Acum o săptămână, în provincia mozambicană Cabo Delgado, un comando jihadist a ucis 51 de civili, o parte din ei fiind decapitați pe terenul de fotbal. O oroare trecută, aproape sub tăcere. Ca și alte crime care se soldează cu vieți ale unor africani. Nu am văzut proteste, nu au apărut pe rețelele sociale haștagul #jesuisMozambique, nu s-au făcut mitinguri.
Anti-rasiștii de serviciu nu ne-au mai reamintit că viețile negrilor contează. Se vede că pentru cei, cele 51 de victime mozambicane nu contează. Pentru că, în acest caz, cei decapitați nu erau recidiviști, nu erau drogați, nu încercaseră să vîndă droguri și nu se opuneau unei arestări justificate. Nu, erau oameni simpli, săteni săraci, supraviețuind cu greu într-o regiune zbuciumată. Victime absolut nevinovate ale barbariei islamiștilor. Uciși din plăcerea de a ucide, nu dintr-o nefericită întorsătură a lucrurilor într-o procedură standard de imobilizare a infractorului.
Eu cred că viețile lor contează, precum viețile tuturor ființelor omenești. Cred că viețile lor contează deși nu aduc capital politic, deși nu servesc propagandei anti-rasiștilor de birou. Mărturisesc, sînt mai tulburat și mai impresionat de această oribilă întîmplare sîngeroasă, atroce, decît de cele la care sîntem chemați să ne aliniem.
Tăcerea asurzitoare din cîmpul anti rasistilor demonstrează clar că totul nu e decît o mascaradă, un montaj propagandistic îndreptat împotriva civilizației occidentale. Polițiștii care l-au asfixiat pe George Floyd vor fi pedepsiți, ucigașii celor 51 de mozambicani nici măcar nu sînt arătați cu degetul. Nu, ei nu sînt pe agendă la capitolul cu cei de înfierat. Ei sînt, pînă la proba contrarie, o parte a diversității pe care Occidentul trebuie să o accepte.
În numele lui George Floyd au fost demolate statui, incendiate clădiri, au fost puși în genunchi mii de oameni care nu aveau nicio legătură cu crima respectivă. În numele celor 51 nu s-a aprins nici măcar o lumînare. Nu s-a emis nici măcar un comunicat din partea organizațiilor pentru care toți ne ‘bucurăm” de prezumția de vinovăție a rasismului.
Da, viețile negrilor contează, ca și viețile asiaticilor, indienilor, arabilor, albilor, eschimoșilor etc.
Da, viețile negrilor contează chiar dacă sînt uciși undeva într-un sat sărac din Mozambic. Și chiar dacă pentru compătimirea lor nu se dau burse și granturi.
DETALII, aici: https://www.bbc.com/news/world-africa-54877202