Ioan T. Morar. Formular de izolare

Mai mult de jumătate din viața mea de aici, din La Ciotat, am petrecut-o afară, prin Portul Vechi, pe la calănci. Am fost un “plenerist” sută la sută. Doar ploile din noiembrie sau din februarie mi-au redus ieșirile, dar nu de tot, pentru că și atunci se mai ivea cîte o fereastră printre nori și puteam ieși. De acum, pentru minimum cinsprezece zile, cum a promis Macron, poate și mai mult, cum prevăd doctorii, sînt obigat să stau în casă. La fel ca toți locuitorii. Acum, cînd scriu, e un soare minunat și 19 grade, ar fi perfect pentru plimbare. Dar nu se pune problema. Aș avea dreptul la o ieșire pentru “exercițiu fizic individual”, cu condiția să completez un formular.

Toate ieșirile trebuie justificate. Dacă lucrezi, completezi un formular că mergi la muncă (asta e deja reglată, primești hîrtie de la serviciu cum că prezența ta e obligatorie). Dacă ieși la cumpărături de strictă necesitate, alimentare, completezi același formular dar bifezi o altă căsuță. Devii propriul tău jandarm, pînă la întîlnirea de pe stradă cu poliția, care-ți poate cere formularul, îți verifică adresa și constată dacă ești sau nu în regulă. (dacă eu locuiesc în La Ciotat, nu am cum să-mi fac cumpărăturile în localitatea vecină, de pildă). Amenda este, de ieri, de 135 de euro. la banii ăștia hoinăreala e un lux pentru bogătași!

A, și mai e ceva. Ai dreptul să ieși, tot în preajma locuinței, ca să-ți plimbi cîinele.

Eu nu am cîine și, oricum, singurătatea nu e (încă) socotită un animal de companie.