Marian Zulean. COLEGII, COLEDZII ȘI CAPTURAREA STATULUI (I)

Motto:

“Ei ar vrea să fie niște oameni care se ajută unii pe alții în orice, se scot inclusiv din dosare penale, se propulsează unii pe alții în funcții. Însă eu am proiectul de desființare a acestei academii (…) Este un grup de interese care, măcar, nu trebuie plătit de stat” (Traian Băsescu)

Declaraţia de mai sus aparţine fostului președinte, Traian Băsescu, ce propunea un proiect de lege de desființare a Academiei de Ştiințe ale Securității Naționale, proiect votat de Senatul României dar aflat în “adormire” la Camera Deputaților, încă din 14.03.2018. În aceeaşi ordine de idei, președintele Băsescu scoate în evidență abuzurile comise de unii membri ai ASSN ”prin acordarea de diplome de doctorat, numele ASSN şi al membrilor fondatori fiind implicat în scandaluri de plagiat”[i].

Am publicat pe platforma Contributors, începând cu anul 2015, o serie de articole dedicate acestei Academii, aducând argumente anterioare declaraţiei preşedintelui Băsescu. Într-un prim articol intitulat ”Academiile” – Aici sunt banii dumneavoastră!”, dezvăluiam în premieră că cel puţin 6 academii consumă banii de cercetare iar noua ASSN, fondată de Gabriel Oprea şi George Maior, a primit la finanţare de la bugetul MEN. Am revenit cu două analize ale competenţei şi componenţei acestei academii, prin articolele: Academia de Științe ale Securității Naționale: inteligența intelligence-ului românesc (I) şi Academia de Științe ale Securității Naționale (II): instituție academică sau juntă securistă.

Pe de altă parte, asistăm de câţiva ani la dezvăluiri, aproape săptămânale, ale jurnalistei Emilia Şercan, prin care sunt devoalate probleme de impostură academică comise de către civili sau militari, mai ales în cadrul şcolilor doctorale de la Academia de Poliţie, Academia Naţională de Informaţii sau Universitatea Naţională de Apărare. Recenta serie de reportaje “ Urgia la Academia de Poliție” prezintă analize profunde ale fenomenelor de plagiat din Academia de Poliţie.

Aflăm din investigaţiile Emiliei Şercan că 74,3% dintre tezele susținute în perioada 2011–2016 la Academia de Poliție analizate cu softul de identificare a similitudinilor sunt suspecte de plagiat[ii] sau că 50% dintre tezele susţinute la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul” (ANIMV) sunt reclamate pentru plagiat iar primele titluri de doctor retrase în 2017 aparţin unor demnitari (Petre Tobă şi Florentin Pandele) ce au susţinut doctorate la Universitatea Naţională de Apărare. Mai aflăm că analiza a 1/5 dintre tezele reclamate ca plagiate, aparţinând unor persoane din lumea politică sau din justiţie, sunt suspendate prin chichiţe avocăţeşti.

Pare că publicul român s-a obişnuit cu impostura şi cu plagiatele în masă ca gâsca cu apa şi le consideră doar un mic păcat „intelectual”. Nu se vede pădurea, din cauza copacilor! Doctoratele plagiate sunt însă un epifenomen al unui proces mai profund, acela de capturare a statului prin reţelele create în jurul Academiei de Ştiinţe ale Securităţii Naţionale, şcolilor doctorale din academiile militare sau colegiilor de apărare. Aşadar, acest articol testează ipoteza că păpuşarii acestor instituţii au profitat de lipsa de transparenţă şi de responsabilitate şi au creat reţele de influenţă ce îşi propun extragerea de rente din economia naţională.

Într-un articol, publicat în Defense and Security Analysis, am evaluat funcţionarea mecanismelor de control democratic al instituţiilor de securitate şi am demonstrat că reforma sistemului de securitate a fost superficială, mai ales după ce s-a obţinut “certificatul de bună purtare” din partea NATO[iii]. Între argumentele legate de funcţionarea defectuoasă a mecanismelor de control democratic este şi cel legat de folosirea sistemului de educaţie militară (colegiile de apărare şi scolile doctorale) pentru a crea o rezistenţă la controlul democratic civil, prin selecţia controlată a “elitelor” din politică, justiţie, sistemul de securitate sau mass-media. Modelul unei cariere de succes este acela al absolvirii un colegiu, a Institutului Diplomatic Român sau a unui doctorat în ştiinţe militare, apoi plasarea absolventului ca nod într-o reţea de putere. Iar Mitică “Cias” Mărgărit, absolvent al unui master şi a trei cursuri postuniversitare ale acestor colegii reprezintă un model de succes.

