• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Justina Irimia. Un regal la National Gallery – Sorolla, maestrul luminii și al senzualității
Justina Irimia. Un regal la National Gallery – Sorolla, maestrul luminii și al senzualității
Home
ALTFEL

Justina Irimia. Un regal la National Gallery – Sorolla, maestrul luminii și al senzualității

July 4th, 2019 [ Marginalia ] [ Marginalia ] ALTFEL comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Nepot al lui Velázquez, fiu al lui Goya. Astfel îl numea un romancier spaniol, într-un eseu de la începutul secolului trecut, pe Joaquín Sorolla y Bastida. Născut la Valencia, în 1863 și mort la Madrid, în 1923, Sorolla cunoaște faima internațională în timpul vieții, iar admirația publicului local și grija urmașilor pentru posteritatea sa vor duce la înființarea Muzeului Sorolla. În 1908, Londra îi găzduiește o amplă expoziție, eveniment cu ocazia căruia este numit „cel mai mare pictor în viață”. 111 ani mai târziu, opera lui Sorolla este din nou primită cu elogii, în capitala britanică, furnizând obiectul unei revelații numeroșilor spectatori ce o descoperă abia astăzi. Grație colaborării dintre National Gallery, Galeria națională din Irlanda și Muzeul Sorolla, 58 de pânze ale acestui rege al luminii sunt expuse, până pe 7 iulie, într-o aripă a celebrului muzeu londonez. Acolo se întâlnesc mii de persoane – de la vizitatorii ce urmează inerția traseului turistic până la autenticii iubitori ai pictorului – pentru a explora, preț de câteva ceasuri, universul splendorii mediteraneene şi al portretisticii desăvârşite.

Ilustrând câteva dintre temele predilecte ale operei, tablourile a căror serie se deschide cu cvasifotograficul autoportret din care Sorolla domină, cu o mândră privire iberică, înving austeritatea sălilor de expoziție și seduc grație perfecțiunii tehnicii alla prima și cromaticii armonioase până la sublim. Ele invocă, predilect, triumful solar. Căci în grădinile învinse de dogoarea miezului de vară, prin pânzele bărcilor, prin voalurile albe ale femeilor, printre şipcile obloanelor de trestie, pe suprafața nisipului, peste nuditatea ingenuă a copiilor alergând pe malul mării, se strecoară soarele, protagonistul unei creații guvernate de senzualitate. Pictorul supranumit “impresionistul Spaniei” urmărește, cu vigilentă voluptate, jocurile imprevizibile ale luminii, pentru a le reda, într-o bulversantă dinamică estetică, atât în întruchipări ale naturii, cât și în numeroase scene de viață. Dintre acestea, Alergând pe plajă (1908) înfățișează două fetițe și un băiețel copleșiți de euforia întâlnirii cu libertatea mării. Umflând rochiile subțiri, briza mediteraneană se însoțește cu albastrul semeț al mării, culorile pastelate și serenitatea albului plenar. Dulcea nonșalanță pe care o dăruiește proximitatea mării se regăsește și în Băieți pe plajă (1909), acurat studiu al trupului de copil, cu atât mai surprinzător cu cât este produsul picturii pe viu, fără schițe și îndelungă observație. Crescendoul cromatic al celor trei trupuri nude întinse leneș pe misteriosul tărâm în care nisipul se cufundă în mare, precum și pozițiile copiilor reflectă bucuria autentică a neîngrădirii. Dacă băiatul din primplan este pictat în tușe alburii, cel de al doilea, parțial scufundat în apă, reunește căldura culorilor solare, iar cel de al treilea, învins, deja, de forța mării și creat din tușe cărămizii intense, contrastează cu nuanțele de violet, albastru pastel și gri ale valurilor.

Lumina luxuriantă a Mediteranei invadează și pânza Halatul roz – După baie (1916). În acest tablou lung de peste 2 metri, o femeie îmbrăcată în alb o ajută pe o alta să se dezbrace de un halat roz, în formă de tunică, încă umed și lipit de silueta robustă evocând liniile sculpturii clasice grecești. Pe brațul stâng, de o grație nesfârșită, al femeii căreia tocmai i se desface încheietoarea de pe umăr se răsfață protagonista – lumina miezului de zi ce străpunge paravanul șubred din trestie al micii cabine de pe plajă. Purtată de haine, de pielea umedă, de podea și de pânza ce servește drept ușă, revărsarea senzuală a soarelui copleșește această scenă a clipei ce pare să-și renege efemerul.

