Ioan T, Morar. Je suis Maurice

Ieri, la tribunalul din Rochefort (Charente-Maritime), s-a mai scris o pagină glorioasă în istoria prostiei omenești: s-a judecat cazul cocoșului Maurice acuzat că ar cînta prea tare. Povestea e simplă și stupidă în simplitatea ei: o familie care și-a cumpărat o reședință de vacanță în Insula Oléron a reclamat la poliție cocoșul vecinilor care-i împiedica să doarmă.  Lui Maurice și proprietarilor lui li s-a întocmit dosar care a ajuns, pînă la urmă, la tribunal. Ieri s-a judecat procesul, dedcizia se va da pe șapte septembrie, răstimp în care virilul Maurice mai poate cînta fără frică. 

    Acum un an, într-o comună din Provence, o altă familie de turiști a reclamat la poliție cîntecul greierilor care-i deranja în timpul nopții! Primarul comunei le-a spus că nu au decît să aleagă o destinație de vacanță fără greieri, care sînt o parte din farmecul Provenței. Cazul de aici s-a clasat. 

    Maurice, însă, a fost mai puțin norocos și, în ciuda unei petiții Să-l salvăm pe cocoșul Maurice, lansată de propietarea galinaceei, Corinne Fesseau, și semnată de 120 000 de persoane, procesul a mers mai departe. Reacțiile au fost destul de interesante. Un primar a spus că va propune ca zgomotele naturale, cele emise de păsări și de animale în mediul rural, să intre în patrimoniul național. Pe rețelele sociale a apărut #JesuisMaurice, NY Times a dedicat cazului un articol, întreaga presă franceză s-a ocupat de vajnicul cocoș (simbol național, în fond) care aduce aminte de Evul Mediu cînd procesele intentate, la Tribunal, animalelor erau mult mai dese.

    Dincolo de insolitul acestei situații, cred că procesul cocoșului deschide o poartă spre ceva mai grav. Ne putem aștepta ca organizații progresiste să ceară interzicerea sunetului de clopot în satele franceze pe motiv de tulburarea liniștii publice. Liniște pe care, să fie clar, cîntecul muezinului, cînd se va ajunge acolo, nu o va tulbura. 

   Revin la Maurice cu un îndemn: fii cocoș într-o lume cu creier de găină!