În vremurile proletcultiste, ca să arăţi că nu eşti duşmanul poporului, trebuia să închei petiţiile oficiale cu “Trăiască lupta pentru pace!”. Acum, ca să nu fii acuzat că vrei nimicirea planetei,, trebuie să spui că o admiri pe Greta. Dacă nu o spui, sar pe tine ecologiştii de ocazie (şi cei plătiţi, şi cei neplătiţi) şi te pun la punct. Cum mi-am exprimat rezervele serioase, ba, mai mult, am îndrăznit să fiu ironic faţă de acest mit gol şi față de această manipulare grosolană care o are în centru pe adolescenta autistă din Suedia, deja am parte de lecţii din partea adepţilor zeiţei Greta.
Cele mai recente urecheli mi le administrează domnul Ciprian Cucu, asistent universitar din Alba Iulia, în textul Ecologia pentru oameni serioşi publicat pe un blog al unei comunităţi. I-aş fi răspuns acolo, dar pentru asta trebuie să devin membru al acelei comunităţi. Nu, mersi.
Nu sînt singurul pus la colţ în articuluşul cu pricina, alături de mine e aşezat pe boabe de porumb şi Petru M. Iancu de la Deutsche Welle. În treacăt, domnul asistent universitar îi dă un cap în gură şi lui Trump. Încercînd să fie ironic (dar netrecînd pragul obrăzniciei), domnul Cucu îmi prevede şi moartea: “Într-un text publicat pe un blog conservator, dl. Morar sare la presupuneri, face mișto, orice ca să câștige puncte ideologice în lupta cu bau baul socialist (comunist), întruchipat de tânăra de 16 ani. Va să zică dacă te preocupă ce se va întâmpla cu planeta peste 50 de ani, când dl. IT Morar va fi istorie, urmează automat să scoți secera și ciocanul din rucsac, să naționalizezi mijloacele de producție în numele poporului și să instaurezi dictatura verde (noul roșu – sic!).” Domnul Cucu e sigur că nu mai pot trăi încă 50 de ani, oricît de multe progrese ar face medicina.
Deci, eu sar la presupuneri, însă argumentele cu care combate obrăznicătura de la Universitatea din Alba Iulia nu sînt nici măcar presupuneri, ci prostioare. El spune că Greta nu se va întoarce acasă cu avionul (cum am afirmat eu şi domnul Iancu):
“Doar că Greta nu se va întoarce din New York acasă, ci va merge în America de Sud, în Chile și poate în Brazilia, iar întoarcerea ei cu avionul nu e confirmată încă de nicio sursă credibilă, ea însăși afirmând “I don’t know yet how I will get home.” (Norocul nostru cu Dl. Iancu și dl. Morar, că noi deja știm!)” O fi pasionat de ecologie domnul Cucu, dar îl informez că, în zbor de pasăre (nu e nici o aluzie la nume, domnu’ asistent), distanţa dintre New York şi Santiago de Chile este de 8 254 km şi oricît de eroină ar fi Greta, trebuie să ia avionul… Citatul din Greta dat de domnul Cucu este destul de nefericit: habar nu are cum se va întoarce acasă. Dar, de fapt, codana nici nu are vreo urgenţă să ajungă în Suedia, că doar nu merge la şcoală, e în grevă …Şi e normal ca Greta să nu ştieu unde şi cum merge, că doar programul îl stabilesc alţii.
Pentru gîndirea destul de discretă a domnului Cucu, Greta este soluţia minune pentru salvat paneta. Mă rog, e dreptul dumnealui să creadă ce vrea. Dar să impună şi celorlalţi această convingere, fără argumente şi fără talent, deja e destul de riscant.
Şi dacă domnul asistent universitar Cucu vrea să cunoască şi opinia altora despre Greta, nu doar al cercului în care se învîrte domnia sa prin Alba Iulia, îi recomand părerea fisolosfului francez Michel Onfray. Dacă nu are acces la limba franceză, îi pun la dispoziţie, chiar aici, cu generozitatea cu care am ajutat mulţi tineri în derivă, fragmente semnificative din textul filosofului:
“Ce tip de inteligenţă are acest cyborg? Nu ştim…Ceea ce citeşte ea, în loc să vorbească liber, nu este scris de o tînără fată de vîrsta ei. Pana autorului miroase a tehnologie. Vocea sa poartă textele altora, care nu apar. Ce altceva este un cyborg, dacă nu produsul unor actori invizibili? Această inteligenţă este cu adevărat artificială, în sens etimologic: este un artificiu, altfel spus , un produs manufacturat. Problema este să ştim de către cine. Or, răspunsul e simplu: e îndeajuns să ne punem o altă întrebare: cine profită de această crimă? Răspunsul se găseşte, probabil într-unul dintre dosarele Grupului de Experţi Interguvernamentali pentru Evoluţia Climatului –biblia acestei gîndiri siliconate. Ce zice acest corp care este un anticorp, această carne care nu are materie, acest suflet care face grevă la şcoală, această inteligenţă “ventrilocată”? Zice exact ceea ce adulţii justei gîndiri progresiste debitează de decenii”.
Şi încă un pasaj strălucit din analiza lui Michel Onfray:
“Acest cyborg post-capitalist vorbeşte, de fapt, în numele Ştiinţei. Dar, de la înălţimea celor şaisprezece ani ai săi, ce ştie ea despre astrofizică, despre ciclurie cosmice, despre furtunile solare şi ciclurile lor, atîtea informaţii care sînt relevate de ştiinţă, dar la care nici ea, nici ai săi nu fac niciodată referinţă cînd este vorba despre încălzirea globală- un adevăr incontestabil: nu trebuie să ne îndoim de acest fapt, ci de cauzele pe care unii i le atribuie”.
Peste 50 de ani, cînd domnul Cucu nu va fi istorie, în relatarea despre acerste vremi se va scrie că “fenomenul Greta” a fost o nefericită manipulare a unui copil cu probleme de comportament.
P.S.Reactualizîndu-mi informaţiile, aflu că domnul Cucu este lector universitar. Bine, la o universitate unde rector e domnul Breaz!