• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Marian Hrișcă. Din ce sunt alcătuiți deținătorii răspunsurilor?
Marian Hrișcă. Din ce sunt alcătuiți deținătorii răspunsurilor?
Home
ALTFEL

Marian Hrișcă. Din ce sunt alcătuiți deținătorii răspunsurilor?

October 5th, 2018 [ Marian Hrișcă ] [ Marian Hrișcă ] ALTFEL comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Este o cale prin care poți să găsești materia răspunsurilor la toate problemele omenirii.
Nu și modalitatea de rezolvare a lor.
Dar poți prin această cale să le identifici natura, să știi din ce părți sunt compuse. Să afli ce material le alcătuiește și să anticipezi cum vor arăta.

Cred că în filosofie este cel mai potrivit loc unde să le găsești. Pe răspunsuri.

Modalitatea este simplă, în principiu: identifici substanța părților implicate prin evaluarea a ceea ce este nelipsit, constant, repetitiv, în absolut toate situațiile, în primul rând, apoi, în al doilea rând, a ceea ce este variabil.

Constante în natura, în materia din care este concepută principala formă de viață, adică subiectul uman, sunt: conștiința, teama și sinele. Aceste trei noțiuni ireductibile alcătuiesc un triunghi constant pe care putem să-l numim triunghi al neputinței, aflat în centrul tuturor interacțiunilor și al problemelor pământului.
Cei trei constituienți esențiali ai omului: conștiința, teama și sinele sunt generatorii diversității vieții, am putea spune că de la instinct până la dobândirea capacității de relaționare cu Divinitatea orice stare e urmarea unor combinații între cele trei noțiuni.

Automat identificăm ce este variabil, ce poate sau nu să fie adaugat celor trei. Surprinzător, libertatea, viața și iubirea nu sunt printre valorile constante din alcătuirea unui om. Ele sunt doar combinații de conștiință, sine și teamă. Sau efecte.
ADN-ul uman conține trei axe formate din: conștiință, teamă și sine, ale căror spirale dau naștere neputinței, mai precis, acelei stări de care te lovești în orice act uman.
Încă ceva, cele trei axe sunt înconjurate în permanență de o membrană de senzații subiective, care nu permite observatorilor să identifice cât din ele este implicat într-un proces.

Cel mai bun exemplu de alergare prin moalele inconstantului, al nesemnificativului, este Eminescu.

Complexitatea observației, măreția analizei și frumusețea exprimării la Eminescu sunt geniale numai într-o limită îngustă, care nu depășește membrana din jurul celor trei constante. Ce ne induce în eroare să spunem că a fost singurul geniu al nostru (o exprimare exagerată nu prin adăugarea superlativului de unicat unei noțiuni absolute, ci prin ignoranța care derivă din frica de explorare a structurii geniului) sunt temele abordate, lirismul și valorile compuse la care s-a raportat: timpul, iubirea și libertatea, la care se adaugă insistența de a le face nemuritoare. La aceasta se reduce tot geniul lui Eminescu, la forțarea impresiilor dincolo de neființă, la îngrămădirea ideilor instabile, a simptomelor și a efectelor acestora, într-un spațiu subiectiv, fără să țină cont de cauzele care le determină.

Da, veți spune, asta fac romanticii, irealitatea și subiectivismul e treaba lor. Și e foarte bine că e așa. Eminescu a fost un romantic. Un romantic de două ori subiectiv: o dată, pentru că n-a identificat cauzele și temele constante din viața subiecților umani și încă o dată pentru că le-a redat subiectiv. Doar al doilea subiectivism i se poate ierta, pentru că l-a făcut genial, primul, însă, nu i se poate trece cu vederea, din cauză că i-a restrâns geniul.
Eminescu este un geniu al dezamăgirii, al neputinței, al balansului între idei și concepte, ale căror cauze au fost neglijate, posibil dintr-un orgoliu care ține de nivelul jos al exploatării lor – nu se cade ca un geniu să caute prin teamă, conștiință și prin sine – posibil din dificultatea de a le reda complex în raport cu altele, de aceeași tărie.
Iubirea, cosmosul, constrângerea omului între pereții morții sunt mai demne de un geniu, prin comparație cu teama, cu sinele. Cum ar fi fost să scrie o poezie despre conștiință? Despre teamă… Un poem despre teamă și sine. Ar fi sunat ca poeziile ieftine, instinctuale, cu miros de baltă în care se descompun mormolocii, precursorii bunului gust și ai esteticului. Poeziile ca niște zbateri din coadă ale mormolocilor într-o baltă cu apă puțină, unde ceea ce ar fi trebui să țină loc de estetic este o degringoladă disperată a formelor primitive de viață, într-o apă murdară.

