La Aniversară. Andrei Pleșu despre succes

Aș spune, mai întîi, că trebuie să ne ferim să identificăm succesul cu fericirea. Există fericire, independent de succes și există oameni de succes nefericiți. Una la mînă.

În al doilea rînd, cred că succesul se obține, ca și fericirea, mai curând dacă apare ca efect colateral, decât ca țintă obsesivă, halucinatorie.

Nu vă pot da o rețetă să fii fericit, dar vă pot da o rețetă cum să fii nefericit, cum să consolidezi o nevroză puternică: să te scoli și să te culci cu ideea că trebuie să fii fericit. Dacă ai obsesia aceasta, ai toate șansele să ratezi.

(…)

Ar trebui, cred, ca pe lîngă problema succesului să avem și problema modelului de eficiență – care lipsește, de multe ori, pe foarte inteligența noastră piață.

(…)

O echipă trebuie să aibă un centru. Nu se poate ordine, organizare fără un centru și fără ceea ce derivă din el. De aceea, orice echipă are nevoie de un centru de autoritate. Problema este că această autoritate nu trebuie să fie autoimpusă. Cel care spune de mâine, eu sunt autoritatea, nu are autoritatea. Va avea doar putere. Problema este să obții autoritatea din partea celorlalți – și atunci, e în ordine. Dar fără autoritate, nu se poate! De asemenea, problema este ca odată avînd delegată această autoritate, să iradiezi, la rândul tău, simț al colaborării, cordialitate și, aș îndrăzni să spun, bună-dispoziție. Nu cred că munca, în orice domeniu, e eficientă fără un coeficient de bună-dispoziție.