La doar câteva zile de la inaugurarea sa ca președinte, Donald Trump a emis un ordin executiv (Nr. 13769 din 27 ianuarie 2017) prin care vizele de călătorie erau suprimate pentru cetățenii din anumite țări, considerate țări periculoase, active în promovarea terorismului și angajate în planuri periculoase pentru Stateloe Unite.
Trump a justificat necesitatea unei astfel de măsuri prin faptul că, la acea dată, era iminentă intrarea în țară a unui mare număr de refugiați sirieni (mulți suspectați de terorism) și prin imposibilitatea de a verifica corespunzător pe cei care cereau viză de intrare în USA. Nu vrem să trecem prin ce trece Europa a spus Donald Trump.
Opoziția la această măsură a fost imediată și intensă și principalele argumente contra măsurii luate de Trump au fost acuzațiile de rasism, islamofobie și contestarea autorității prezidențiale pentru o astfel de inițiativă.
Mai mulți judecători de la diferite tribunale din țară au blocat ordinul lui Trump, declarându-l anticonstituțional.
Casa Albă a modificat de trei ori ordinul executiv și lista țărilor incluse în interdicția de viză. Ultima variantă cuprinde opt state: Chad, Iran, Libia, Corea de Nord, Somalia, Siria, Venezuela și Yemen.
De la judecător la judecător și de la stat la stat s-a ajuns la Curtea Supremă a Statelor Unite, care a acceptat cazul în decembrie 2017 și a decis că ordinul poate fi pus în aplicare, fără să fie împiedicat de dezbaterile juridice.
Azi 27 iunie 2018, Curtea Supremă s-a pronunțat: ordinul executiv este constituțional, președintele Statelor Unite are autoritatea de a decide asupra problemelor de imigrație și acuzațiile de islamofobie și rasism nu sunt fondate. Votul a fost de 5:4.
În prezent, Curtea Supremă a Statelor Unite, organul conducător al ramurii juridice a puterii, este constituită din nouă membri și are în frunte pe judecătorul șef John Roberts. El este considerat conservator, ca și alți patru membri: Anthony Kennedy, Clarence Thomas, Samuel Alito și Neil Gorsuch. Cele trei femei (Ruth Bader Ginsburg, Sonia Sotomayor și Elena Kagan) formează aripa de stânga, progresistă, a curții, împreună cu Stephen Breyer.
Succesul unui președinte american este judecat pe mai multe criterii și unul dintre ele este de ce calitate s-au dovedit judecătorii Curții Supreme propuși de el, dacă a avut o astfel de ocazie.
De fiecare dată când apare o disponibilitate la Curtea Supremă, președintele face propuneri care sunt riguros analizate de senat și apoi confirmate sau respinse.
Ultimul numit, Neil Gorsuch, care a luat locul legendarului Antonin Scalia la data de 10 aprilie 2017, este un strălucit jurist, originar din statul Colorado. El a absolvit colegiul și facultatea de drept la universitatea Columbia, a luat doctoratul în drept la universitatea Harvard și cel de filozofie la universitatea Oxford, cu teza despre moralitatea sinuciderii asistate. În domeniul dreptului constituțional, Gorsuch este adeptul textualismului și al originalismului, care susțin aplicarea documentului constituțional așa cum a fost intenționat, respingând interpretările ulterioare.
Prin prezența sa la Curtea Supremă, Neil Gorsuch a înclinat balanța celui mai influent tribunal american în favoarea atitudinii conservatoare și a tradiției clasice de aplicare a legii.
Se consideră că doi judecători supremi care ar putea părăsi activitatea curând: Anthony Kennedy, care este așteptat să se retragă în vara aceasta și Ruth Bader Ginsberg, cea mai vârstnică membră a curții (85 de ani) și care are o istorie medicală încărcată (două operații de cancer abdominal, urmate de iradiere și chemoterapie și o angioplastie coronariană cu stent).
Dacă se va întâmpla, cele două locuri vacante pot da lui Trump o șansă pe care puțini președinți americani au avut-o: să numească trei “supremi”.
Ce se poate anticipa este că viitoarele propuneri vor avea de întâmpinat obstacole, atacuri și rezistență feroce, din moment ce alți doi conservatori ar putea aduce o curte supremă de această orientare pentru decenii.