezidențiale de analiză a regimului politic și constituțional din România;  în perioada 1 martie 2010 – 23 mai 2012, a fost președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.

Intre publicatiile sale se numara: Reacțiune și conservatorism, Editura Nemira, 2000; De la pravilă la Constituție, Nemira, 2002;  Conștiința conservatoare Nemira, 2004; Libertate, lege si drept. O istorie a constituționalismului românesc, Editura Polirom, 2005; Spiritul conservator – De la Barbu Catargiu la Nicolae Iorga, Curtea Veche, 2008; Eminescu – Traditia ca profetie politica, Bastion, 2008; Junimismul si pasiunea moderatiei, Humanitas; Comunism inc., Humanitas; Rusia, 1917, Humanitas, 2017.

Lucrări publicate în colaborare: În colaborare cu Ion Manolescu, Angelo Mitchievici și Paul Cernat: În căutarea comunismului pierdut (Editura Paralela 45, 2001); Lume disparută. Patru istorii personale urmate de un dialog cu H-R. Patapievici (Polirom, 2004); Explorări în comunismul românesc vol.1 (Polirom, 2004) și vol.2 (Polirom, 2005); Explorări în comunismul românesc vol. III (Polirom, 2008), Paul Cernat, Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir; Limitele Constituției. Despre guvernare, politică și cetățenie în România Radu Carp, Ioan Stanomir, CH Beck 2008 si  Angelo Mitchievici, Ioan Stanomir, Teodoreanu reloaded, Editura Art, București, 2011.

Ma intrebam cum as putea sa definesc -pentru scopurile acestei prezentari, cat mai succint, sofisticata pozitie doctrinara si intelectuala a prietenului meu de atata vreme. Mi-a venit el insusi in ajutor. Mai precis, un interviu al sau, dat Hotnews, cu ceva vreme in urma (vezi aici).

Iata ce spune:

“Sunt un liberal conservator. Există câteva personalități sub semnul cărora [ma asez]:  Martin Malia, Richard Pipes, Michael  Oakeshott… Ce au în comun acești gânditori remarcabili este rezerva față de utopie. Credința că există mai multe soluții decât propune gândirea unică. Michael Oakeshott avansează acest concept de raționalism politic și cultul cărții. or, ceea ce este surprinzător la totalitarisme, și-n particular la cel comunist, este acest cult al cărții, credința că o soluție, și niciodată alta, poate conduce la eliberarea umanității.

De exemplu, distrugerea proprietății private. Dacă distrugem proprietatea privată omul își recapătă condiția adamică originară, el va fi din nou fericit. Dacă distrugem justiția independentă și o transformăm în justiție de clasă, și dacă instituim poliția politică și începem exterminarea metodică a inamicilor noștri, se va institui imperiul libertății – asta în registru comunist. În registrul național-socialist, dacă îi vom extermina pe toți evreii din lume, vom fi cu adevărat liberi. Pentru că nu putem fi liberi atâta timp cât există o rasă care amenință domnia ariană. Este de fapt fundamental o viziune ideocratică.

Iar critica conservatoare față de viziunea ideocratică este foarte simplă: omul este deja mult prea complex și asta ne spune deja secolul XVIII pentru ca problemele pe care le generează conduita umană să fie rezumabile într-o carte. Cine a citit o singură carte și crede neabătut în ea, este un fanatic patentat. Fanaticii patentati sunt cei care produc cele mai mari suferințe oamenilor, pentru că sunt lipsiți de empatie.

Ceea ce stângiștii de astăzi refuză să vadă la Lenin este amoralitatea sa, disprețul profund față de viața umană, capacitatea lui de a dispune de viața umană așa cum dispui de un sac de cartofi. …Cineva mă întreba de ce insist pe conceptul de amoralitate. Tocmai pentru că amoralitatea îți explică suspendarea moralei comune. Morala iudeo-creștină, care e matricea noastră fundamentală în occident, pornește de la principii călăuzitoare, unul dintre ele fiind sanctitatea vieții umane. Și chiar dacă omorâm, ca oameni politici simțim că e o problemă etică. Morala bolșevică suspendă aceste judecăți. ea te face să fii perfect rotund etic și perfect inocent și să nu simți sentimentul de vinovăție. Pentru că oamenii pe care tu îi extermini sunt victime ale istoriei. Aceasta este de fapt amoralitatea bolsevică.”

Acesta este spiritul pe care Ioan Stanomir il reprezinta in spatiul public romanesc. Asa l-am cunoscut si asa il stiu si cititorii si publicul sau: constant, elegant si lucid, indiferent de circumstante si context.

Prezenta sa in spatiul Marginalia este, asa cum spuneam, naturala.

Suntem onorati si bucurosi sa te avem alaturi de noi, Ionut!