Este o comparație nepermisă între opera lui Eminescu și mizeriile zilei? Uite că nu este.

I se poate reproșa lui Eminescu că nu a dat importanță mizeriilor zilei. Da, i se poate reproșa. Nu în actul creației, care este ireproșabilă, dar în valoarea materiei creației.

Sinele, teama, conștiința sunt materii constante, absolute, dincolo de iubire, de libertate, de viață, asupra cărora un geniu ar fi trebuit să aibă aplecare. Sunt generatorii mizeriei umane. Cum? Prin distorsiune. Prin exagerare. Prin pervertire. Prin omiterea lor de la analiză.
Comparația ca un salt între ceea ce înseamnă geniul lui Eminescu și ceea ce ar fi putut să reprezinte este esențială în justificarea principiilor constitutive, omniprezente, din structura subiectului uman, în stadializarea și în evaluarea lor obiectivă, ca stâlpi solizi pe care să-ți sprijini opera. Senzațiile, percepțiile subiective, credințele, idealurile, iubirea, libertatea, viața sunt acceptabile ca valori ale unei opere numai în identificarea precisă a cauzelor și a materiei compozite, orice punere a lor pe versuri prin raportare la alte concepte, tot fără cunoștința cauzelor acestora, e o simplă tânguire redată în rime.
Opera lui Eminescu este o înșiruire de rapoarte între concepte variabile, temporare și realități cosmice.
I s-a spus geniu neînțeles. Geniu neînțeles sună rudimentar, reducționist, egoist, ieftin, prin atragerea lui într-o zonă concretă, ca și cum așteptările noastre ar fi ca opera lui Eminescu să ne ajute să batem cuie într-un gard, când, în fapt, opera lui este despre absența gardurilor, despre absența limitelor și a contururilor. Despre metafizică.  Opera lui Eminescu este despre metafizica simptomelor.

Sunt două feluri de genii: genii ale cauzelor, ale bolilor în sine și genii ale efectelor, ale simptomelor.
Eminescu este un geniu al simptomelor. Al dezamăgirii. Un geniu al tânguirii în afara cauzelor.

Deci, din ce este format un subiect uman? La ce poate fi el redus? La Conștiință, la Teamă și la Sine. Toate aceste trei locusuri ireductibile de pe spiralele ADN-ului uman formează un Triunghi al Neputinței predictibil pentru orice acțiune umană. Predictibil chiar și pentru moarte. Pentru ură, pentru oroare, pentru crimă.

Despre cauzele neînțelegerilor pe teme de sexualitate și Divinitate aș fi vrut să scriu și am ajuns la Eminescu. Dintr-un singur motiv: gradul de obiectivitate al dezbaterii din zilele acestea este, în lumina celor de mai sus, diminuat, pentru că fiecare își forțează impresiile dincolo de neființă, îngrămădește idei instabile, simptome și efecte într-un spațiu subiectiv, fără să țină cont de cauzele care le determină.
Exact ca Eminescu în opera lui Eminescu.

Orice dezbatere care se dorește obiectivă, indiferent de rezultate – pentru a avea un oarecare grad de relevanță în spațiul existenței pământene- trebuie să plece de la premisele că credința, iubirea, libertatea, dorințele, însăși viața sunt valori derivate sau demultiplicate din altele. Nu sunt esențiale. Nu sunt constante, nu sunt definitive.

Orice discuție relevantă trebuie să depășească linia din ce în ce mai subțire dintre normal-anormal, homo-hetero, virtute-viciu și să limiteze pe cât posibil amestecul ieftin de Divinitate, cu atributul său ireductibil – Nemurirea, și de materie umană, îngrămădită între aceleași și aceleași forme ale Neputinței.

Altfel, totul devine o amăgire. O amăgire între altele, multele.

“Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii”
M. Eminescu

  • Tags
  • întrebare
  • răspuns
  • reflecție
  • semn de întrebare

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Ciprian Apetrei. Votezi sau boicotezi, timpul referendumului trece. Noi ramanem.
Previous article Teofil Stanciu. Căsătoria și referendumul - o perspectivă evanghelică
[ Marian Hrișcă ]

[ Marian Hrișcă ]

Studiile de medicină și literatura mi-au dezvoltat o curiozitate spontană, iar libertatea oferită de diletantism, cu atâta generozitate, îmi alimentează curajul să descriu formele concrete și abstracte ale vieții, modelate de intrigi, într-un interval bine definit de cele trei repere ale neputinței umane: sine, conștiință, teamă.

