Justina Irimia. Etiam periere ruinae

Pe 2 septembrie 1666, un incendiu izbucnit, foarte probabil, în brutăria furnizorului Marinei Regale Britanice, pe strada Pudding Lane, în apropierea Podului Londrei (o descoperire de dată recentă, identifică, însă, locul pe o stradă adiacentă), avea să se tranforme într-unul dintre cele mai renumite dezastre ale istoriei Europei. Alături de cutremurul care a distrus Lisabona, în 1755, marele incendiu de la Londra continuă să facă obiectul documentării și al explorării artistice, menținându-și relevanța în mentalul colectiv. 

În următoarele 4 zile, stimulat de vântul puternic, pe fundalul unei veri remarcabil de calde, focul se extinde rapid, printre casele rudimentare dispuse haotic de-a lungul străzilor înguste și labirintice. Aflată, încă, sub teroarea pandemiei de ciumă bubonică, populația devine martorul incompetenței autorităților, ce generează erori fundamentale în abordarea situației. Regele Carol al II-lea își desemnează fratele,  ducele de York, să preia controlul operațiunilor, dar magnitudinea incendiului înfrânge precaritatea măsurilor. Două treimi din oraș sunt distruse, pagubele incluzând zeci de biserici, edificiul Bursei Regale, inaugurat de regina Elizabeta I, în 1571, castelul medieval Baynard, precum și catedrala Saint Paul’s, ridicată între 1087 și 1314. 

Construită din piatră masivă, pe un teren înalt, catedrala este considerată sigură, în cripta sa aflându-se stocate numeroase volume și documente, pentru a fi – cruntă ironie – protejate de foc. Flăcările de dimensiuni biblice tâșnesc, rapace, din turlă, într-o gravură a artistului boem Wenceslaus Hollar, expusă, astăzi, la British Museum, iar într-o schiță datată 1673, pictorul olandez Thomas Wijck surprinde dezolanta imagine a ruinelor vechii catedrale.

Desfășurarea tragediei, copleșitoare chiar și pentru locuitorii obișnuiți cu realitatea sa, dă curs unor inevitabile analogii, căderea Troiei și incendierea Romei figurând printre referințe. Printre proiectele de reconstrucție prezentate regelui, la doar câteva zile de la stingerea focului, cel care propune refacerea catedralei îi aparține arhitectului Christopher Wren. Sub îndrumarea sa, măreața Saint Paul’s, una dintre emblemele capitalei britanice, este ridicată în stilul barocului englez, între 1675 și 1710. Tot Wren proiectează Monumentul marelui incendiu, o coloană dorică înaltă de 62 de metri, amplasată lângă Pudding Lane.

sursa imagine: Wikimedia Commons.

Probabil cea mai valoroasă și renumită consemnare a evenimentului îi aparține cronicarului și parlamentarului Samuel Pepys, în al cărui celebru jurnal (1660-1669), mărturia și reflecția se însoțesc cu descrierea propriei intervenții pe lângă primar, la ordinul expres al regelui. 

„Așa că m-am îmbrăcat îndată și m-am dus la Turn; acolo, m-am urcat pe un loc înalt …și imediat am văzut casele de la capătul podului arzând și un uriaș foc nemărginit de o parte și de cealaltă a podului… […]

Toată lumea se lupta să-și care lucrurile, pentru a le arunca în fluviu sau pe șlepuri; bieții oameni stăteau în case până în clipa în care îi ajungea focul, iar atunci fugeau la bărci sau se târau de la o scară care coboară în fluviu la alta. Și printre altele, sărmanii porumbei nu voiau cu nici un chip să-și părăseasca locuințele. Zburătăceau în jurul ferestrelor și al balcoanelor, până ce unii dintre ei își ardeau aripile și cădeau.”

Primarul Thomas Bloodworth, căruia Pepys îi aduce mesajul regelui ce ordonă demolarea caselor din calea flăcărilor, „scoase un țipăt ca de femeie care stă să leșine: ‚Dumnezeule, ce pot face? Sunt vlăguit. Oamenii nu mă ascultă. Am dărâmat case, dar focul ne-o ia cu mult înainte.”

Merită menționat că, înștiințat, în toiul nopții, de izbucnirea incendiului, el exclamase, înainte de a se duce la culcare: „Până și o femeie poate să-l stingă, dacă se pișă peste el!”

________________

Note bibliografice:

The London Encyclopaedia (3rd Edition), Christopher Hibbert, Ben Weinreb, John Keay, Julia Keay, Macmillan, 2010. 

The Diary of Samuel Pepys, Modern Library, New York, 2001.

www.britishmuseum.org

www.pepys.info

https://www.historic-uk.com/HistoryUK/HistoryofEngland/The-Great-Fire-of-London/