Ludwig von MISES. Memorii

Mises, ultimul cavaler al capitalismului

Jörg Guido Hülsmann

Angers, Franţa

februarie 2009

Ludwig von Mises este autorul a zeci de volume şi a sute de articole care însumează contribuţia sa de veritabil pionier în domeniile economiei, istoriei, filozofiei ştiinţei, precum şi în cel al filozofiei sociale. A influenţat în mod direct şi personal nenumărate nume reprezentative din domeniul ştiinţelor sociale: F. A. Hayek, Fritz Machlup, Oskar Morgenstern, Gottfried von Haberler, Hans Sennholz, Murray Rothbard, George Reisman, Ralph Raico, Leonard Liggio, Israel Kirzner, Paul Cantor, precum şi pe mulţi alţii care au participat la seminariile sale în perioada 1920 – 1960. În perioada interbelică, s-a remarcat, de asemenea, prin sprijinul în materie de consiliere economică acordat guvernului din Austria natală.

Cu toate acestea, astăzi se ştiu extrem de puţine detalii despre acest om. Majoritatea informaţiilor, dacă nu chiar toate, au drept sursă aceste memorii, la redactarea cărora Mises a început să lucreze când a ajuns în Statele Unite ale Americii, în august 1940. Până la sfârşitul anului, el terminase o primă versiune a manuscrisului în limba germană, versiune ce a fost ulterior îmbunătăţită şi adăugită timp de încă doi ani. În cele din urmă, Mises i-a încredinţat manuscrisul soţiei sale, Margit, în vederea unei eventuale publicări. În anul 1978, la cinci ani după dispariţia sa, aceasta a publicat atât versiunea originală, în germană, cât şi o traducere a acesteia în engleză, semnată de Hans Sennholz.[1]

Memoriile acoperă perioada dezvoltării sale intelectuale, din tinereţe până în 1940. De aceea, reprezintă o lectură esenţială şi totodată fascinantă pentru toţi cei care au drept obiect de studiu economia austriacă şi/sau istoria ideilor.

De asemenea, ele sunt la fel de relevante şi pentru cei ce studiază politica mondială din secolul al XX-lea. De fapt, Memoriile lui Mises reprezintă o preţioasă sursă de informaţie despre economia şi politica primei Republici Austriece. Acestea relatează ascensiunea sa profesională, începând cu anul 1906 (când a absolvit studiile doctorale în drept la Universitatea din Viena) până în anul 1940, surprinzând atât activitatea sa din cadrul Camerei de Comerţ din Viena din timpul Primului Război Mondial, cât şi pe cea din Guvern şi Universitate. Nu doar că i-a cunoscut pe intelectualii vremii, dar a interacţionat frecvent cu liderii politici ai ţării sale, cu forurile înalte din departamentele guvernamentale, precum şi cu lideri din companiile şi corporaţiile austriece. Deşi astăzi toate acestea ar putea fi luate drept elemente neimportante, ce ţin mai mult de istoria locală, lucrurile nu stau chiar aşa. Micuţa Republică austriacă era de fapt moştenitoarea marelui Imperiu Habsburgic, care tocmai se năruise în anul 1918. In anii 1920 şi 1930, Austria juca încă un rol important în politica mondială, marcat îndeosebi de atitudinea sa împotriva nou-apărutelor curente reprezentate de  bolşevism şi naţional-socialism. De aceea, nu ar fi exagerat să afirmăm că politica mondială a secolului al XX-lea nu ar putea fi pe deplin înţeleasă în lipsa unei cunoaşteri profunde a politicii austriece din perioada interbelică. Memoriile de faţă reprezintă, aşadar, un pas esenţial în înţelegerea acestui fenomen prin aceea că autorul lor a fost nu doar un participant activ la evenimentele timpului său, ci, mai ales, un om care a înţeles pe deplin aspectele economice ale perioadei, într-o manieră mult mai profundă decât alţi contemporani.[2]

Dar ce relevă aceste memorii despre autorul lor? Ce dezvăluie Mises despre el însuşi? Nu prea multe. Naraţiunea sa este concentrată pe relatarea parcursului său intelectual şi a vieţii sale publice. Nimic din ce urmează nu face referire la visele şi sentimentele sale, la iubirile sale, la venituri şi averi, pasiuni sau tentaţii; nici un cuvânt nu este dedicat descrierii vieţii sale de familie sau a sentimentelor sale faţă de părinţi, fraţi sau surori, angajaţi din gospodărie, veri, profesori sau vecini, nici o poveste legată de accidente sau picioare rupte.

Acest aspect este în deplin acord cu celelalte scrieri ale sale, profesionale sau personale. Chiar şi în corespondenţă, aspectele private sunt tratate cu maximă discreţie. De-a lungul întregii sale vieţi, Mises a evitat să dezvăluie sau să publice aspecte legate de propria-i persoană, deşi, aşa cum am arătat deja, el a jucat un rol remarcabil pe scena timpurilor sale[3].

Cu toate acestea, în mod implicit, Memoriile ne spun totuşi câteva lucruri despre Mises – omul.