Related Posts

Un naș cu inima cât un tren
April 12th, 2021

Un naș cu inima cât un tren

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul
April 5th, 2021

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020
March 31st, 2021

Daniela Marinescu: Ode to Oblivion sau despre cum să faci un film de succes in 2020

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
Un interviu cu James Buchanan. „Să duci, mai întâi, până la capăt consecințele logice ale ideilor tale și apoi să iei o poziție ideologică” Economie

Un interviu cu James Buchanan. „Să duci, mai întâi, până la capăt consecințele logice ale ideilor tale și apoi să iei o poziție ideologică”

Apr 18th, 2021
André Gide: „Analiza psihologică a pierdut pentru mine orice interes din momentul când mi-am dat seama că omul încearcă trăirile pe care crede că le încearcă” Cultură

André Gide: „Analiza psihologică a pierdut pentru mine orice interes din momentul când mi-am dat seama că omul încearcă trăirile pe care crede că le încearcă”

Apr 18th, 2021
Destinul educației umaniste în Universitatea americană Cultura

Destinul educației umaniste în Universitatea americană

Apr 18th, 2021
Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020 Cultură

Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020

Apr 17th, 2021
Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse Debate

Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse

Apr 15th, 2021
Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale Debate

Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale

Apr 15th, 2021
Dumnezeul Filozofilor Filozofie

Dumnezeul Filozofilor

Apr 15th, 2021
Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca Cultură

Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca

Apr 14th, 2021
Biserica în prezent și în viitor Cultură

Biserica în prezent și în viitor

Apr 14th, 2021
Muzică sacră, timp sacru Cultură

Muzică sacră, timp sacru

Apr 14th, 2021
Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin Cultură

Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin

Apr 13th, 2021
Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă Debate

Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă

Apr 13th, 2021
Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza) Debate

Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza)

Apr 13th, 2021
Imaginația și voința: ești ceea ce privești Debate

Imaginația și voința: ești ceea ce privești

Apr 13th, 2021
Un naș cu inima cât un tren ALTFEL

Un naș cu inima cât un tren

Apr 12th, 2021
Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor Cultură

Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor

Apr 12th, 2021
Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini” Cultură

Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini”

Apr 12th, 2021
Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor Debate

Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor

Apr 12th, 2021
Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția? Debate

Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția?

Apr 11th, 2021
Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu Literatură

Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu

Apr 10th, 2021
Despre o anume modestie a fericirii Opinii

Despre o anume modestie a fericirii

Apr 10th, 2021
O ortodoxie blândă Cultură

O ortodoxie blândă

Apr 9th, 2021
Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide Cultură

Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide

Apr 9th, 2021
Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne Cultură

Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne

Apr 8th, 2021
„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel Cultură

„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel

Apr 7th, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia

Apr 7th, 2021
Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului Cultură

Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului

Apr 6th, 2021
Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie Uncategorized

Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie

Apr 6th, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Apr 5th, 2021
Daniel Uncu. Două constructe smintite Opinii

Daniel Uncu. Două constructe smintite

Apr 5th, 2021
Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin Cultură

Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin

Apr 5th, 2021
Ce ne facem cu limbajul poetic? Cultură

Ce ne facem cu limbajul poetic?

Apr 5th, 2021
Feminitatea prin ochii lui Balzac Cultură

Feminitatea prin ochii lui Balzac

Apr 5th, 2021
Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare Debate

Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare

Apr 4th, 2021
Ce exprimă muzica? Cultura

Ce exprimă muzica?

Apr 4th, 2021
D. P. Aligică: Recomandare la recomandare Debate

D. P. Aligică: Recomandare la recomandare

Apr 3rd, 2021
Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov Literatură

Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov

Apr 3rd, 2021
Credința din perspectivă fenomenologică Filozofie

Credința din perspectivă fenomenologică

Apr 3rd, 2021
Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis Cultură

Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis

Apr 2nd, 2021
Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse Cultură

Câteva fragmente din „Lupul de stepă”, de Herman Hesse

Apr 2nd, 2021
„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România? Cultură

„Liceu, cimitir al tinereții mele”: ce cred liceenii despre sistemul de educație din România?

Apr 1st, 2021
De ce au muzicienii nevoie de filozofie Cultură

De ce au muzicienii nevoie de filozofie

Apr 1st, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.