Marcela Tusca: Ce vedeţi e un spectacol de umbre care arată ce vor alţi actori să vadă în Republica Moldova

Ce-au reuşit oamenii ăştia în 30 de ani? Uitaţi-vă la moldoveni. La cei mai articulaţi dintre ei. Care-i paradigma zilei? Ce-au reuşit aceste canale de comunicare să comunice, şi, în consecinţă, să înrădăcineze ca reflex, ca clişeu în mintea omului de rînd?

“Hai s trăim ghini şî cu ruşîi şî cu Europa. Ruşîi ne-or da gaz da europenii ne-or da parale.”

Atît. Asta-i filosofia politică în spaţiul public la ora actuală as we speak. Atîta au putut inventa. Asta-i teza vehiculată de Europa Liberă şi de către restul mass-media şi a actorilor publici, gen ONG-uri, subvenţionaţi din Occident!

Asta-i starea minţii pe care au produs-o şi reprodus-o!

Dar în ce sens? De pe ce poziţii să se-mpace Moldova “ghini” cu “tăţ”, ca să nu mai “agităm spiritele geopolitice” în zonă, vorba Maiei Sandu pentru ITAR-TASS?

De pe poziţia unei superputeri ca SUA, care nu pot să nu stea la masă şi cu China, şi cu Rusia, şi cu Coreea de Nord, dacă trebuie, şi în anumite condiţii?

Nu. Moldovenii să “beneficieze” din toate părţile pentru că li se cuvine. Toată lumea ne este datoare. Noi nu trebuie să depunem niciun efort, nu trebuie să formulăm nicio idee despre sine şi realitatea noastră. Orice am formula despre noi şi această realitate va fi diviziv. Va fi o alegere. Deci nu trebuie să o întreprindem.

O hiperprudenţă ticăloasă, o laşitate ordinară întreţin de ani de zile refrenul inhibant: “să nu exploatăm chestiunile geopolitice”, în iluzia că astfel evităm să fim obiectul tranzacţiilor geopolitice, “sclavii intereselor geopolitice în regiune”.

Şi repetăm mantra asta idioată, neobservînd că SUNTEM OBIECT DE TRANZACŢIE tocmai atunci cînd nu ştim sau nu vrem să alegem! Abia atunci cînd nu ne exersăm această libertate, această inevitabilă ALEGERE, devenim sclavi. Sclavii propriilor iluzii: că putem împăca două paradigme (“şi cu Estul şi cu Vestul”).

R.Moldova spune, prin gura unor caraghioşi ajunşi prim-miniştri şi miniştri de externe, că “nu mai vrea să fie obiect al tranzacţiilor internaţionale”, dar abia dacă îşi mai exersează PROPRIA SUVERANITATE de a alege ireversibil calea civilizaţiei occidentale şi a spune adio cochetăriei (putin spus!) păguboase cu Rusia!

Paradox.

Politica externă e o bîlbă ruşinoasă. Şi asta se explică prin faptul că liderii acestei republici sunt tributarii unor reflexe ideologice externe. Ei nu se reprezintă nici pe sine înşişi, cu atît mai puţin R. Moldova. Ce vedeţi e un spectacol de umbre care arată ce vor alţi actori să vadă în R.Moldova. Este ceea ce proiectează ei.

Iar eu personal sunt sătulă de condiţia asta de cobai. Înţeleg să-ţi înţelegi limitele şi să-ţi spui că numai pînă aici şi numai aşa poţi să joci, în anumite condiţii pe care ţi le impune realitatea. Dar nu poţi să te destructurezi pînă în punctul în care să-ţi refuzi ţie însuţi libertatea de a alege. Să faci din asta un mod de viaţă, o raţiune de a fi. Să stai încremenit în faţa comandamentelor externe.

Sau chiar şi dacă ajungi la concluzia că eşti prea mic să faci alegeri, cedează-ţi suveranitatea unui corp vecin mai mare care să ia deciziile strategice pentru tine. Dar şi asta e o alegere.