Chiar acum, joi seara, la 9.30, pe un canal francez de știri se transmite, în direct, din Strasbourg, o operațiune care, se presupune, va duce la prinderea teroristului Cherif Chekatt, vinovat pentru atacul din Tîrgul de Crăciun.
Deja se afișează informația că a fost ucis în timpul operațiunii. Ceea ce, din punct de vedere practic, este soluția preferabilă. A fost ucis în timp ce opunea rezistență.
Dacă l-ar fi prins viu, ce i-ar fi făcut? L-ar fi ținut în custodia poliției pînă la proces. Nu l-ar fi atins nimeni nici cu un deget. I-ar fi fost acordată asistență medicală și i s-ar fi oferit un avocat. Ar fi urmat procesul în care ar fi avut dreptul la apărare. Ar fi apărut la televizor și, avînd în vedere întîmplări mai vechi cu teroriști încarcerați, probabil că ne-ar fi sfidat cu declarații.
Apoi ar fi ajuns într-o închisoare. Asociațiile civice care luptă pentru condiții mai bune în închisori l-ar fi luat în brațe și pe el…Ba, la o adică, dacă ar fi făcut greva foamei, s-ar fi găsit amatori să protesteze în fața închisorii .
Adică i s-ar fi oferit o viață normală, sigur, cu privare de libertate, dar cu cursuri de pictură, de creative writing, cu psihologi, acces la internet, dreptulk de a se căsători, de a avea întîlniri matrimoniale, de a face copii. Cum se obișnuiește în închisorile occidentale.
Vreau să spun că Cherif Chekatt ar fi fost judecat după standardele unei societăți pe care el a încercat să o destabilizeze, a unei societăți pe care el și organizația lui o urăsc. Occidentul ar fi întors, pentru a cîtea oară, și celălalt obraz.
Iată că un glonț al unui polițist francez a rezolvat, intenționat sau nu, această dilemă morală.