Măiestria ilustrațiilor botanice

Un articol de Jessica Lack pentru casa de licitații Christie’s

Secolul al 18-lea a fost epoca de aur a artei botanice. Botaniștii neînfricați călătoreau în toate colțurile Pământului pentru a descoperi și analiza specii rare precum liana de jad, ciocul-de-papagal sau orhideea fantomă, fiind convinși că analiza unor astfel de specii ar scoate oamenii din întunericul neștiinței. Acești oameni de știință erau cel mai adesea întovărășiți de ilustratori extrem de talentați, care își făceau accesibile lucrările publicului larg. „Îndrăzniți să cunoașteți”, scria filosofiul german Immanuel Kant în 1784, sugerând că studiul naturii le-ar putea oferi oamenilor calea spre o lume mai bună. Pe când numele unor ilustratori precum Georg Ehret (1708-1770) și Pierre-Joseph Redouté (1759-1840) au rămas în istorie, același lucru nu se poate spune și despre femeile care au avut aceleași îndeletniciri.

Maria Sibylla Merian (1647-1717) a fost un entomolog de origine elvețiană, care s-a luptat cu malaria în colonia olandeză Surinam pentru a analiza flora și fauna din acele locuri. Cu toate acestea, contribuțiile sale în botanică au fost abia recent recunoscute. În aceeași situație se află și Madeleine Basseporte (1701-1780), care a fost pictorița oficială a Grădinilor Regelui din Paris, iar multe dintre lucrările sale au fost atribuite în mod eronat lui Pierre-Joseph Redouté.

Annabel Kishor, specialistul pe Acuarele și Desene de Origine Britanică din cadrul casei de licitații Christie’s, explică faptul că femeile nu își semnau aproape niciodată lucrările, deși apelau uneori la niște inițiale discrete. Toate acestea explică de ce descoperirea unui album de ilustrații de botanică precum cel al doamnei Maria Compton, Marchiză de Northampton (1766-1843), al profesoarei sale Margaret Meen (circa 1755-1824) și al nepoatei Emma Smith (1801-1876), care ulterior se va căsători cu nepotul lui Jane Austen, este așa o raritate, cu atât mai mult cu cât conține 69 de ilustrații. Acest album a fost în familia Compton mai bine de 200 de ani. Fiul Mariei Compton, Spencer Compton a devenit președintele Societății Regale, o instituție pentru promovarea științei fondată în 1660, deci am putea considera că ea le-a insuflat copiilor săi dragostea pentru artă și știință.

Tutora Mariei, Margaret Meen, s-a numărat printre primii angajați ai Grădinii Botanice Roiale, fondată în 1749 de prințesa Augusta, mama lui George al III-lea. „Este extrem de relevant că această grădină a fost fondată de o femeie”, scrie Kishor. „Asta înseamnă că era un loc respectabil pe care îl frecventau femeile iubitoare de artă și știință.”

Meen și-a dedicat viața studiului plantelor, oferind spre publicare ilustrații științifice de cel mai înalt calibru. A predat de asemenea și Reginei Charlotte (soția lui George al III-lea) și fiicei acestora, prințesa Elisabeta. Conform lui Kishor, regina era fascinată de botanică și petrecea ore întregi ilustrând speciile rare pe care i le aducea  Sir Joseph Banks (1743-1820) din expedițiile sale. Împreună cu Banks, care a devenit directorul neoficial al Grădinii, ea i-a încurajat pe botaniști să exploreze lumea în căutarea speciilor rare, iar pe căpitanii de vas să își asume riscuri grozave. Semnițe și flori presate le-au fost trimise din toate colțurile lumii, pentru a fi examinate.

Datorită patronajului regal, ilustrațiile de botanică au devenit o ocupație respectabilă a femeilor din aristocrație care, „deși în mod normal nu erau încurajate să discute despre artă și știință, realizau acum desene minuțioase ale speciilor exotice, urmând modelul sistemului Linnaean”, explică Kishor. Botanistul suedez Carl Linnaeus (1707-1778) a elaborat un sistem binominal pentru denumirea plantelor și animalelor în 1735, care este folosit până în ziua de azi. Fiind conștientă de relevanța acestor lucruri, Meen le-a intregrat în sistemul ei pedagogic.

În mod tradițional, o ilustrație botanică de secol XVIII era compusă din câteva elemente clare: o singură plantă cu tulpina dreaptă, alături de care se regăseau componentele sale reproducătoare. În pofida acestui canon, desenele doamnei Compton par mult mai dinamice. Este suspectat că elevii lui Meen beneficiau de mult mai multă libertate decât contemporanii lor de sex masculin. „Aceste desene nu erau realizate în scopul publicării – ar fi fost considerate vulgare – , motiv pentru care Maria și Emma au putut fi mai experimentale.”

Rezultatele acestei libertăți sunt niște portrete nostalgice ale lumii naturale, care anticipează picturile botanistei victoriene Marianne North (1830-1890), cea care a călătorit în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii pentru a observa și ilustra florile în habitatul lor natural.

„Nu poți cunoaște o plantă doar după structura acesteia. Trebuie să-i observi habitatul și să îi înțelegi natura, să o surprinzi în toată fragilitatea sa”, notează  Kishor. Lady Compton a înțeles perfect acest lucru, iar lucrările sale sunt grăitoare: fiecare floare este surprinsă în individualitatea sa.

Articol original: Flower power. A rare album of 18th-century drawings by Lady Maria Compton and others highlights the role played by women in the early days of plant science