Le Figaro: De acum, autoritatea domniei legii dispare în fața emoției

Un articol de Maxime Tandonnet pentru Le Figaro

În „satul planetar”, cea mai mică imagine, distribuită de milioane de ori, poate avea mai multă valoare decât pricipiile juridice fundamentale care structurează viața în colectivitate, afirmă cu regret istoricul Maxime Tandonnet.

Ar trebui să se impună emoția mediatică planetară asupra regulilor fundamentale ale statului de drept și ale democrației liberale, așa cum sunt ele concepute în lumea occidentală de mai bine de două secole?

Cutremurul care zdruncină Occidentul ca urmare a morții lui George Floyd de pe 25 mai în urma unei acțiuni a poliției ridică multe probleme. O reacție pozitivă este că rasismul, sub toate formele sale, provoacă o repulsie violentă în rândul opiniei publice. Însă este îngrijorător că această indignare, pe de-a-ntregul legitimă, se manifestă prin pierderea reperelor statului de drept și a democrației liberale.

„Este vremea justiției rasiale”, a declarat Joe Biden, candidatul democrat la președinția Statelor Unite. Dar poate oare să fie „rasială” justiția într-o democrație liberală, adică să fie altfel decât imparțială și neutră, măcar în principiu?

O imagine puternic mediatizată, bulversantă, declanșând un val de emoție planetară, provenită din orice loc al satului planetar prefigurat de sociologul canadian MacLuhan în 1970, va prevala de acum asupra oricărei norme juridice existente prin puterea sa emoțională. „Cred că emoția mondială sănătoasă produsă de acest eveniment [moartea lui George Floyd, n. trad.] depășește, totuși, regulile juridice care sunt acum în vigoare”, a declarat o înaltă personalitate guvernamentală franceză, vorbind despre nerespectarea interdicției de manifestare publică în Franța.

Sursa esențială a autorității nu se va mai afla în principiile dreptului, ci în emoție

Fenomenul este grăitor pentru evoluția politicii și a societății actuale în mediul occidental. Sursa principală a autorității nu se va mai afla în principiile și regulile juridice internaționale, adică dreptul internațional, constituțiile, legile votate de un parlament ales prin vot universal și regulamentele care decurg din ele, ci în emoția mondială care, din moment ce e considerată „sănătoasă”, va predomina asupra statului de drept.

Dar ce este o emoție sănătoasă și ce o definește? Condițiile morții lui George Floyd sunt cu siguranță îngrozitoare și revoltătoare. Dar pe 10 iunie presa scrisă anunța cu discreție un alt eveniment dramatic: în Nigeria, Boko Haram a distrus un sat, Faduma Koloram, omorând 69 de locuitori, bărbăți, femei și copii. De ce această atrocitate de nedescris, spulberarea populației dintr-un sat, este tratată cu o indiferență absolută? De ce nu suscită cea mai mică urmă de emoție și empatie? Oare pentru că s-a petrecut în Africa și nu în America? Să fie din cauză că au lipsit în acel moment camerele de filmat ale marilor televiziuni? Să fie de vină identitatea ucigașilor?

Pe scurt, ce este o emoție sănătoasă? Cine o definește astfel și îi dă putere de convingere? Cine și cum alege, dintre multele atrocități, pe cele care au menirea să producă un mare val de emoție planetară și altele să rămână în liniște și uitare?

În definitiv, numai ordinea conduce la libertate

Consecințele acestui fenomen sunt enorme. Înseamnă că noțiunile de suveranitate, de democrație, de frontieră, de stat sunt reduse la nimic. Este suficientă o imagine provenită dintr-un loc oarecare al pământului pentru a mătura principiile, regulile de drept obținute de popoare prin votul universal. Autoritatea statului dispare sub valurile emoției mondiale. „Emoția sănătoasă”, declanșată de dincolo de frontiere, se reflectă prin slăbirea sau dispariția regulilor jocului, fondatoare ale vieții sociale, modelate pe cale democratică. Ori, cum spunea Charles Peguy, „În definitiv, numai ordinea conduce la libertate”. Regulile statului de drept sunt cele care garantează libertățile și drepturile individului. Aceleași principii protejează bărbații, femeile și familiile de violența și tirania criminalilor, găștilor și a mafiilor sau a altor forme de teroare. „Cine vrea să zămislească îngerul, zămislește jivina” afirma Pascal. Cum logica „emoției sănătoase” poate să determine, prin haos, abolirea principiilor democrației, de ce să mai votezi dacă legile nu mai servesc la nimic – ci numai celui mai rău despotism?

Articol original: Maxime Tandonnet: «L’autorité s’efface désormais devant l’émotion»

Traducerea a fost realizată pentru Marginalia de Ramba Ștefan, student la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj