Rivoluţiune la Paris, actul patru. Se da foc, se inalta baricade, se sparg geamuri. Se arunca cu pietre in politisti. Manifestantii, blanzi si patrunsi de civism, au cagule, masti de gaze, ochelari de ski, insigne cu Partidul comunist francez, steaguri Antifa si anarhiste. Presa s-a plictist, in sfarsit, sa reia refrenul guvernului ca sunt de “extrema dreapta” si incepe, timid, sa observe ca s-ar putea, vaaaaai ce surpriza, sa fie de “extrema stanga”.
– Pai scrie pe ei, in plus asta fac de ani de zile, apar la orice ocazie ca sa sparga capete de politisti “fascisti”, geamuri de magazine “capitaliste” si simboluri ale statului “opresor si colonialist”, zic observatorii independenti.
-Da, dar sa nu ne hazardam, totusi, spune grijulie presa. Poate sunt infiltrati de catre extrema dreapta, iar ei sunt niste idealisti nevinovati, care au gasit pe drum cocktailuri Molotov si le arunca spre politisti ca sa scape de ele. La fel, dau foc la masini de frig, pentru ca nu isi permit sa se incalzeasca in locuitele sociale, unde le plateste statul caldura.
Miscarea “vestelor galbene” a pornit ca protest impotriva unei masuri ecologiste, cresterea pretului la diesel pentru descurajarea consumului. Ca la tigari. Doar ca de serviciu este mai greu sa te lasi, iar cand stai si lucrezi la tara, nu poti lua metroul sau trotineta electrica ca sa salvezi planeta.
Scopul initial a fost uitat, acum orice motiv de protest si violenta este bun. Asa se explica ca astazi “vestelor galbene” li s-au alaturat veseli “luptatorii pentru climat”. Adica cei care cereau suprataxarea motorinei.
Deci, cum ar veni, o fi de la Paris miscarea, dar tot la Ploiesti a ajuns. Mai putin spiritul ludic. Daca era urmat pana la capat modelul bravei republici ploiesten, pe Şanzelize sfaraiau gratarele, sareau cepurile din butoaie si, foarte important, canta fanfara. Iar a doua zi, nici o paguba, doar un pic de mahmureala.
Si mergea si soţietatea spre progres, iara nu spre reacțiune. Noi sa fim sanatosi, caci tulburari vor mai fi. Voie buna!