Ziua de astăzi a fost un rezumat al acestui an. Lumină înghețată de dimineață, ascunsă în spatele ceții, apoi ploaie și câteva momente lungi de curaj ale soarelui. Liniște și gânduri de primăvară. Apoi o grindină care să amintească de toate supărările de peste an. Apoi un colț de curcubeu, semn al speranței care nu ne-a părăsit. Apoi ploaie, întuneric și totul părea să se uite.
Dar la apus soarele și-a regăsit puterile și a strălucit ca în mijlocul verii. Ca merii, ca perii… Sorcova naturii să ne scuture de tot ce a fost rău. Să rămână toate acolo, în anul cel vechi.
Un an din care putem alege momente. A fost altfel decât eram obișnuiți. Putea fi mai rău. Mult mai rău. Un an al fricii, un an al distanțelor, un an care ne-a pus obișnuințele la mare încercare.
Dacă am ajuns cu bine până la capătul său, suntem printre cei norocoși. Nu sunt puțini cei care nu au avut această șansă. Să ne bucurăm de ceea ce avem, cu ochii deschiși, așa cum se cuvine. Și să nu uităm.
Un an al vocilor înșelătoare și al nisipurilor mișcătoare. Un al falșilor profeți și al vânzătorilor de iluzii. Al celor care au semănat tulburare.
Să luăm cu noi în noul An doar ceea ce merită. Să ne ardem fricile în focul purificator de la miezul nopții. Un nou An, o nouă șansă. Să ne jucăm cu încredere cartea cea nouă.
Îmi doresc să fie anul fraternității și al regăsirii. Am învățat să ne fim aproape de la distanță, sper să aplicăm această lecție și de aproape.
Să renaștem, să speriem gândurile cele rele cu zurgălăii încrederii și ai speranței. Ia mai mânați, măi flăcai…
La Mulți Ani, cu tot ceea ce vă doriți !