Martin S. Martin. Este președinția lui Donald Trump într-un pericol real?

Motto: Donald Trump este un om imperfect, care a sesizat perfect nevoile și dorințele poporului american. Însă căile alese de el pentru îndeplinirea lor sunt de multe ori neortodoxe și surprinzătoare. 

Constituția Statelor Unite ale Americii a adus lumii câteva priorități care au fost validate de timp, așa cum sunt crearea primei republici constituționale, crearea unei federații viabile de state independente, prima structură de stat bazată pe separarea puterilor, desființarea oricăror privilegii înăscute, multiple libertăți confirmate pentru prima dată de legea supremă a unui stat, un sistem juridic independent și un sistem electoral care a funcționat vreme îndelungată.

O altă prioritate remarcabilă a constituției americane a fost legiferarea căii prin care orice deținător al unei funcții publice, inclusiv șeful statului, poate fi pus sub acuzare, judecat și înlăturat.

Până la data confirmării documentului american, în anul 1787, istoria nu cunoscuse – ca mijloace de a schimba conducerea superioară – decât loviturile de stat, comploturile, asasinatele și războaiele.

În concurența acerbă și în luptele politice americane, amenințările cu punerea sub acuzare pentru diverse învinuiri au fost frecvente, dar congresul american a urmat procedura pentru abateri majore doar în 19 cazuri.

Cei puși sub acuzare au fost 15 judecători federali, 1 ministru, 1 senator și doi președinți, Andrew Johnson (1868) și William Jefferson “Bill” Clinton (1998).

Nici unul dintre cei doi președinți acuzați nu a fost înlăturat din funcție și ei și-au putut termina mandatele.

Cel de al 45-lea președinte al țării, Donald J. Trump a fost amenințat cu punerea sub acuzare imediat după alegere, chiar înainte de a-si ocupa funcția în mod oficial.

Cu începere din anul 2017, acuzațiile de abuzuri și fraude s-au înmulțit, ca și chemările pentru punere oficială sub acuzare.

În ultima săptămână, urmare a două condamnări juridice, cea a unui fost colaborator al președintelui din campania electorală, Paul Manafort și a fostului avocat personal Michael Cohen, chemările pentru acțiuni legale împotriva lui Trump s-au înmulțit și ele au fost amplu vehiculate de presă și de mediile sociale.

Curând după ceremonia de inaugurare a președintelui Trump au apărut organizații noi, ca ImpeachDonaldTrumpNow, sau s-au amplificat acțiunile unor organizații apărute din timpul campaniei ca NeverTrump sau StopTrump.

Prima încercare de a-l acuza pe președintele Trump, cu intenția demiterii lui, a fost inițiată de doi democrați membri ai congresului, Al Green (democrat din statul New York) și Pramila Jayapal (democrată din statul Washington), dar propunerea lor a căzut în decembrie 2017 cu 58 voturi pentru și 364 voturi contra.

Propunerea făcută de cei doi politicieni se baza pe acuzația de delicte criminale printre care președinție de naționalism alb și ură, care incită națiunea la ostilitate.

Ideea că echipa electorală a lui Trump a avut conexiuni ilegale cu Rusia și că aceasta a influențat rezultatul alegerilor prezidențiale a fost pentru prima dată lansată de congresmanul Jerrold Nadler (democrat din statul New York) și a fost rapid preluată de presă și de oponenții lui Trump.

În spatele explicației date alegerilor ca fiind trucate prin amestecul Rusiei stă nevoia acută a politicienilor democrați de a justifica într-un fel pierderea alegerilor de către Hillary Clinton, văzută ca învingătoare până în ultimele zile ale campaniei.

Puțini dintre furioșii oponenți ai lui Trump se uită cu atenție la faptul că programul electoral al candidatei democrate a fost slab, că el nu a răspuns la cele mai importante cerințe ale națiunii și că prestația doamnei Clinton în decursul campaniei a fost lamentabilă.

Eforturile anti-Trump care vizau anchetarea lui prin metode judiciare, cu scopul suspendării, s-au intensificat după ce Trump l-a concediat pe James Comey, fostul director al FBI. Atunci adversarii președintelui au formulat o altă acuzație, cea de obstrucționare a justiției, pe care au adăugat-o acuzației de complot/conspirație (collusion) cu Rusia.

Politicieni marcanți s-au adăugat eforturilor de acuzare a președintelui, între care reprezentantele Maxine Waters și Nancy Pelosi și senatoarea Elizabeth Warren.

Departamentul de Justiție a numit un investigator independent, pe Robert Mueller, fost director al FBI, care a format o comisie de anchetă și a declanșat o vastă operație de cercetare a colaboratorilor din campania electorală, a celor din echipa prezidențială, a membrilor de familie și a apropiaților lui Trump.

La peste 18 luni de la începerea anchetei, comisia Mueller nu a prezentat nici o dovadă legată de cele două acuzații principale, conspirația cu Rusia și obstrucționarea justiției.

Dar comisia Mueller a pus sub acuzare și a deferit justiției 13 persoane, pentru motive diferite.

Deasemeni, sunt zvonuri că procurorii din echipa condusă de Mueller au obținut de la martorii investigați sub presiunea intimidărilor multe date cu potențial compromițător, încă nefăcute publice.

