Ioana Muntean. Pandemia: cum s-ar putea evita următorul val

Pandemia pare să evolueze într-o direcție pe care puțini o anticipau la începutul lui februarie. Mai mult, se pare că ne aflăm în al treilea val de infectări cu SARS-COV-2. Datele arată că actualu lval ar putea să le întreacă pe precedentele două dacă nu acționăm adecvat. Luați spre exemplu Capitala.  Pe 20 octombrie 2020, la o incidență oficială de 3.23 la mie, în București erau 545 de cazuri noi si o medie mobilă pe 7 zile de 619. La ATI erau internate 768 de persoane și erau 45.863 cazuri active. Cu acești parametri, s-a luat decizia închiderii școlilor în București.

Pe 18 martie 2021, la o incidență oficială de 4.57 la mie, în Bucuresti au fost 1005 noi cazuri (pe 17 martie s-au înregistrat 1245 de cazuri noi) și o medie mobilă pe 7 zile de 938 de cazuri. În total 64.332 de cazuri active și 1.286 de persoane internate la ATI. În plus, mulți oameni folosesc teste  rapide, nu se declară pozitivi și stau / nu stau acasă. De asemenea, spre deosebire de al doilea val, deja spitalele de copii au început să fie aglomerate[1]. Trebuie reținut și că studiile arată că varianta britanică nu are efecte diferite asupra persoanelor sub 18 ani față de tulpina care a circulat la începutul pandemiei[2].

Datele acestea par să arate că evoluția de acum este mai alarmantă decât cea din valul 2. Sunt convinsă că autoritatile, ca și publicul larg au înțeles foarte bine că „inamicul” este diferit față de cel din toamnă. Aparent paradoxal însă, în ciuda acestor evoluții, publicul pare mai puțin dispus să accepte noi măsuri restrictive. Este probabil normal ca, după o lungă perioadă de restricții, „răbdarea publică” față de noi măsuri restrictive să  fi scăzut, așa cum probabil că a scăzut și referitor la purtatul măștii, dezinfectatul mâinilor și păstrarea distanței fizice.

În consecință, autoritățile sunt într-o poziție incomodă. Cu cât scade această disponibilitate a publicului de a accepta restricții, cu atât crește presiunea pe care o resimt cei ce trebuie să ia decizii referitoare  la limitarea efectelor pandemiei. Aceștia își dau seama de nevoia de a se opune mai eficient răspândirii virusului, dar în același timp mesajele din societate alimentează presiunea pe care o simt autoritățile și care poate duce la întârzieri în luarea măsurilor adecvate.

Probabil că dilema decidenților referitoare la strategia pe care ar trebui să o  adopte, mai ales în perspectiva sărbătorilor Pascale, este mare. Cred însă că soluția la această dilemă nu trebuie inventată, ci doar împrumutată de la cei care s-au confruntat cu o situație similară și au avut succes notabil. Acest exemplu vine din Regatul Unit (UK). În primăvara trecută, autoritățile din UK au avut o strategie care nu a dat rezultate, dar în iarnaaceasta au avut o strategie eficientă.

Pe 8 decembrie 2020, în UK se înregistrau 12.386 de cazuri, părând că se instalează un platou în numărul zilnic de infectări. Cu toate acestea, exact în acea perioadă autoritățile au crescut nivelul restricțiilor pana când, pe 2 Ianuarie, l-au depășit pe cel din lockdownul din primavara lui 2020. Au avut un vârf de cazuri pe 8 ianuarie – 68192 de persoane nou infectate. Într-o lună au înregistrat o creștere de la 12 mii de cazuri la 68 de mii de cazuri. Totuși, caracterul proactiv al măsurilor și-a dovedit eficiența, astfel că pe 16 Martie 2021 numarul de noi cazuri a ajuns la doar 5363.

Au relaxat autoritățile din UK măsurile restrictive? Nu, nu le-au relaxat! În continuare, indicele de stringență este peste cel din lockdown. De ce? Pentru că dacă relaxezi prea repede măsurile, tot sacrificiul este în zadar. Este destul de clar că oamenii tind să interpreteze ridicarea masurilor de restricție din sectoarele în care operează ca pe un semnal dat de autorități că reluarea activităților în acele sectoare este sigură. Într-adevăr, interpretarea este eronată, dar în virtutea ei oamenii (și așa epuizati) lasă garda jos și se infectează. Trebuie ținut seama de modul în care populația interpretează mesajele. Ceea ce contează în final nu este ce are comunicatorul în minte, ci ce mesaj s-a instalat în mintea receptorului. Această observație este cheie pentru a înțelege mesajul acestui articol.

Între timp, în UK, ca și în România, continuă campania de vaccinare. 37% din populație a primit prima doza însă doar 2.5% au primit cele doua doze din vaccinul furnizat de Astra Zeneca. Dar chiar și aceste date dau suport autorităților să nu renunțe încă la restricții. Chiar și progresul pe calea vaccinării are asociat riscul slăbirii vigilenței individuale dacă autoritățile nu derulează o campanie intensă prin care să explice credibil publicului că, cel puțin până se atinge o anumită valoare de la care pandemia se poate încheia, creșterea ponderii populației vaccinate nu înseamnă renunțarea la purtatul măștii, la păstrarea distanței și la igiena strictă. Nu există dovezi irefutabile că persoanele vacinate nu transmit virusul.