În graficul de mai jos se poate vedea “istoria” post-comunistă a doctoratelor în ştiinţe militare, ordine publică şi informaţii. Între anii 1993 şi 2017 au fost acordate aproape 1600 de doctorate, dintre care 1223 au fost acordate de UNAp, 293 de către Academia de Poliţie şi 84 de către Academia de Informaţii. Aşa cum am arătat mai sus, mai mult de jumătate dintre doctoratele verificate până acum sunt suspecte de plagiat (între suspecţi fiind prim-miniştri, miniştri, judecători, procurori sau parlamentari).

Graficul 1: Doctorate în ştiinţe militare, ordine publică şi informaţii (1993-2017)

O altă formă de pregătire în academiile militare a fost asigurată de către colegiile de apărare, ordine publică şi informaţii, cursuri cu o durată cuprinsă între câteva săptămâni şi un an. Plecând de la o nevoie reală, de formare a unor competenţe de înţelegere a politicilor de apărare şi a mecanismelor de control democratic, a fost creat la UNAp Colegiul Naţional de Apărare (1992), apoi un nou colegiu de Afaceri Interne la Academia de Poliţie (2008) şi un Colegiu de Informaţii, în cadrul ANIMV. Până în 2018, un număr de peste 6000 de militari, politicieni, procurori, judecători, jurnalişti sau lideri de ONG-uri au absolvit aceste colegii. Graficul 2 arată în amănunt structura profesională a absolvenţilor.

Problema cea mare este însă legată de numărul mare de absolvenţi, de admitere, calitatea educaţiei dar şi utilitatea colegiilor ca trambulină de acces în posturi de responsabilitate naţională. Au apărut în ultimul timp multe investigaţii sau articole de presă legate de reţelele de corupţie ce includ absolvenţii acestor colegii[iv]. Este în plină desfăşurare ancheta privind cumpărarea de măşti de către directorul Unifarm, Adrian Ionel, absolvent al unui master la ANIMV şi a ieşit la iveală relaţia sa cu un alt absolvent de colegiu, Catalin Hideg[v]. Cazul lui Sebastian Ghiţă, care a fost promovat şef al Comisiei de control a SRI, a făcut contracte cu instituţiile de securitate iar, după condamnare pentru corupţie, a fugit în Serbia, este de notorietate.

Un adevărat caz reprezentativ pentru teza reţelelor de putere şi influenţă, create în jurul acestor colegii, este cel al lui Gabriel Oprea, care a devenit director al Colegiului Naţional de Apărare, apoi fondator a două şcoli doctorale şi al ASSN[vi]. La fel de dubioasă a fost şi numirea Nicoletei Braun (soţia lui Ovidiu Tender, condamnat la 12 ani de închisoare) ca director adjunct al Colegiului Naţional de Apărare sau a generalului de contrainformaţii Gheorghe Nicolaescu, mulţi ani eminenţa cenuşie a CNAp.

Graficul 2: Absolvenţii ai colegiilor de apărare, afaceri interne şi informaţii

Scopul acestui articol a fost acela de a testa ipoteza folosirii reţelelor generate de acest colegii pentru a obţine funcţii, bani şi imunitate şi cred că am adus destule date factuale din surse secundare pentru confirmarea ipotezei. Existenţa acestor reţele de influenţă ar merita măcar o anchetă a DIICOT şi un audit al domeniului.

Va urma.

[i] https://bit.ly/322yedJ

[ii] https://pressone.ro/urgia-la-academia-de-politie-743-dintre-tezele-de-doctorat-verificate-sunt-suspecte-de-plagiat-i

[iii] Vezi  Marian Zulean & Emilia Şercan (2018): Democratic control of Romanian intelligence after three decades: quis custodiet ipsos custodes?, Defense & Security Analysis, disponibil la: https://doi.org/10.1080/14751798.2018.1529103

[iv] Vezi, între altele, “Clepsidra puterii: Colegiul Naţional de Apărare”, Pressone, disponibil la: https://pressone.ro/clepsidra-puterii-colegiul-national-de-aparare

[v] Vezi „Soția afaceristului Hideg care a livrat măști exorbitante statului a fost arestată azi noapte”, în Curentul, 25 iunie 2020, disponibil la: https://www.curentul.info/dezvaluiri/sotia-afaceristului-hideg-care-a-livrat-masti-exorbitante-statului-a-fost-arestata-azi-noapte-el-a-reusit-sa-plece-in-abu-dhabi/

[vi] Pentru o analiză a carierei iniţiale şi a contribuţiei lui Gabriel Oprea vezi articolul „NICI, NICI, NICI. Gabriel Oprea a ajuns profesor universitar și coordonator de doctorate fără a îndeplini vreun criteriu”, Pressone din 06/12/2015, disponibil la: https://pressone.ro/nici-nici-nici-gabriel-oprea-a-ajuns-profesor-universitar-si-coordonator-de-doctorate-fara-a-indeplini-vreun-criteriu