Martin S. Martin. Masculinitatea toxică, noul demon inventat de stânga radicală și ipocrizia liberală la audierile pentru Curtea Supremă

Virilitatea, cu componentele ei de forță, echilibru, curaj și stoicism, se îndreaptă spre un cimitir al valorilor tradiționale, împinsă de cei care au descoperit un nou diavol al lumii de azi, care trebuie neapărat extirpat, “masculinitatea toxică”.

Într-un plan mai larg, opoziția față de trăsăturile și tiparul proeminent masculine sunt rezultatul unei combinații între corectitudinea politică, politica identitară și feminismul agresiv.

La o scară mai redusă, rejecția masculinității botezată toxică, adică un alt fel de a zice “otrăvită”, este un component al inițiativelor deliberate de creere a unei confuzii legate de sexe: încurajarea “preferințelor sexuale” prin organizațiile de tip curcubeu, promovarea transgenderismului printre copii și adolescenți, schimbarea structurii tradiționale și a rolului căsătoriilor, designul vestimentației și atitudinilor unisex, etc.

Se pare că termenul ostil-acuzator-peiorativ de masculinitate toxică ar fi fost inventat în ultimul deceniu al secolului trecut de Shepherd Bliss, căruia i se atribuie și inițiativa de a organiza grupul MMM (mythopoetic men’s movement).

Noul concept a fost rapid îmbrățișat de activismul din lumea academică și mai multe universități s-au grăbit să inițieze cursuri și forme de educare pentru tinerii studenți, pentru a-i dirija spre acea formă “bună” de bărbăție, care trebie să anihileze varianta centrată pe rolul prioritar al bărbaților.

Excesul de masculinitate a început să fie demonizat cu intensitate, a fost legat de reprobabilul “sexism” și imediat au apărut ideile de corectare prin tratament adecvat.

Într-o definiție dată de Wikipedia, masculinitatea toxică este complexul de norme de comportament ale bărbaților din Europa și America de Nord care se asociază cu efecte sociale și psihologice negative.

Printre componentele criticabile ale sindromului se numără dominanța masculină, lipsa de respect pentru femei, auto încrederea excesivă, suprimarea emoțiilor (frica, teama de risc, intoleranța la durere, etc), misoginismul, tendința la violență, homofobia, înclinația spre violuri, agresiuni și insulte asupra altora, ostentația în exhibarea calităților masculine.

Profilul este – într-adevăr – respingător și nimeni cu mintea întreagă nu s-ar înscrie printre cei care susțin astfel de atitudini.

Numai că profilul descris mai sus, în forma lui completă, nu este un fenomen frecvent și nu caracterizează majoritatea bărbaților din generația contemporană, dar este formulat astfel ca să devină o sperietoare și să justifice vânarea și sancționarea unor forme de comportament mult mai benigne.

Acuzația de sexism s-a înscris în lista de invective cu care stânga liberală atacă pe oricine care nu le împărtășește opiniile: fascist, nazist, rasist…

Criticii categoriei sociale de supermasculi afirmă că tiparul comportamental este mult mai frecvent în Statele Unite decât în restul lumii și că aceasta s-ar datora culturii americane: filme, imagini publicitare cu bărbați macho, tipul de actori promovați, imitarea comportamentului, etc.

Pentru alți observatori ai societății, alarmarea lumii prin vehicularea teoriei despre masculinitatea toxică este greșită.

Mai întâi, ei contestă rolul cauzal al “machoismului” în anomaliile de tip viol, crimă, alcoolism, droguri și comportament antisocial, care au – de fapt – alte cauze și nu șubreda explicație psihologică a unui tip uman declarat, fără multe dovezi obiective, periculos.

În al doilea rând, ideile că masculinitatea toxică este un pericol pentru toți membri societății este greșită, se bazează pe generalizarea unui tipar izolat și lipsit de potențial riscant și contribuie la accentuarea polarizării sociale.

Perpetuarea antimasculinității nu face decât să adauge la scindarea societății contemporane și așa fragmentată de ideologii, activisme și pasiuni prost alese.

Ultimele săptămâni au fost dominate de audierile la Comisia Judiciară a senatului a candidatului Brett Kavanaugh. Judecător erudit și experimentat, Kavanaugh a trecut cu brio barajul de întrebări ale comisiei și a afirmat limpede și apăsat crezul lui despre cum trebuie să fie un judecător: independent, imparțial, rezistent la influențele exterioare și consecvent ghidat de constituția americană.

Membrii democrați ai comisiei, panicați de progresul triumfător al lui Kavanaugh către nominalizare, ceea ce ar modifica balanța Curții Supreme către conservatorism și tradiționalism, au declanșat un spectacol grotesc de atacuri concentrate pentru asasinarea morală a judecătorului candidat.

Ei au scos la lumină un martor pregătit de câteva luni, o psiholoagă californiană care l-a acuzat pe Kavanaugh că, la vârsta de 17 ani, a încrcat să o violeze.

Fără niciun martor, fără nici o dovadă și prezentată într-un mod plin de inconsistențe, acuzația pentru un fapt care s-ar fi petrecut cu circa 36 de ani în urmă, a devenit lozinca grupurilor activiste femenine, a presei de stânga și a organizațiilor liberale. Kavanaugh a fost prezentat ca un monstru pervers și ca un reprezentat tipic al masculinității toxice.

Presa progresistă a făcut afirmații despre culpabilitate, fără nici un element care să o susțină. Prezumția de nevinovăție a celui acuzat și obligația acuzatorilor de a aduce dovezi au fost aruncate la coș, într-un mod care contrazice flagrant tradiția justiției americane.

Atât candidatul, cât și cei câțiva martori citați de acuzatoare, au contestat cu hotărâre că întâmplarea care face obiectul atacurilor s-ar fi petrecut vreodată.

Interpelările din comisia juridică au ajuns la o intensitate și la o pasiune necaracteristice pentru ținuta senatorială și – după intense lupte  – comisia a decis printr-un vot la limită (11 voturi pentru și 10 contra) să înainteze candidatura lui Brett Kavanaugh la votul senatului în plen, după o reverificare a acuzațiilor de către FBI.

Cu circul politic al ultimelor zile, oamenii au putut vedea politicieni de marcă susținând vehement o acuzație despre care, mai mult ca sigur, știau că e falsă, numai pentru a bloca nominalizarea unui judecător conservator. Deasemeni au putut vedea cum se poate distruge cariera unui om remarcabil, prin acuzații legate de concepte sociale recente, iraționale și dăunătoare, așa cum este și fantasma pericolului reprezentat de masculinitatea toxică.