Marian Hrișcă. Textul: O poveste veche, spusă de un nelegiuit

O poveste spusă de un nelegiuit, altor bandiți, pe vremea Americilor sălbatice, noaptea, în pădure, la foc:
Am avut odată un partener care după ce a ucis 30 de oameni era extrem de nemulțumit că nu-i știa nimeni numele. Mă bătea la cap toată ziua, că el de ce nu apare pe niciun poster? El de ce nu e faimos?
Mi-am zis: ce să fac să-l opresc pe nebun să omoare și alți nevinovați?
Am luat un cărbune și o foaie, i-am desenat fața, i-am trecut numele, sub el – 500 de dolari recompensă și l-am pus cu un cui pe un gard.

Când s-a văzut expus pe gard a încremenit. S-a holbat la el toată ziua. N-am putut să-l desprind.

A doua zi, că de ce doar 500 de dolari? Ce trebuie să facă să ajungă la 1000? Câți ar mai trebui să ucidă?
Iau altă foaie, îi fac iar fața, pun sub ea 1000 de dolari și o înfig pe ușa barului din așezarea vecină.
Dead or alive

Să moară ăsta când vede. Ia posterul, se așază în drum și începe să plângă de bucurie.

Îl las așa, fac câțiva pași și aud o împușcătură din direcția lui. Mă întorc, un tip mare, îmbrăcat cu un cojoc, cu spatele la mine.
Mamă, să vezi că ăsta a citit anunțul, a crezut că este real și l-a împușcat pe nenorocit.
Scot pistolul, de ciudă, și-i trag un glonte în ceafă. Cade. Mă apropii plin de furie, cum mama dracului să-mi omoare partenerul dintr-o tâmpenie? Îl dau la o parte. Stătea în genunchi parcă implora să fie viu din nou.

Ce credeți, lângă el am găsit un urs brun. Împușcase un urs brun. Nu era partenerul meu.

Partenerul meu ieșea din bar cu două sticle de băutură în mâini, cu un trabuc mare în dinți, cu posterul subsuoară, iar când m-a văzut a rânjit de parcă avea fața ursului mort și a zis…vreți să aflați ce-a zis? A zis: “You, jealous bastard, trying to get your own poster!”

Orice legătură cu desemnarea candidatului la “preșidenție” în PSD este pur întâmplătoare.