Martin S. Martin. Inculparea împotmolită

Motto: Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: Orice împărăție care se dezbină în sine se pustiește, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui (Matei 12,25).

Sunt 80 de zile de când Camera Reprezentanților din congresul american a votat punerea sub acuzare a președintelui Donald Trump, pentru abuz de putere și obstrucționarea congresului (ultimul articol de acuzare nu este formulat în constituție).

Conform legii supreme, aceste articole – odată votate –  urmau să fie transmise oficial senatului, care urma să investigheze, să judece și să decidă validitatea acuzațiilor și sancțiunile posibil necesare.

Constituția nu menționează în cât timp trebuie făcut transferul articolelor de inculpare între cele două camere ale congresului, dar oricine poate gândi că o întârziere nemotivată ar putea genera suspiciunea că acuzatorii nu sunt siguri de soliditatea procesului în care s-au angajat.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, pe durata desfășurării investigațiilor și audierilor din comitetele camerei reprezentanților, membrii democrați ai celor două organisme au insistat asupra urgenței de care este nevoie pentru destituirea președintelui.

La început, întârzierea a fost privită ca o stranie schimbare de strategie, apoi – cum nici o explicație nu a fost făcută publică – s-a zvonit că așteptarea ar putea fi legată de dorința deputaților democrați, conduși de speakera Nancy Pelosi, de a obține anumite garanții din partea senatului, privind modalitatea de desfășurare a judecării senatoriale. 

Dar acest lucru nu se va întâmpla, iar șeful majorității republicane din senat, Mitch McConnell (senator al statului Kentucky) a afirmat apăsat: …partea lor (a deputaților democrați) s-a sfârșit. Au făcut destule stricăciuni. Acum este rândul senatului să intervină cu o judecată sobră, așa cum au intenționat Părinții Fondatori să se întâmple.

Pe platforma www.dailycaller.com s-a raportat că un număr de șapte senatori democrați (Dianne Feinstein, Doug Jones, Chris Murphy, Joe Manchin, Richard Blumenthal, Jon Teste și Chris Coons) au intervenit, cerând echipei din Camera Reprezentanților să procedeze cu transferul articolelor fără întârziere. Această cerere, din partea senatorilor din propriul partid, pune o presiune de grad înalt pe umerii doamnei Pelosi. 

Intre timp, evoluția lumii nu s-a oprit, iar atenția publicului s-a deplasat spre incidentele din Orientul Mijlociu, unde Iranul a comis un număr de acte agresive, pentru care președintele Trump a ordonat executarea celui al doilea cel mai puternic om din Iran, Qassem Soleimani. El a fost organizatorul puternicelor forțe teroriste proiraniene din regiune, al trupelor Quud și al miliției Kataib Hezbollah din Irak, care a atacat ambasada americană din Bagdad.

Cu intenția de a da o replică prin care să se înfățișeze susținătorilor din țară și din regiune ca o forță capabilă să se opună armatei americane, liderii iranieni conduși de ayatolahul Ali Khamenei au ordonat un atac cu rachete asupra a două baze militare americane din Irakul de vest. 

Au fost lansate 15 rachete, dintre care 10 nu au atins ținta (!), 4 nu au explodat și una a provocat o distrugere limitată a unor structuri. 

Atacul nu a produs nici o victimă în rândul militarilor americani.

Se spune că, înainte de a declanșa lansarea rachetelor, iranienii au avertizat forțele americane de iminența atacului și astfel a fost posibilă protecția tuturor efectivelor în adăposturi.

La marile probleme cu care este confruntată Republica Islamică Iran, printre care se numără dificultățile economice provocate de sancțiunile impuse de USA, manifestările antiguvernamentale recente, creșterea opoziției altor țări față de tendințele expansioniste ale șiiților iranieni și eșecul de a convinge alte țări din regiune în campania lor agresivă antiamericană și anti -Israel, se adaugă acum o criză nouă: doborârea avionului de  pasageri ucrainian la decolarea din Teheran, accident soldat cu 176 de victime.

Pe acest fond, procesul de punere sub acuzare al președintelui american de către deputații democrați pălește ca importanță și pierde constant în credibilitate.

Iar întârzierea în transmiterea documentelor de acuzare senatului, departe de a fi o soluție, micșorează numărul susținătorilor unui proces care se dovedește un atac politic monopartinic, de inspirație dubioasă și cu o strategie nehotărâtă.