M. Cincea. Interviu Virgil Musta, medic primar boli infecţioase: „Un vârf al epidemiei cu noul Coronavirus va fi în maximum două luni”

CV Virgil Musta

A absolvit, în 1984, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş”, din Timişoara, specialitatatea Boli Infecţioase. Din 2003 este doctor în Ştiinţe medicale.

Din 1998 este medic primar boli infecţioase la Spitalul de Boli Infecţioase „Victor Babeş”, din Timişoara, şi, din 2003, şef lucrări la disciplina Boli infecţioase în cadrul UMF Timişoara.

Domnule doctor Virgil Musta, sunteţi unul din medicii care s-au ocupat de tratarea pacienţilor infectaţi cu noul Coronavirus, internaţi la Timişoara…

Noi lucrăm în echipă – eu sunt unul dintre coordonatorii echipei –, aşa că rezultatul acesta este al echipei şi, totodată, rezultatul colaborării cu Institutul „Matei Balş”, din Bucureşti, care coordonează şi activitatea noastră.

Multă lume se întreabă ce generează aceste veşti bune pe care ni le oferiţi, privind vindecarea pacienţilor cu Covid-19: faptul că au avut o formă uşoară a bolii, că sunt organisme sănătoase sau e vorba despre un tratament anume care se dovedeşte eficace?

Într-adevăr, pacienţii noştri au avut o simptomatologie minoră, unii au fost chiar asimptomatici şi, în general, tineri. Se cunoaşte în literatura de specialitate că evoluţia bolii la aceşti pacienţi este bună. Prin terapia pe care am instituit-o, am reuşit să-i negativăm într-un timp destul de scurt, astfel încât să obţinem două teste negative şi să-i considerăm vindecaţi. După externare, le recomandăm pacienţilor autoizolare la domiciliu timp de 14 zile, cu recomandarea de a reface testul după 12 sau 14 zile, pentru a ne asigura că în această perioadă nu a reapărut virusul, iar pacientul nu s-a reinfectat. Şi asta pentru că sunt discuţii la nivel internaţional că, dacă s-a negativat în faringe, să existe riscul ca, la un moment dat, virusul să pătrundă şi la nivel pulmonar şi să reapară simtomatologia după o perioadă de latenţă care e de până la zece zile. Atunci, pentru a ne asigura că am făcut corect toată procedura, îi chemăm să le refacem testul.

În presă au circulat informaţii contradictorii referitoare la numărul de pacienţi pe care i-aţi externat. Care este acum numărul exact de pacineţi declaraţi vindecaţi la Spitalul „Victor Babeş”, din Timişoara?

Sunt 15 pacienţi externaţi. Vă recomand, însă, ca cifrele legate de pacienţii cu noul Coronavirus să le solicitaţi la Grupul de Comunicare Strategică de la Bucureşti sau de la comunicatorul local, adică Direcţia de Sănătate Publică Timiş.

Sunt medici care afirmă că în România nu avem – din fericire –, cazuri grave pentru că virusul ar fi suferit mutaţii, în China şi Italia fiind răspândit un aşa-numit serotip L, iar în România, unul mai blând, serotip S. Se confirmă astfel de ipoteze? Aţi apucat să faceţi cercetări plecând de la cazurile pe care le-aţi tratat la Timişoara?

Noi nu am făcut cercetări. Ca să poţi determina tipul virusologic ai nevoie de un laborator de virusologie foarte bine dotat. Noi, aici, nu avem această posibilitate. Sunt câteva astfel de centre în Europa, unul ar putea fi Institutul „Cantacuzino”. Ceea ce facem este să determinăm ARN-ul viral din produsele patologice, din faringe şi din scaun. Dar pentru că nu avem studii pe acest tip de virus, nu vă pot confirma teoria pe care aţi adus-o în discuţie.

Dar există o explicaţie pentru faptul că în România nu ne-am confruntat, din fericire, cu cazuri grave?

Procentul cazurilor grave este proporţional cu numărul de îmbolnăviri. Dacă aţi văzut, în funcţie de eficienţa măsurilor luate de un stat sau altul, mortalitatea e mai mică sau mai mare. De  exemplu, în Spania, unde numărul de îmbolnăviri a ajuns, cred, la mai mult de 5000, au în jur de 300 de decese, iar Germania, cu peste 7000 de cazuri, are sub 50 de decese. La noi, din fericire, deocamdată sunt doar în jur de 180 de cazuri şi nu au fost cazuri severe; au fost câteva, dar pe terapie au evoluat favorabil. Nu vă pot spune motivul şi încă e prea devreme să tragem o concluzie.

