Martin S. Martin. Arta unui târg păgubos și dezastrul prezentării lui în public

Donald Trump vorbește mult, folosește constant mesajele Twitter și a publicat, singur sau în colaborare, mai mult de zece cărți, cea mai cunoscută fiind Arta negocierii (The Art of the Deal 1987).

În campania de alegeri, magnatul devenit politician a repetat că el are, mai mult ca alții, talentul de a încheia negocierile cu tranzacții favorabile și a dat asigurări că, odată ales, va obține pentru Statele Unite avantaje și câștiguri mult mai mari decât cele care au rezultat din eforturile președinților care l-au precedat, insinuând că aceia nu au avut – nici pe departe – talentele lui în arta tranzacțiilor.

Întâlnirea la nivel înalt cu președintele Vladimir Putin, care a avut loc la Helsinki în ziua de 16 iulie 2018, a fost așteptată cu mult interes, la fel conferința de presă care a urmat după două ore de discuții secrete ale celor doi președinți și încă o oră la care au fost admiși și consilierii cei mai apropiați.

Cu puțin timp înainte de întâlnire, președintele american a scris un mesaj twitter în care a spus că relația dintre USA și Rusia se află la cel mai jos nivel din cauza “prostiei și nebuniei liderilor politici americani și a investigației prelungite a comisiei condusă de Robert Mueller”. El a reluat afirmația ușor modificată, la întâlnirea cu presa de după summit, spunând că amândouă țările poartă vina pentru deteriorarea relației.

Imediat a venit întrebarea multora: cum se poate să fie vini egale când numai una dintre cele două țări a invadat teritorii străine, a doborât avioane de pasageri, a blocat opoziția democratică internă și a eliminat ziariștii care investigau faptele?

Cele patruzeci și cinci de minute ale conferinței de presă au fost destinate declarațiilor celor doi șefi de stat și unui număr limitat de întrebări ale ziariștilor ruși și americani.

Cea de a doua întrebare s-a referit la anchetarea amestecului agenților ruși în alegerile prezidențiale din 2016 și ziaristul care a formulat-o a vrut să știe în cine are Trump mai multă încredere: în serviciile de informații americane sau în președintele Putin, care a negat orice ingerință.

În răspunsul lui, Donald Trump a făcut mai multe greșeli: mai întâi a numit serviciile de informații americane “serviciile mele”, folosind un pronume posesiv de tip monarhic, apoi a spus că explicațiile puternice și convingătoare ale președintelui Rusiei l-au convins că nu s-a făcut nici o încercare de amestec, apoi s-a lansat într-o lungă și prost plasată explicație despre  alegerile “pe care le-a câștigat pe merit”, “învingând-o ușor pe Hillary Clinton”. După care a trecut la expunerea unor evidente frustrări, în care a menționat audierea agentului FBI Peter Strzok, unele detalii de spre ancheta Mueller și a repetat de cel puțin două ori “nu a fost nici o înțelegere (collusion)”, “nici o înțelegere”.

La o conferință de presă cu camere de televiziune și microfoane care transmit în întreaga lume, frazele președintelui american și timpul pe care l-a acordat discuției despre ancheta consilierului special au apărut stranii, nepotrivite și ambigue. În plus, s-a observat că Donald Trump este afectat – poate chiar obsedat –  de ancheta prelungită, deși în alte intervenții a încercat să îi diminueze importanța și că îi arată o recunoștință ieșită din comun lui Vladimir Putin, care îi oferă protecție prin dezmințirile făcute.

Ni se spusese că cei doi președinți au abordat probleme majore, mai ales în timpul celor două ore de convorbiri secrete. Se menționaseră dezarmarea, proliferarea nucleară, războiul civil din Siria, Coreea de Nord, terorismul, Ucraina, pacea lumii și măsuri de promovare a securității Israelului prin limitarea prezenței trupelor și milițiilor iraniene în Siria de sud.

Dar la conferința de presă nu s-au dat detalii despre concluziile la care s-a ajuns în aceste subiecte, despre detaliile practice ale punerii în fapte a înțelegerilor.

Întâlnirea cu ziariștii a fost o expunere exagerată a problemelor legale ale președintelui, o critică dură și lipsită de eleganță a politicienilor și agențiilor americane și o promovare a imaginii, prestigiului și calităților lui Vladimir Putin, marele câștigător de imagine.

Încă din primele ore s-a stârnit un val de critici argumentate, venite de la politicieni din ambele partide, cea mai mare parte a presei și televiziunii din Statele Unite și a agențiilor de presă internaționale. Ele au continuat pe toată durata zilei care a urmat și se pare că vor fi  repetate în perioada următoare.

În esență, criticile vizează afirmațiile celor doi președinți cu negarea sustragerii și difuzării de către cyber-spionii ruși a unor documente ale comitetului național al partidului democrat, cu răspunsuri care au poziționat la același nivel cele două țări, situându-le pe o platformă de echivalență morală.

Deasemenea, lipsa de detalii asupra subiectelor de importanță majoră care s-au discutat în secret și au rămas necunoscute publicului.

Cei doi președinți au repetat multe din afirmațiile făcute la conferința de presă în timpul interviurilor acordate imediat după aceasta.

Chris Wallace, un reporter veteran al lui Fox News, care l-a intervievat pe Vladimir Putin, a încercat să-i dea acestuia lista agenților ruși puși sub acuzare de Robert Mueller cu numai o zi înaintea întâlnirii la vârf. El a fost întâmpinat cu o privire înghețată de președintele rus, care i-a făcut semn să pună documentele pe o măsuță care îi despărțea.

Putin a făcut sugestia ca anchetatorii americani să vină în Rusia pentru a interoga pe cei de pe listă, dar a strecurat și idea că – în schimb – ar dori ca anchetatorii ruși să aibă acces la o convorbire cu oponentul și criticul său Bill Browder.

Niciun cetățean american nu are dreptul să critice Statele Unite în timpul pe care îl petrece pe un teritoriu străin, fie el un cetățean obișnuit, o celebritate sau un trimis oficial, necum șeful statului.

Gafele făcute de Donald Trump la Helsinki vor avea urmări multiple, nu se vor șterge ușor și contrazic aderența lui la lozinca “să facem America măreață din nou”, care a jucat un rol mare în alegerea lui.

Iar primele informații despre negocierea cu președintele rus situează procesul departe de un târg cu valoarea unei capodopere.

In plus, prezentarea lui în public apare ca o adevărată catastrofă mediatică.