Marcela Tusca: Unirea Basarabiei cu România; Durlești, un sat din suburbia Chișinăului

Serbăm unirea Basarabiei cu România la 27 martie.

Ca să ne aducem aminte de istoria acestor meleaguri, am compilat ceva despre Durlești, un sat din suburbia Chișinăului.

De-a lungul istoriei sale Durleștiul s-a constituit din două localități: Cartușa și Durlești.

Într-un document emis la 7 aprilie 1636 se vorbește despre un uric ce l-a avut Magda, fata lui Drulea spătar, de la Ștefan Voievod. La început satul purta denumirea de Drulești. Documentele vremii atestează existența în spațiul românesc a încă unei localități cu denumirea Drulești. Într-un hrisov, emis de cancelaria domnească a lui Ștefan Tomșa, este menționat „lonasco din Drulești”, dar e o așezare din ținutul Roman.

Deși săpăturile arheologice realizate la Durlești atestează existența în primele secole ale mileniului II al erei noastre, adică după Hristos, a unor așezări medievale stabile pe moșia de astăzi a localității, toponimicul Durlesti este consemnat în actele vremii mult mai târziu.

În „Dicționarul statistic al Basarabiei” editat în 1923, se menționează că satul Durlești, conform documentelor ce se păstrau la unii răzeși durleștenii ar exista de pe timpul domniei lui Mihai Racoviță – anul 1721. O altă versiune este că „dupa documente mai vechi, satul ar fi existat cu o altă denumire decât cea de pe timpul lui Mihai Racoviță, în anul 1473. Din păcate aceste documente lipsesc și urmează poate a fi găsite.

Totuși cel mai vechi document găsit cu prima atestare incotestabila a Durleștilor datează din 1 iunie 1656, data indicată pe un uric (sau hrisov) domnesc, emis de domnul Moldovei Gheorghe Ștefan, întărind lui Onofrei și lonascu Bucșan mai multe cumpărături din satul Durlești.

Biserică Sfinților Voievozi Mihail și Gavriil a fost construită în anul 1783. Din 1861 în Durlesti a funcționat o școală parohială bisericească, în 1867 învățau 19 băieți și 3 fete. În 1872 s-a deschis o școală populară cu o singură clasă.

Potrivit rezultatelor recensământului din 1774 la Durlești, sat care făcea parte din ocolul Bucovăț, erau 43 de case. Toți proprietarii caselor erau trecuți la categoria rufeturilor (rufet, tc – breaslă, corporație) contribuabili scutiți de plată birului și de unele prestații către stat, plătind în schimb dajdie, adică impozit în bani.

Majoritatea bărbaților, 29 dintre ei, erau călărași serdărești, slujitori care executau funcție de curieri ai serdarilor de Orhei și Lăpușna și diferite alte porunci ale lor păzind hotarele dinspre Nistru. Printre numele de familie ale acelor călărași voinici și viteji erau Neagu, Jechiu, Trohin, Postică, Irimicioi, Florea, Leancă, Bobeica ș.a. Mai erau 2 mazili (boieri sau dregători în locuit (mazilit), dar care păstrau toată viața titlul dregătoriei, precedat de articolul biv, 1 ruptaș, 1 popă, 1 diacon, 1 volintir în retragere, 5 femei sărace, 1 om stricat de cap și 2 țigani.

În anul 1859 satul răzășesc Durlești avea 233 de case și 1342 de locuitori, dintre care 605 parte bărbătească și 737 parte femeiască, iar Cartușa avea 16 curți și 64 de persoane de sex masculin și 69 de persoane de sex feminin.

La 1923 Durleștiul avea 920 de clădiri locuite și 6 clădiri nelocuite, avea 1011 menaje și 6985 de locuitori, 3479 – parte bărbătească și 3506 – parte femeiască. Unități economice: grădini de zarzavat, gospodărie boierească, cooperativă de consum, două cârciumi, moară de vânt. Infrastructura socială: 3 școli primare, biserică ortodoxă, post de jandarmi, agent sanitar, agent de percepere, poștă rurală, primărie.

Date statistice din 1923 pentru satul Cartușa: clădiri – 42; menaje – 47; populație – 593 (284 bărbați și 309 femei), gospodărie boierească, moară de vânt, școală primară mixtă (de băieți și fețe), poștă rurală, primărie în satul Durlești.

Durleștiul a avut și are mulți oameni gospodari și vestiți. Printre personalitățile de vază ale Durleștiului se numără starețul Gherman, care a fost arhimadrit la Mănăstirea Noul-Neamț din Chițcani. S-a născut la 17 aprilie 1841 cu numele de Gheorghe Ierimicioi și a murit la 28.02.1924.

O altă personalitate proeminentă este Vladimir Budescu (sau Bodescu), licențiat al Facultății de Drept din Kiev, procuror al orașului Chișinău. Pentru faptul că a fost deputat în Sfatul Țării din Chișinău și a votat în 1918 pentru unirea Basarabiei cu patria-mamă România, regimul sovetic de ocupație după anul 1940 l-a condamnat la moarte. Vladimir Budescu s-a născut la 4 martie 1868 în Durlești și a murit la 28 octombrie 1941 în închisoarea din Kazan.

Stema orașului Durlești, municipiul Chișinău:

Blazon:

în cimp negru, trei pinteni de aur, în capul scutului, pe roșu, herminat de argint, un lambel de aur. Scutul timbrat de o coroană murală de argint cu trei turnuri.

Pintenii se referă la ocupația istorică a durleștenilor, și anume că au fost serdari, adică un turcism pentru călărași.

Ce se poate reține: cu cît mai mare era responsabilitatea și riscul – adică expunerea într-o zonă marginală geografic și atacată de tătari și alți dușmani, cu atît libertatea oamenilor antrenați în acest efort, inclusiv cea fiscală! trebuia să fie mai mare!