Una dintre cele mai renumite picturi ale lui Sorolla stăpânește un perete al ultimei săli a expoziții. În Plimbare pe malul mării (1909), soția pictorului, Clotilde, și fiica lor cea mai mare, María, proclamă victoria albului, într-un joc cromatic alături de care splendoarea formelor își află locul cu sublimă dezinvoltură. Lungile umbre ale femeilor sugerează că după-amiaza a ajuns la sfârșit, pe plaja Cabanyal de la Valencia. Tușele de albastru pastelat, turcoaz și cenușiu prin care marea, al cărei murmur se poate lesne imagina, își desfășoară imperiul, contrastează cu eleganța albului celor două rochii. Sub atingerea brizei, mișcarea bruscă a voaletei Clotildei îi acoperă trăsăturile, furnizând o notă de exotism acestei feminități mature. În schimb, chipul adolescent al Maríei se înfățișează eliberat de pălăria de soare. Lipsită de contur voluptuos, silueta firavă a fetei întregeşte armonia celor două vârste și, grație posturii posibil incisive, pare să exprime curiozitatea de a-și analiza privitorul.

Intens admirată și reprodusă, Plimbare pe malul mării este doar una dintre nenumăratele pânze în care, devotat pater familias, Sorolla își portretizează familia cu neobosită răbdare. Clotilde este modelul predilect – picturile ce o surprind incluzând un renumit nud inspirat de Venus în oglindă al lui Velázquez –, dar copiii, María, Joaquín și Helena fac, de asemenea, obiectul multor portrete, din copilărie până la maturitate. Probabil cel mai seducător şi misterios este Copiii mei (1904), a cărui tulburătoare asemănare cu stilul recognoscibil al americanului John Singer Sargent, ilustru contemporan şi amic al lui Sorolla, riscă să producă o delicioasă confuzie printre iubitorii de artă. În această pânză, expusă în sala de portrete, gama de cenușiu, negru și cafeniu folosită generos de cei doi pictori se instalează, complementar, alături de triumful roşului cardinal. María, de 15 ani, Joaquín, de 12 ani şi sora lor Helena, de 9 ani, îşi privesc tatăl cu o francheţe aproape brutală. Excepţionala calitate fotografică asigură redarea acurată a trăsăturilor iberice şi dinamica emoţională dintre cele trei personaje explorate şi creatorul imaginii. Atitudinea şi privirile copiilor amintesc de Fiicele lui Edward Darley Boit, pe care Singer Sargent o pictează în 1882, iar în colţul din dreapta al interiorului burghez, prezenţa cadrului pregătit pentru pictură nu poate să nu evoce celebra Las Meninas.

Expoziţia de la National Gallery nu neglijează, însă, nici tema realismului social căruia Sorolla îi dedică tablouri emoţionante, precum cel din care străbate magnitudinea disperării unei femei încătuşate, condamnate pentru pruncucidere. O altă pictură, emblematică, este Tristă moştenire (1899), în care spectacolul suferinţei fizice, descris de trupurile mutilate de poliomielită ale mai multor băieţi sprijiniţi în cârje, pe plaja Cabanyal, se îndulceşte sub blândeţea mângâierii unui călugăr aparţinând ordinului San Juan de Dios. O pictură naturalistă atrage atenţia privitorilor subjugaţi de somptuoasa desfăşurare a strălucirii mediteraneene. Beţivul din Zarauz (1910) surprinde o întruchipare a mizeriei fiziologice produse de alcoolism. Trăsăturile deformate şi privirile alienate ale mesenilor aşezaţi la masa unui birt modest amintesc de profunda dezolare a Băutorilor de absint ai lui Degas.

După succesul de la National Gallery, este rezonabil de presupus că această serie de opere reprezentative va călători şi în alte capitale ale lumii. Dacă, în timpul vieţii lui Sorolla, publicul newyorkez aştepta la coadă, în ninsoare, pentru a-i vedea picturile în care soarele şi-a câştigat, glorios, propria identitate, astăzi, relativa ignorare a creaţiei sale o determină pe o jurnalistă a cotidianului La repubblica să constate: „Dar cine îl cunoaşte pe Sorolla în afara Spaniei? Doar experţii.” Fermitatea acestei concluzii, însă, pare să se plece în fața entuziasmului ce promite o autentică redescoperire a pictorului valencian.

 

https://www.nationalgallery.org.uk/exhibitions/sorolla

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Adrian Papahagi. O Europă a prudenței, moderației și echilibrului
Previous article Martin S. Martin. Secretele și simbolurile Statuii Libertății
[ Marginalia ]

[ Marginalia ]

Related Posts

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul
April 5th, 2021

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020
March 31st, 2021

Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020

Silviu Man. Cei patru care au speriat Capernaumul
March 29th, 2021

Silviu Man. Cei patru care au speriat Capernaumul

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor Debate

Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor

Apr 12th, 2021
Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția? Debate

Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția?