În primul rând, deşi motivul din spatele acestui demers rămâne neclar, este fără îndoială interesant faptul că în toate amintirile relatate, naraţiunea se concentrează asupra persoanei publice. Am putea suspecta aici anxietatea legată de vulnerabilitatea determinată de expunere. Este posibil ca lui Mises să i se fi părut complicat şi riscant totodată să-şi pună emoţiile pe hârtie, deoarece acest lucru ar fi însemnat eliminarea controlului şi filtrului gândirii atât de specifice lucrărilor sale din domeniul politic şi economic. De fapt, se pare că nu întotdeauna Mises reuşea să se controleze în situaţii de conflict, îndeosebi în cele în care era implicată şi viitoarea sa soţie.[4] Centrarea naraţiunii asupra personalităţii sale publice ar putea reprezenta, de asemenea, profunda-i modestie şi stoica-i preocupare de a separa aspecte ce ţin de interesul comun de cele legate de interesul personal, tocmai pentru a asigura prioritizarea primelor în detrimentul celorlalte.

De asemenea, Memoriile reprezintă o scriere unică în seria celor semnate de Mises, deoarece cuprinde un număr semnificativ de afirmaţii sincere despre persoane cu care acesta a interacţionat de-a lungul vieţii sale profesionale. Deşi era cunoscut ca unul care nu tolera prostia, Mises nu a exprimat niciodată în scris astfel de opinii. Aşa cum relatează şi în această carte, principiul său de bază, adoptat devreme, în tinereţe, era să nu scrie niciodată despre slăbiciunile intelectuale şi morale ale oponenţilor săi, ci despre erorile intelectuale ale acestora, întocmai pentru a le putea gestiona mai bine pe acestea din urmă. Doar aici, în Memorii, care, din start, nu au fost destinate tiparului în timpul vieţii sale, a discutat despre virtuţi şi vicii. Dacă analizăm eroii şi anti-eroii lui Mises, identificăm existenţa unui sistem de valori în care, pe de o parte, sunt apreciate bunăvoinţa, munca temeinică şi profesionalismul şi în care, pe de altă parte, lăcomia, ostentaţia şi superficialitatea sunt aspru criticate.

Mises nu a revenit niciodată cu o completare care să acopere ultima parte a vieţii sale în Statele Unite ale Americii. Memoriile reprezintă, de fapt, un bilanţ al realizărilor sale din Lumea Veche, scris în stil testamentar la un moment de răscruce al vieţii sale, reprezentând un manifest personal şi totodată, o lecţie pentru generaţiile viitoare de cititori. Fie ca toţi cititorii acestei noi şi frumoase traduceri să beneficieze pe deplin de aceasta!

[1] A se consulta Mises, Erinnerungen von Ludwig v. Mises  (Stuttgart: Gustave Fischer, 1978); Notes and Recollections (South Holland, I11.: Libertarian Press, 1978). Între timp, au fost publicate traduceri în italiană, spaniolă şi franceză: Autobiografia di un liberale (Soveria Mannelli: Rubertino, 1996); Autobiografia de un liberal (Madrid: Union Editorial, 2001); Souvenirs d’Europe (http://herve.dequengo.free.fr/
Mises/SE/SE.htm).

[2] Mises este astăzi cunoscut mai ales datorită contribuţiilor sale în sfera teoriei economice. Dincolo de acestea, el este, fără îndoială, şi un important istoric al mişcărilor totalitare contemporane. A se consulta îndeosebi Mises, Nation, State and Economy (1919), Omnipotent Government (1944), Planned Chaos (1947). Primele sale publicaţii ca tânăr cercetător (1902 – 1906) au avut în prim-plan aspecte istorice; deşi în acea perioadă a fost puternic influenţat de idei istoriciste şi intervenţioniste, mai târziu, aşa cum se arată şi în volumul de faţă, va ajunge să le respingă.

[3] Cu excepţia Memoriilor sale (care nu au fost publicate de el însuşi), singura scriere în care Mises alege să-şi discute propriile idei este o adresă către Departamentul de Economie din cadrul Universităţii din New York, în noiembrie 1940, în contextul căutării unui post în ţara adoptivă. A se consulta Mises, “My Contributions to Economic Theory”, Planning for Freedom, 4^th ed. (South Holland, I11.: Libertarian Press 1980), pp. 224–233. În lucrările sale teoretice, găsim numeroase comentarii asupra istoriei ideilor, dar aproape niciodată asupra propriilor idei. În anul 1960, a publicat o broşură dedicată istoriei Şcolii Austriece de Economie, în care, însă, nu a făcut niciun fel de referire la sine. A se consulta Mises, The Historical Setting of the Austrian School of Economics (1962, 1969; republicată în Auburn, Ala.: Ludwig von Mises Institute, 1984 şi 2007).

[4] “Ocazional, avea răbufniri teribile de furie.” Margit von Mises, My Years with Ludwig von Mises (New Rochelle, N.Y.: Arlington House, 1976), p. 36.