„Lumea e invadată de monștri, dar nimeni nu vrea să audă asta.” – Mr. Jones, 2019

Un comentariu de A.I. Scridon

Într-un compartiment de tren, un bărbat tânăr decojește o portocală. Fructul lucește magnetic, dând scenei altminteri mohorâte un efect asemănător cu cel din picturile lui Caravaggio, luminate fantomatic de o singură sursă de lumină, de-obicei o lumânare. Tânărul aruncă nepăsător coaja pe jos. În clipa aceea, o hoardă de oameni sar de pe locurile lor pentru a apuca coajă. Bărbatul începe să mănânce portocala, evident înfometat. Un șir de copii se aliniază, cerșind fiecare o bucată.

Ținând cont de celelalte filme regizate de Agnieszka Holland – cel mai cunoscut fiind mirificul „The Secret Garden” (1993), produs de Francis Ford Coppola – nu este o surpriză faptul că „Mr. Jones” (2019) este un film frapant. Este o adaptare biografică a vieții lui Gareth Jones, un tânăr jurnalist galez al cărui instinct pentru adevăr și curaj – aproape nebun – l-au determinat să meargă în Ucraina pentru a documenta „Holodomorul“ – sau marea foamete din 1933 care a ucis milioane de oameni în Ucraina și Transnistria, opera lui Stalin.

Motivat inițial să obțină un interviu cu Stalin despre corupție, Jones ajunge să fie implicat în afacerea Ucraina oarecum din greșeală. În ciuda amenințărilor și șantajului, Gareth ia decizia, la întoarcerea în Marea Britanie, să publice sub propria semnătură o mărturie despre ceea ce a văzut în Uniunea Sovietică – oameni morți de foame, canibalism, copii abandonați pe străzile pustii ale satelor ucrainiene…

Este greu să te uiți la acest film. Poate vei plânge. În orice caz, te poți aştepta să continui să te gândești la „Mr. Jones” mult timp după ce s-a terminat. Am apreciat faptul că este un omagiu dedicate unui personaj care merită acest lucru, la fel cum merită și o recunoaștere mai largă decât cea de care s-a bucurat până acum. Filmul este în același timp o odă profesiei de jurnalist, în cele mai bune forme ale sale. Am avut impresia că filmul a fost făcut cu intenții curate: având în vederea starea actuală a lumii, însuși faptul că această tema a fost abordată dovedește un oarecare curaj. Pentru români, un asemenea film nu este o noutate, crimele abominabile executate de regimul comunist fiind cunoscute. Însă „Mr. Jones” pare, mai degrabă, destinat oamenilor din Occident, și nu se ferește să arate imagini de coșmar, din păcate fidele istoriei.

„Mr. Jones” este o creație oarecum neobișnuită din punct de vedere cinematografic. Relațiile interumane, caracterizate uneori de imperfecțiuni și slăbiciuni, servesc în mod destul de clar scopului tehnic de a mișca acțiunea mai departe, dar sunt destul de credibile și de bine executate. Filmarea pare adesea să tremure, lucru care îi dă acţiunii un efect bizar și smucit, adăugând atmosferei haos. Deși anumite secvențe ar fi trebuit eventual scurtate (majoritatea oamenilor s-ar uita la film pentru a vedea ce anume descoperă Jones în stalinism și nu felul îmbârligat în care ajunge el acolo, chiar dacă acest lucru demonstrează natura personajului), filmul se mișcă destul de repede, făcând ca multele discuții politice să nu fie plicticoase. Iar scenele din Ucraina au un impact emoțional cu adevărat mare: un voal himeric de alb (zăpadă) acoperă cele mai groteşti realități.

Filmul, așadar, nu are nimic vesel, dar merită văzut dacă te interesează subiectul crimelor comunismului. Iar ceea ce se întâmplă după terminarea filmului este realmente șocant. Deși poate nu ar trebui să fie. Veți vedea.

A.I. Scridon este studentă la Universitatea Oxford, Marea Britanie