Jeffrey Russell, medievist american: Medievalii nu credeau că Pământul este plat. Această teză a fost susținută la începuturile Modernității pentru a calomnia Evul Mediu

Un articol de Grégoire Quevreux pentru Philitt.

Este Pământul plat? Probabil că nu… dar asta a fost credința în Evul Mediu, perioadă bine cunoscută pentru ignoranța și obscurantismul său. Era chiar obligatoriu să crezi această teză, pentru că era vorba de o dogmă religioasă. Totuși, istoricul Jeffrey Burton Russell afirmă că acestea sunt niște clișee care provin dintr-o legendă a cărei origine se găsește în America secolului XIX.

Jeffrey Burton Russell (născut în 1934) este un medievist american, profesor emerit la Universitatea Santa-Barbara din California. Specialist în istoria curentelor disidente din Evul Mediu (erezie, păgânism, vrăjitorie etc.), este cunoscut și datorită unei istorii a figurii diavolului din Antichitate până în epoca contemporană pe care a scris-o în cinci volume. A scris și numeroase lucrări destinate publicului larg în care critică „legenda întunecată” a Evului Mediu creștin. Printre acestea se numără și Inventing the Flat Earth, Columbus and Modern Historians, publicată în 1991, lucrare care critică ideea conform căreia oamenii din Evul Mediu ar fi considerat că Pământul este plat.

Russell își concentrează lucrarea pe imaginea din Epinal asupra călătoriei lui Cristofor Columb. Conform acesteia, îndrăznețul explorator genovez a apărat ideea că Pământul este rotund, făcând astfel posibil proiectul său de a ajunge în Asia prin vest, contrar opiniilor unor clerici obscuri care îi respingeau proiectul fiindcă „Pământul este plat”. Această imagine din Epinal face din Columb un erou al științei luminate, care ar fi fost printre primii care au înțeles că Pământul este sferic, contrar obscurantismului medieval.

Jeffrey Burton Russell afirmă că această viziune asupra lucrurilor nu corespunde întru totul realității istorice. Dezbaterea ridicată de proiectul lui Columb nu viza deloc forma Pământului. De fapt, contemporanii lui Columb concepeau Pământul perfect sferic (greșind, de altfel – forma Pământului nu este perfect sferică), bazându-se în primul rând pe argumentele aristoteliene (este de prisos să amintim autoritatea lui Aristotel în perioada medievală). De fapt, Russell amintește că, începând cu Aristotel, majoritatea autorilor din Antichitate până în Evul Mediu considerau că Pământul este o sferă. Poziția lui Columb, împărtășită de criticii săi, nu aduce nimic original față de ceea ce se afirma încă din secolul al IV-lea î.Hr.

O controversă veritabilă

Russell notează că sunt totuși câțiva autori creștini care susțineau ideea unui Pământul plat, în numele unui fundamentalism biblic care se opunea științei grecești. Cel mai cunoscut și impresionant dintre ei este Cosmas Indicopleustes, un creștin nestorian, care, în secolul al VI-lea, afirma platitudinea Pământului, contrar „falșilor creștini” care susțineau concepția rațională asupra lumii, inspirată de la greci. Ideile lui Indicopleustes nu au avut însă niciun impact cultural în creștinismul medieval și au fost complet eclipsate de cele ale „falșilor creștini” pe care îi acuza. În secolul al IX-lea, Sfântul Patriarh Fotie al Costantinopolului, unul dintre cei mai mari savanți ai epocii, nu a ezitat să ironizeze obscurantismul lui Cosmas Indicopleuste.

Dacă unii s-au opus puternic călătoriei lui Columb, cu siguranță nu au făcut-o din cauza unei „dogme religioase a Pământului plat” complet imaginară. De fapt, oponenții lui Columb credeau și ei că se poate ajunge în Asia prin vest, dar estimau că distanța de parcurs era atât de mare încât făcea imposibilă călătoria. Ei au moștenit de la Eratostene (~276-~194 d.Hr) o foarte bună estimare a dimensiunilor Pământului, așadar conștientizau cât de mare era distanța pe care o navă trebuia să o parcurgă pentru a ajunge în Asia prin vest.

Cât despre Columb, el avea o estimare diferită a dimensiunilor Pământului, moștenită de la Pierre Ailly (1351-1420). Această aproximare era totuși greșită: ea subestima cu mult dimensiunea globului terestru, iar în consecință și distanța necesară pentru a ajunge până în Asia prin vest. Tocmai fiindcă a subestimat mărimea Pământului, atunci când a ajuns în America el a crezut că este de fapt în Asia. Criticii lui Columb nu îi reproșau faptul că afirma forma sferică a Pământului, ci că îi subestima dimensiunile, asupra cărora ei aveau o idee corectă. De fapt, detractorii lui Columb, luând în considerare cunoștințele și mijloacele disponibile la acea vreme, aveau totuși câteva motive să considere imposibilă călătoria lui. Călătoria lui a evitat eșecul complet datorită unui eveniment neprevăzut: descoperirea Americii. Un frumos exemplu de serendipitate!

Legenda Pământului plat, de unde provine aceasta?

Odată demonstrată inanitatea istorică a legendei Pământului plat, Russell se întreabă de unde vine aceasta. El îi găsește rădăcinile în militantismul scientist american de secol XIX. Conform lui Russell, sunt în special trei autori care popularizează legenda: Washington Irving, John William Draper și Andrew Dickson White. Acești trei autori doreau să întărească ideea unui război secular dus de creștinism împotriva științei. Pentru a face asta, ei vor construi legenda unui Ev Mediu în care credința în Pământul plat era în vogă, portretizându-l pe Cristofor Columb drept un erou al științei care s-a opus unor clerici obscuri. Pentru a demonstra că în Evul Mediu se credea că Pământul este plat, acești militanți științifici se vor folosi fără măsură de niște citate scoase din context sau provenite de la autori creștini minori și fără importanță istorică, mereu aceiași, dintre care Cosmas Indicopleustes se situează în prim plan. Este brutal să vezi că acești mesageri ai științei luminate au dat dovadă de atât de puțină onestitate intelectuală.

În concluzia cărții sale, Russell amintește că nu a făcut o cercetare originală, mulțumindu-se să readucă în atenție fapte bine-cunoscute de istorici. Astfel, își pune o întrebare: de ce, ținând cont de faptul că legenda unei credinței medievale în Pământul plat a fost larg cunoscută, aceasta rămâne profund ancorată în cultura comună? El răspunde la această întrebare arătând că demonizarea Evului Mediu este un mit fondator al identității modernității, iar un element important al acestei demonizări este ideea că medievalii aveau credințe absurde. Legenda Pământului plat se înscrie astfel în vasta campanie de calomniere a culturii medievale de către cea modernă. Această campanie, departe de a fi lipsită de importanță, este un pilon al credinței modernității în propria-i superioritate, ca să nu spunem în propria-i supremație.

Articolul orginal: La legende de la croyance medievale en la Terre plate

Traducere realizată pentru Marginalia de Ramba Ștefan, student la Facultatea de Litere, Universitatea Babeș-Bolyai