Apr 11th, 2021
Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu Literatură

Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu

Apr 10th, 2021
Despre o anume modestie a fericirii Opinii

Despre o anume modestie a fericirii

Apr 10th, 2021
O ortodoxie blândă Cultură

O ortodoxie blândă

Apr 9th, 2021
Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide Cultură

Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide

Apr 9th, 2021
Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne Cultură

Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne

Apr 8th, 2021
„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel Cultură

„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel

Apr 7th, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia

Apr 7th, 2021
Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului Cultură

Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului

Apr 6th, 2021
Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie Uncategorized

Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie

Apr 6th, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Apr 5th, 2021
Daniel Uncu. Două constructe smintite Opinii

Daniel Uncu. Două constructe smintite

Apr 5th, 2021
Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin Cultură

Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin

Apr 5th, 2021
Ce ne facem cu limbajul poetic? Cultură

Ce ne facem cu limbajul poetic?

Apr 5th, 2021
Feminitatea prin ochii lui Balzac Cultură

Feminitatea prin ochii lui Balzac

Apr 5th, 2021
Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare Debate

Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare

Apr 4th, 2021
Ce exprimă muzica? Cultura

Ce exprimă muzica?

Apr 4th, 2021
D. P. Aligică: Recomandare la recomandare Debate

D. P. Aligică: Recomandare la recomandare

Apr 3rd, 2021
Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov Literatură

Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov

Apr 3rd, 2021
Credința din perspectivă fenomenologică Filozofie

Credința din perspectivă fenomenologică

Apr 3rd, 2021
Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis Cultură

Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis

Apr 2nd, 2021
Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse Cultură

Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse

Apr 2nd, 2021
„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România? Cultură

„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România?

Apr 1st, 2021
De ce au muzicienii nevoie de filozofie Cultură

De ce au muzicienii nevoie de filozofie

Apr 1st, 2021
Câteva idei despre matematică și logică, de Bertrand Russell Cultură

Câteva idei despre matematică și logică, de Bertrand Russell

Mar 31st, 2021
Este renașterea cazuisticii despre cazuistică? Filozofie

Este renașterea cazuisticii despre cazuistică?

Mar 31st, 2021
Pandemie, isterie şi politica prudenţei Opinii

Pandemie, isterie şi politica prudenţei

Mar 31st, 2021
Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020 ALTFEL

Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020

Mar 31st, 2021
Gertrude Stein, o femeie cu o pasiune copleșitoare pentru artă Artă

Gertrude Stein, o femeie cu o pasiune copleșitoare pentru artă

Mar 30th, 2021
Mozart, înlocuit cu Dua Lipa. Universitatea Oxford va renunța la predarea muzicii clasice în numele corectitudinii politice Debate

Mozart, înlocuit cu Dua Lipa. Universitatea Oxford va renunța la predarea muzicii clasice în numele corectitudinii politice

Mar 30th, 2021
Câteva fragmente din „Narcis și Gură de Aur”, de Herman Hesse Literatură

Câteva fragmente din „Narcis și Gură de Aur”, de Herman Hesse

Mar 29th, 2021
Guvernul încalcă dreptul la proprietate privată al românilor Debate

Guvernul încalcă dreptul la proprietate privată al românilor

Mar 29th, 2021
Silviu Man. Cei patru care au speriat Capernaumul ALTFEL

Silviu Man. Cei patru care au speriat Capernaumul

Mar 29th, 2021
Teodor Baconschi. Vaccin, creștinism, negaționism Opinii

Teodor Baconschi. Vaccin, creștinism, negaționism

Mar 29th, 2021
Daniel Uncu. Asaltul ideologic oficial asupra cuvintelor Debate

Daniel Uncu. Asaltul ideologic oficial asupra cuvintelor

Mar 29th, 2021
Dalina Bădescu: Anastasia Stoiciu - Memoria artei contemporane Artă

Dalina Bădescu: Anastasia Stoiciu - Memoria artei contemporane

Mar 28th, 2021
Taguieff: „Decolonialismul este boala senilă a stângii intelectuale contemporane” Cultură

Taguieff: „Decolonialismul este boala senilă a stângii intelectuale contemporane”

Mar 28th, 2021
Despre demnitatea burghezilor: de ce economia nu reușește să explice lumea modernă Economie

Despre demnitatea burghezilor: de ce economia nu reușește să explice lumea modernă

Mar 28th, 2021
Wolfhart Pannenberg intervievat de Richard John Neuhaus: Occidentul creștin? Cultură

Wolfhart Pannenberg intervievat de Richard John Neuhaus: Occidentul creștin?

Mar 28th, 2021
Marcela Tusca: Unirea Basarabiei cu România; Durlești, un sat din suburbia Chișinăului Focus

Marcela Tusca: Unirea Basarabiei cu România; Durlești, un sat din suburbia Chișinăului

Mar 27th, 2021
Mahomed șters din noua traducere în neerlandeză a „Divinei Comedii” Cultură

Mahomed șters din noua traducere în neerlandeză a „Divinei Comedii”

Mar 26th, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.