Martin S. Martin. In Memoriam Bernard Lewis (31 mai 1916- 19 mai 2018)

Numai 12 zile au lipsit ca Bernard Lewis să fi împlinit vârsta de 102 ani, la data de 31 mai, când s-a stins, dată la care s-a aniversat și același număr de ani de la semnarea acordului Sykes Picot, acord prin care Franța și Marea Britanie au decis geografia și sferele de influență din Orientul Mijlociu.

Înțelegerea dintre marile puteri, care erau pe cale să învingă Imperiul Otoman, a influențat și continuă să inflențeze problemele și marile evenimente din acea parte a lumii și a mai avut un efect: a dat naștere unui mare istoric care s-a dedicat studiului lor.

Sunt oameni care se identifică pe deplin cu subiectele care le-au dominat vârsta creației și pe care omenirea îi asociază constant cu acestea. Așa apar în memoria oamenilor Martin Luther King (1929-1968), legat indisolubil de lupta pentru drepturile civile ale minorității de culoare din Statele Unite, sau Alexandr Isaievici Soljenițîn (1918-2008), care a deschis ochii lumii asupra comunismului sovietic stalinist.

Acești oameni sunt simbolurile problemelor în care s-au distins, iar noi nu putem să ne gândim la temele legate de munca lor, fără să-i evocăm și să ne întoarcem la ce ei ne-au învățat.

În analiza, descifrarea și cunoașterea istoriei din Orientul Mijlociu, din lumea islamică și din cea a Imperiului Otoman, Bernard Lewis a fost acel tip de gigant care a dominat contemporanii și care și-a anunțat, încă din timpul vieții, potențialul zbor viitor, ușor de ghicit că va ține multe generații.

Scrierile lui Bernard Lewis acoperă două treimi de secol și ele au dat lumii accesul la o istorie disputată și, de cele mai multe ori, prezentată părtinitor. Savantul evreu s-a născut la Londra, unde și-a făcut și studiile și a avut o strălucită carieră la universitatea Princeton din New Jersey.

El a demonstrat în scrierile sale că are un mare respect pentru religia Islamului și pentru civilizația musulmană, dar a examinat cu obiectivitate și scăderile lor: …civilizația islamică clasică trecuse demult de apogeul ei când și-au făcut apariția mongolii în secolul XII și era deja într-o stare avansată a ceea ce majoritatea istoricilor ar numi declin…Problemele Orientului Mijlociu sunt generate de musulmanii însăși și nu sunt urmarea colonialismului. Islamul este o mare religie, dar a fost luat ostatic de intoleranță și ură.

Când am citit “Ce n-a mers cum trebuie? Ciocnirea dintre Islam și modernitate în Orientul Mijlociu (Oxford University Press 2001) am avut bucuria să primesc o cheie cu care multe din elementele confuze ale istoriei recente s-au deschis. Am avut norocul să am acces la unele din cele peste 30 de cărți scrise de istoricul Lewis, ca și la articole de reper și interviuri memorabile.

Puțini știu că faimosul termen ciocnirea civilizațiilor a fost introdus de Bernard Lewis în articolul Originea furiei musulmanilor (The Atlantic Monthly 1990), publicat cu șase ani înainte ca Samuel Huntington să îl consacre prin folosirea lui ca titlul unei cărți de mare circulație.

Ca toți marii gânditori, Lewis a fost contestat și atacat, atât de adepții, cât și de adversarii islamismului: …pentru unii sunt un geniu, iar pentru alții încarnarea diavolului, dar pentru și mai mulți el a oferit lumii explicații noi, convingătoare și logice despre cauzele conflictelor contemporane legate de incompatibilitatea creată de intoleranța religioasă, bigotismul orb și naționalismele (tribalismele) primitive din Orientul Mijlociu.

Înțeleptul și doctul Bernard Lewis a făcut și unele preziceri despre viitorul lumii noastre, cele mai multe pesimiste. Astfel, el a spus despre lumea arabă că este incapabilă să se scuture de dominația monarhilor și a dictatorilor (fapt confirmat de rezultatele dezamăgitoare ale așa numitei Primăveri Arabe), a anticipat, încă din anul 1976, că în Orientul Mijlociu mișcările și militanții islamiști se vor înmulți și a prezis o atenuare a urii musulmane, atunci când aceștia vor pune stăpânire pe Europa, eveniment facilitat de sistemele de imigrație și democrația existente în țările europene, care sunt favorabile musulmanilor, ca și de atitudinea de abandonare de sine a Europei, în numele corectitudinii politice și al multiculturalismului.