Pacienţii pe care i-aţi tratat au fost din categoria celor cu grad crescut de risc?

Nu, au fost pacienţi tineri, cu forme uşoare de boală. Acum avem un copil, în vârstă de patru ani, care intră într-o categorie de risc, pentru că are transplant medular făcut în Italia, dar până în momentul de faţă evoluează bine.

Sunt voci care spun că pentru o dezinfecţie sigură alcoolul sanitar şi clorhexidina nu ar fi suficiente, fiind necesare substanţe pe bază de biocide. Este real?

Şi alcoolul sanitar este, într-o anumită concentraţie, biocid. Într-adevăr, sunt soluţii mai eficiente sau mai puţin eficiente. Unele acţionează rapid, în decurs de un minut sterilizează suprafaţa, altele au nevoie de o perioadă puţin mai lungă. Aceste substanţe trebuie alese pe mai multe criterii: în primul rând, în funcţie de ce vrei să sterilizezi. Nu poţi da pe mâini, pe faţă cu orice substanţă, care poate fi toxică pe piele. Pentru populaţie, pentru nivelul de biosecuritate cu care trebuie să se protejeze şi alcoolul sanitar e bun pentru mâini: ideal ar fi să fie detegenţi cu clor sau în combinaţie clor cu alcool.

• Citiţi şi: Profesor de imunologie Virgil Păunescu: „Covid-19 nu este cu mult mai agresiv ca virusul gripal, ci mai contagios, poate pune sistemul sanitar în imposibilitatea de a se ocupa de pacienţi”

Trebuie să folosim dezinfectanţi şi când spălăm rufele? Acest virus este transmisibil şi dacă rămâne pe haine?

Da, bineînţeles. Hainele reprezintă o sursă de contaminare. Mai mult, tălpile pantofilor reprezintă o sursă de contaminare. S-a constatat că aceşti viruşi se găsesc şi pe sol, în zone unde sunt pacienţi infectaţi. De aceea este recomandabil să purtăm un anumit tip de pantofi în exteior şi un altul în casă şi, dacă se poate, să curăţăm pantofii cu substanţe bactericide, chiar să punem la intrarea în locuinţă un preş impregnat cu detergent antiseptic, cu clor de exemplu, şi înainte de a intra, să ştergem bine tălpile pantofilor.

Cât timp persistă noul Coronavirus în aer şi pe suprafeţele contaminate?

Nu sunt epidemiolog ca să vă dau date exacte, dar vă pot spune că persistenţa depinde de suprafaţă. De exemplu, pe o suprafaţă de cupru virusul poate persista patru ore, pe o hârtie poate persista 24 de ore, iar pe unele suprafeţe persistă chiar şi nouă zile, poate chiar mai mult. Şi în aer, persistenţa virusului depinde dacă e spaţiu închis sau deschis. În spaţiul deschis, virusul este difuzat în atmosferă şi nu mai reprezintă o concentranţie care să poată să pună probleme de contaminare, pe când într-o încăpere poate produce o concentraţie periculoasă care să declanşeze boala. De aici rezultă recomandarea de a aerisi încăperile de câteori putem, astfel scădem concentraţia de viruşi. Şi tot de aici rezultă recomandarea de a nu sta mai aproape de doi metri de o persoană. În momentul în care cineva este contaminat, elimină acest virus prin picăturile de fluide, şi o face pe o distanţă de până la doi metri. Dacă păstrăm distanţa de doi metri, avem un contact cât mai scurt şi, eventual, purtăm mască, riscul de contaminare e  mult mai mic. Fiecare din aceste recomandări îşi are rolul său şi acţionează concret într-un anumit moment.

Dumneavoastră, la Spitalul „Victor Babeş”, aveţi suficiente materiale de protecţie şi dezinfectanţi?

Deocamdată avem, da.

Se întrevede o criză?

Nu ştiu să vă spun… Înţeleg că se discută la nivel european să se facă un concept comun de aprovizionare.

Pe când estimaţi un vârf al epidemiei?

În aproximativ o lună, maximum două luni. Depinde de cum respectăm măsurile epidemiologice.

text publicat în premieră pe siteul Puterea a Cincea, aici!