Sunt două lecții în experiența din ultimele luni din UK. Prima lecție este aceea că măsurile restrictive trebuie luate din timp. Cu cât sunt luate mai târziu cu atât gradul de restrictivitate cerut pentru ca măsurile să fie eficiente este mai mare. A doua lecție este aceea că odată luate, măsurile restrictive nu trebuie suspendate prematur. Suspendarea prematură duce, așa cum am subliniat mai sus, la apariția unui mesaj de tipul „puteți să lăsați garda jos”. Astfel, reducerea prematură a restricțiilor chiar cu foarte puțin poate duce la apariția unui nou val de infectări care necesită reimpunerea de măsuri cu grad crescut de restrictivitate sau chiar a unui lockdown. Astfel, pe o perioadă mai lungă, în medie, vor coexista restricții relativ dure cu un număr relativ mare de cazuri zilnice de infectări și cu o rată relativ mare de eșec.

Cu aceste lecții în minte ar trebui să plecăm de la faptul că numărul de cazuri a crescut mult în ultimele zile în România. Mai mult, INSP a avertizat ca în 22 februarie varianta SARS-CoV-2 linia genetică B.1.1.7 (tulpina din UK) circula deja în jumătate din județele țării și raporta o probabilitate mare de a cuprinde întreg teritoriul României în viitorul apropiat. Cred  că acest viitor apropiat a devenit deja prezent. Noua tulpină este mai contagioasă cu 50 la sută[3] și duce la rate mai mari de mortalitate.

Aceste date și lecțiile menționate indică nevoia de a se acționa mai ferm. Extinderea carantinei de noapte prin reducerea orei de începere de la 23:00 la 22:00 este un pas, dar, în lumina experienței, pare insuficient. Pentru a nu fi interpretată greșit, precizez că nu fac o pledoarie pentru lockdown generalizat. Aceasta este o soluție, dar nu poate fi soluția optimă deoarece este nesustenabil economic și este condamnată la a fi suspendată prematur și la a transmite mesajul „puteți lăsa garda jos”. Ne interesează o soluție sustenabilă până când se va vaccina o parte suficient de mare a publicului și vom ajunge ca 70 la sută din populație să dobândească imunitate post-vaccinală sau post-infecțioasă, ceea ce va duce la încheierea pandemiei, conform specialiștilor.

Soluția optimă o reprezintă măsurile restrictive punctuale, inclusiv limitate la nivel geografic, în funcție de focare. Ele sunt mai eficiente si limitează costurile economice. Dar trebuie luate la timp și menținute până când duc la rezultatul dorit.

Care este însă rezultatul dorit? Pe termen lung, acesta se referă la vaccinarea cât mai extinsă a populației ce acceptă să se vaccineze, pentru a se atinge cât mai repede și cu cât mai puțină suferință umană un  prag de imunizare confortabil. Deocamdată ritmul vaccinării este mic. În România avem vaccinată complet doar 3.7 la sută din populatie. Aceasta înseamnă că impactul vaccinării asupra răspândirii virusului este foarte mic în acest moment. Aici se fac în continuare eforturi, dar e clar că va mai trecedestul de mult timp până când vom atinge un procent confortabil.

Pe termen mai scurt, obiectivul de atins este menținerea situației la un nivel considerat acceptabil din punct de vedere al sistemului sanitar. Ceea ce este considerat la un moment data cceptabil ca limită care odată atinsă duce la întărirea restricțiilor poate deveni anacronic dacă se  schimbă circumstanțele. De exemplu, este foarte probabil să nu se mai găsească în realitatea din România acele ipoteze care au fost avute în vedere atunci când s-a stabilit că doar depășirea uneiincidențe oficiale de 6 la mie poate fi luată în considerare pentru măsuri mai ferme în educație sau alt domeniu. Aceste limite trebuie să fie permanent ajustate astfel încât, în timp ce evită lockdown-ul generalizat, să permită sistemului sanitar să rămână mereu funcțional până la încheierea pandemiei.

Nu trebuie să așteptăm să atingem limitele sistemului sanitar. În prezent, ritmul în care se ocupă locurile la ATI ne arată faptul că indicatori precum incidența oficială au devenit constrângători și vor reduce opțiunile viitoare, punând presiune pe sistemul sanitar. Poate ar fi mai înțelept ca reglementările ce decurg din incidența oficială să fie corelate cu indicatorul ATI și alți parametrii ai sistemului de sănătate. Cifrele de la ATI ne arată că acum situația din spitale abia mai poate fi controlată și că, poate, măsuri mai restrictive ar fi trebuit luate în urma cu cel putin două saptamani, dacă nu chiar mai devreme pentru a se putea menține sistemul sanitar în stare de funcționare.

[1]https://www.mediafax.ro/coronavirus/tot-mai-multi-copii-bolnavi-de-covid-19-spitalul-clinic-de-copii-victor-gomoiu-a-ajuns-la-capacitate-maxima-19963876.

[2] Sarah Brookman, James Cook, Mark Zucherman, Simon Broughton, Katharine Harman, Atul Gupta https://www.thelancet.com/action/showPdf?pii=S2352-4642%2821%2900030-4.

[3] Graham Medley at the London School of Hygiene & Tropical Medicine in New Scientist Jan 30-Feb 5