În 1945, Germania era un morman de dărâmături locuite de o populație înfometată. Era o Germanie mică, între Rin și Oder, încă o dată într-un vid de putere și împărțită în patru zone de ocupație. Ca efect al imperativelor Războiului Rece, țara a fost împărțită într-un stat democratic și capitalist în vest și o economie planificată stalinistă în est. Germania de Vest a fost tratată cu îngăduință – unii spun cu prea multă îngăduință –, fiind încurajată de puterile vestice în eforturile ei de a-și crea o democrație parlamentară și o economie de piață liberală. Deși crimele foarte multor foști naziști erau prea adesea trecute cu vederea, s-au făcut eforturi extraordinare de confruntare a trecutului. Nici o altă țară nu a depus, niciodată, atât de multe eforturi pentru a-și ispăși trecutul.
În timp ce economia Republicii Federale (RFG) din vest creștea într-un ritm uluitor, datorită excepționalelor eforturi ale unei generații hotărâte de a o lua de la capăt, Republica Democrată Germană (RDG) din est a fost prost gestionată, astfel încât în anii 1980 ajunsese practic la faliment. Pe măsură ce imperiul sovietic se prăbușea, RDG a rămas o dictatură poststalinistă tot mai izolată. Abandonat de conducerea sovietică, regimul s-a prăbușit și, ca urmare a primelor alegeri libere după 57 de ani, țara a ales să se unească cu Republica Federală. Ca urmare, în 3 octombrie 1990, Germania se unea din nou, dar distanța dintre cele două Germanii rămânea alarmant de mare. Prea puțini își dăduseră seama de situația disperată a economiei est-germane, infrastructura învechită, starea groaznică a sănătății publice și a locuințelor, ca să nu mai vorbim despre efectele psihologice a aproape 60 de ani de dictaturi, supraveghere, cenzură și represiune. Enormele costuri ale reconstrucției au pus o grea povară pe umerii plătitorilor de taxe vest-germani, care îi priveau pe estici ca pe niște sărăntoci nesociabili și nerecunoscători. Esticii, la rândul lor, detestau tocmai această aroganță a Vestului și considerau că fuseseră colonizați de o gașcă de materialiști egoiști și lacomi.
Procesul unificării este încă departe de a se fi încheiat. Zidurile ridicate în mințile și inimile oamenilor trebuie dărâmate, iar disparitățile dintre Est și Vest, învinse. Însă perspectiva unei Germanii democratice și dinamice, deplin integrată în comunitatea europeană, eliberată de orice ambiții periculoase, este un memento încurajator că această țară a învățat din greșelile trecutului și că este hotărâtă să construiască pe temeiul tradițiilor democratice, care sunt și ele parte din trecutul ei tulbure.
„O istorie a Germaniei moderne scrisă de Kitchen oferă o relatare cuprinzătoare și vie a evenimentelor-cheie din istoria Germaniei, de la începutul secolului XIX la perioada de după unificare.“
— STUART TABERNER, Universitatea din Leeds
„Martin Kitchen oferă o lucrare lucidă și documentată axată pe formarea Germaniei ca stat național de la situația as fragmentată de la începutul secolului XIX până în deceniile de după 1945. De-a lungul expozeului, autorul a împletit firele politice, economice, sociale și culturale necesare pentru a prezenta complexitatea care marchează istoria Germaniei până la Angela Merkel.“
— DONALD DIETRICH, Boston College
MARTIN KITCHEN s-a născut în 1936, la Nottingham. A studiat istoria la Londra și Oxford. A fost profesor la Cambridge și la alte universități, și redactor al unor reviste de specialitate. Autor a peste 20 de cărți, în special despre istoria politică, economică și militară a Germaniei în secolul 20. Lucrările sale au fost traduse în mai multe limbi. În prezent locuiește în Canada și este profesor emerit la Simon Fraser University.