Ioan T. Morar. A mai căzut un bastion al comunismului francez, la Arles

Acum cîţiva ani spuneam unor prieteni români în vizită în Provence că, dacă sînt legat la ochi şi dus în orice localitate franceză, pe care să nu o cunosc, pot spune, după o plimbare de o oră,  pe străzi, ce orientare politică are primarul. Depistam cu precizie puţinele localităţi în care conducerea urbei era comunistă. Reperele mele pentru”primării comuniste” erau, în zona provensală,  Aubagne şi Arles. Prin ce se deosebeau de alte commune? Printr-o delăsare totală, vizibilă în starea clădirilor (mai ales a celor de patrimoniu), printr-o concentrare a fondurilor  locale către electoratul asistaţilor,  parazitar, trăitor din ajutoare . Localităţi prăfuite, delabrate, cu o viaţă culturală semi-inertă, încremenite într-un trecut tern. În Aubagne, locul de naştere a lui Marcel Pagnol (scriitor emblematic pentru provence)  şi sediul Legiunii Străine, au domnit comuniştii timp de 45 de ani, pînă la aegerile din 2014, cînd Daniel Fontaine, membru PCF, a fost învins de candidatul de dreapta, Gérard Gazay, reconfirmat de alegători anul acesta. Principala contribuţie a primarului communist, un propagandist cu gură mare (l-am cunoscut personal) , a fost schimbarea devizei republicane franceze în Fraternité, Egalité, Gratuité, aplicată pe toate autobuzele (şi  tramvaiul) din localitate. Sigur, vă las pe Dumneavoastră să gîndiţi pe cine a favorizat transportul public gratuit.

În Arles, comunismul a căzut abia acum, la alegerile municipale din 2020. Şi pe vechiul primar Hervé Schiavetti, membru al PCF, prim gospodar între 2001 şi 2020, l-am cunoscut, avea o prezenţă şi un comportament de secretar de partid de intreprindere. După trei mandate nu s-a mai prezentat, dar l-a sprijinit pe candidatul Partidului Comunist care  a pierdut usturător. Primăria a fost cîştigată de o personalitate media, născută în Arles, Patrick de Carolis, reprezentant al centrului politic. Pentru cei care nu au auzit acest nume, Patrick de Carolis a condus, printre altele, France Television şi Figaro Magazine. ( Avînd o casă în Rocamadour, în 2001 a fost ales cu cel mai bun scor pe listele de consilieri, fără să-şi prezinte candidatura, refuzînd, însă, postul de primar).

Am fost de cîteva ori în Arles, pe vremea comunismului lor, şi am plecat trist că o astfelde localitate (care are cea mai mare întindere), cu vestigii romane de primă mîna, capitală a Deltei Rhonului, loc de viaţă pentru cîţiva ani ai lui Van Gogh, arată prăfuit şi neîmbietor.

Patrick de Carolis a promis în campanie, printre altele,  că va profita de carnetul său de adrese pentru a atrage investitori, pentru a reda strălucirea acestui oraş plin de potenţial (îngropat tovărăşeşte cîteva decenii), revigorînd prezenţa localităţii pe harta tursimului cultural mondial. Sper să recunosc asta la viitoarea vizită.

Comunismul rezidual din administraţia franceză pierde, totuşi, teren. (deşi, cred eu, se întoarce îmbrăcat în cămaşa ecologismului, păcălindu-i pe cei mai naivi).  Cetăţenii cu drept de vot s-au prins că toată propaganda comunistă nu e decît o justificare penibilă a pauperizării. Comunismul nu e ceea ce susţin actualii lui apostoli, o formula bună care a fost, pînă acum, aplicată prost, ci o formulă criminală care nu poate fi aplicată, niciodată, niciunde, nicicum, în interesul umanităţii.

PS În comuna Allauch, unde domnea un fel de decan al primarilor socialişti, Roland Povinelli, ales şi tot reales din1975 încoace, s-a pus capăt domniei acestuia. A fost  preferat de electorat, din primul tur, cu peste 60% din voturi, reprezentantul partidului de dreapta Les Republicans, Lionel De Cala, un tînăr antreprenor de 34 de ani. Da, nici socialismul nu se tine prea bine cînd oamenii deschid ochii!