JANDARMERIA ȘI … MAX WEBER

În conferința de presă de după violențele jandarmilor la mitingul diasporei din 10 august mi-a sunat strident în ureche afirmația: ”Când se fac cele trei somații și nu eliberezi zona, îți asumi intervenția. Este vorba de violența legitimă din partea statului”. Iată, mi-am zis, a rămas ceva din vreun doctorat în știința ordinii publice: referirea la susținerea lui Max Weber că statul are într-o societate monopolul asupra folosirii legitime a forței fizice.

Numai că Weber e folosit aici greșit. Și este manipulator, chiar dacă nu îmi e clar dacă acesta a fost scopul urmărit intenționat de cei care au făcut conferința de presă sau e așa doar din prostie. Căci nu orice intervenție a unei instituții a statului (în cazul nostru, a jandarmeriei) e legitimă fiindcă e a acesteia. Legitimitatea nu e automată și nici măcar nu e același lucru cu legalitatea. Intervenția nu este a priori legitimată pur și simplu de faptul că o organizație a statului este implicată: ea este legitimă nu fiindcă e realizată de jandarmerie, ci pentru că intervenția se întemeiază pe acele valori și principii – cele ale unei societăți democrate – care îi conferă legitimitate. Or, tocmai acest lucru nu e adevărat: a fost de-a dreptul evident că intervenția brutală a jndarmeriei tocmai această trăsătură nu a avut. Ea s-a îndreptat nu către protejarea cetățenilor pașnici care protestau, ci tocmai împotriva lor.

Această deturnare a ideii de legitimitate a autorității statului este simptomatică pentru ceea ce se întâmplă azi (și nu doar în ultima perioadă!) în societatea noastră. Ne spunea ieri Liviu Dragnea: ”Am respectat și voi respecta întotdeauna dreptul constituțional al cetățenilor de a participa pașnic la manifestații publice. Dar este ilegal ca astfel de manifestații să fie folosite și deturnate de unii oameni politici, pentru a schimba prin forță puterea politică legitim constituită.”

Este adevărat. Așa trebuie să stea lucrurile într-un stat democrat, într-unul în care domnește legea. Numai că (dincolo desigur de aberația că la mitingul din 10 august am avut a face  cu atacarea ordinii constituționale) e ignorat lucrul esențial: legea trebuie să fie aceeași pentru toți. Simplu zis: legea nu trebuie să fie strâmbă, ci să fie dreaptă. Or, cred că pentru cei care au protestat în ultimul an și jumătate tocmai aici se află problema. Anume, care mai e legitimitatea autorității statului când legile care se fac sunt strâmbe, când evident ele sunt cu dedicație, când protejează anumite grupuri din societate în detrimentul marii majorități a cetățenilor, când cei care încalcă legea sunt transformați în victime? Acest sentiment, al legii strâmbe, a motivat toată reacția împotriva celebrei Ordonanțe 13 și a tuturor încercărilor de modificare cu dedicație a legilor justiției. Cum poți să respecți statul, instituțiile lui, intervențiile acestora, când fiecare dintre cetățeni știe și simte intuitiv că acestea nu sunt conforme cu valorile și principiile societății pe care statul pretinde că o slujește?

Nu are de aceea cum să ne mire că ideea de legitimitate a acțiunilor unei instituții a statului se prăbușește, că fiecare din aceste acțiuni e privită dintru început cu neîncredere. Or, aici e punctul de maximă gravitate, iar protestele exact acest fapt cred că l-au indicat. Anume, oamenii vor instaurarea unei ordini legale care să fie și legitimă, fiindcă nu e strâmbă. Căci altminteri se poate distruge nu doar (ce a mai rămas din) autoritatea statului, ci însăși încrederea în legitimitatea ordinii sociale. Acesta e marele pericol al guvernării PSD.