Ultimele două cazuri, care au făcut să explodeze speranțele antitrumpiștilor că suspendarea președintelui poate deveni o realitate, sunt cazurile Manafort și Cohen.

Paul Manafort este un om de afaceri și consultant politic, prieten cu Trump, care a funcționat ca director de campanie electorală al actualului președinte pentru scurt timp.

O mare parte a averii lui Manafort provine de la sumele mari obținute în Ucraina, unde a contribuit în anul 2010 la alegerea președintelui Ianucovici, ulterior destituit de revoluția forțelor progresiste.

Manafort a fost judecat și găsit vinovat de juriu pentru opt dintre cele optsprezece capete de acuzare și are în față o lungă condamnare. Vinovăția lui este în principal legată de fraude fiscale, toate făcute înainte de a participa la alegerea lui Trump.

Michael Cohen este fostul avocat personal al lui Trump, care e jucat rolul de omul care rezolvă lucrurile pentru mult timp. Între alte lucruri descurcate de el este și mituirea cu sume mari de bani a două femei, care l-au șantajat pe candidatul Trump pentru relații erotice petrecute cu mulți ani în urmă.

Dar avocatul Cohen a făcut ceva ilegal: a înregistrat convorbirile cu clientul Trump, pe care le-a dat apoi anchetatorilor.

Cohen poate fi încarcerat pentru un număr de ani, sau poate fi scos din detenție mai repede, prin cooperarea lui cu investigatorii. dar este exclus ca el să mai poată practica vreodată avocatura, după ce a călcat principiul confidențialității.

Cei care îl acuză pe Trump numesc afacerea cu plata celor două femei o crimă. Dar celebrul jurist Alan Dershowitz, vechi democrat și care declară că a votat toată viața numai pentru candidați democrați, îi contrazice. El spune că plata din banii personali a unor șantajiste, deși este un fapt reprobabil, nu este o crimă și deci nu poate furniza un motiv logic pentru punerea sub acuzare a președintelui.

Comisia Mueller a aprobat în ultima săptămână statutul de imunitate martorilor Allen Weisenberg, fostul director financiar al organizației Trump și David Pecker, om de media, legat de acțiunile avocatului Cohen.

Se așteaptă ca cei doi martori, eliberați de orice risc prin imunitatea acordată, să facă declarații incriminatorii despre președinte și colaboratorii lui apropiați.  

Condamnările lui Manafort și Cohen, împreună cu iminentele declarații ale martorilor imunizați juridic, au creat momente foarte critice pentru echipa de avocați care îl apără pe Trump, iar media a numit evenimentele din ultimele zile săptămâna de iad pentru Casa Albă.

În constituție sunt prevăzute trei motive pentru care se poate declanșa punerea sub acuzare a unui funcționar superior: 1. delicte serioase (comportament inadecvat, mărturie falsă, abuz de putere, intimidare, folosirea ilegală a resurselor guvernului, neîndeplinirea sarcinilor, intoxicare, fraude fiscale, refuzul de a respecta legea), 2. delicte criminale (mită, spălare de bani, obstrucționarea justiției, folosirea de documente false) și 3. trădarea.

Pentru punerea sub acuzare a unui președinte, congresul trebuie să delege un grup de politicieni care să redacteaze articolele de acuzare (articles of impeachment), apoi votează în plen.

Procedura se declanșează prin votul simplu majoritar al camerei reprezentanților.

Dacă acest lucru se întâmplă, procesul avansează la senat: într-o ședință specială, prezidată de judecătorul șef al curții supreme (nu de vicepreședinte), senatorii votează punerea sub acuzare. Este nevoie de minimum 2/3 din voturile senatorilor ca președintele să fie demis, ceea ce nu s-a întâmplat niciodată.

Singurul președinte în viață, al cărui mandat a fost întrerupt, a fost Richard Nixon, dar aceasta s-a petrecut prin demisia lui.

În prezent, republicanii au majoritatea în ambele camere ale congresului, astfel că șansa demiterii unui președinte din același partid este minimă.

Dar sunt multe pronosticuri care estimează că la apropiatele alegeri legislative (noiembrie 2018) șansa democraților de a cuceri majoritatea în camera reprezentanților este considerabilă și atunci punerea sub acuzare a președintelui, dacă va fi inițiată, are o șansă mare de a fi votată.

Și noi, ca și agitata istorie a politicii americane, vom afla, înainte de sfârșitul acestui an, dacă procedura de punere sub acuzare a președintelui Trump a fost inițiată, s-a oprit pe drum, sau a mers până la capăt.

Cu o zi în urmă, agenția de sondaje de opinie Rassmussen (www.rassmussenreports.com) a publicat rezultele unei anchete în care a pus întrebarea dacă prin condamnările din cazurile Manafort și Cohen s-a creat o șansă mare de punere sub acuzare a președintelui Donald Trump. Dintre cei chestionați, 20% au spus că există o șansă mare, 24% cred că șansa este foarte mică și 50% și-au exprimat părerea că cele două cazuri nu pot declanșa acuzații de crimă împotriva președintelui.

Pe lângă multe alte motive, nevoia imperioasă a partidului republican de păstrare a majorității parlamentare la alegerile de jumătate de termen prezidențial implică și protejarea șefului executivului, aflat sub tirul intens, neîntrerupt și foarte periculos al mulților lui adversari politici.