Martin S. Martin. Metamorfozele unui partid istoric

Persoanele care împărtășeau idei similare despre o problemă cooperau, iar această cooperare purta numele de partid…Ceea ce ni se oferă astăzi…este o situație în care nu mai există partide politice în vechea accepțiune clasică, ci doar grupuri de presiune.

-Ludwig von Mises Capitalismul și dușmanii săi. Editura Nemira 1998

 

Cel mai vechi partid, de la apariția structurilor politice bazate pe votul și contribuția alegătorilor, este Partidul Democrat American, originar din Partidul Democrat Republican, înființat de Thomas Jefferson și James Madison.

În anul 1824, sub conducerea lui Andrew Jackson, erou național și viitor președinte, partidul și-a schimbat numele retrăgând cuvântul “republican”.

Printre realizările cu care se mândresc democrații americani sunt: efortul de combatere a crizei economice din anii 1929-33, planul New Deal Franklin D. Roosebelt), mobilizarea extraordinară care a dus la înfrângerea Germaniei și a Japoniei în cel de al doilea război mondial, planul Marshall (Franklin D Roosevelt și Harry Truman), participarea Statelor Unite în ONU (Woodrow Wilson) și NATO, asigurările sociale, (Roosevelt) planurile de sănătate Medicare/Medicaid, planul de realizare al Marii Societăți (Lyndon Johnson), lupta pentru drepturile civile (John F Kennedy, Lyndon Johnson), reglementarea băncilor cu asigurarea de către stat a economiilor (FDIC), comisia pentru rezerve federale (banca centrală), legislația anti-trust, politica de protecție a mediului, comisia pentru siguranța medicamentelor și a alimentelor (FDA), etc.

Dar, în lunga lui istorie, partidul democrat are și două episoade întunecate. Unul este cel legat de comportamentul rasist și neconstituțional care a dus la războiul civil (1861-1865) și la opoziția față de toate legile care se opuneau segregației rasiale.

Cel de al doilea sedesfășoară în prezent și constă în modificările de orientare care tind să transforme organizația într-una socialistă, încă mascată sub numele protector al partidului democrat.

Încercările mișcării socialiste de a pătrunde în lumea politică a Statelor Unite nu sunt noi, începând cu Partidul Socialist înființat în anul 1901, larg sprijinit de muncitori, sindicate, fermieri și imigranți, care s-a transformat într-un partid social-democrat (SDUSA) în anul 1971.

În anul 1982 a luat naștere gruparea Socialiștii Democrați ai Americii (DSA), cu o agendă de tip comunist (abolirea capitalismului, naționalizare, economie condusă de comitetele de muncitori, servicii garantate de guvern), dar din care lipseau insurecția armată, lupta de clasă și centralizarea economiei planificate.

Partidul a fost dormant până la alegerile prezidențiale din anul 2016, când cuvântările incendiare ale lui senatorului Bernie Sanders au provocat un “nou moment socialist” în Statele Unite.

De la câteva mii de membrii, partidul sociliștilor democrați a ajuns la 25.000 în anul 2017 și la peste 60.000 în 2019. Mulți politicieni democrați care sunt și membri ai DSA, au fost aleși în legislaturile federale (peste 70 de membri aicamerei reprezentanților, 1 membru al senatului) și în cele de stat.

Mulți tineri din generația milenarilor se declară în favoarea unui sistem socio-economic socialist, pe care îl preferă capitalismului american.

Suport financiar substanțial provine de la noile organizații locale care recrutează noi membri plătitori de cotizații, de la marile businessuri din Silicon Valley, de la magnații hollywoodieni și de la Wall Street.

În congresul american se desfășoară un conflict acut între aripa radicală (care militează pentru punerea imediată sub acuzare a președintelui Trump, schimbarea sistemului de asigurări medicale într-unul singur, administrat de guvern – Medicare for all, introducerea gratuității pentru educația superioară, desființarea agenției guvernamentale de control al imigrației ICE – US Immigration and Customs Enforcement, introducerea planului de reforme economice Green New Deal) și grupul democraților așa ziși moderați.

Democrații radicali nu fac un secret din faptul că doresc îndepărtarea membrilor mai vârstnici ai congresului și schimbarea senioarei Nancy Pelosi din funcția de speaker al congresului (a treia funcție din guvern ca importanță).

În fruntea lor se află un grup de patru deputate Alexandria Ocasio-Cortez (New York), Ilhan Omar (Minnesota), Ayanna Pressley (Illinois) și Rashida Tlaib (Michigan).

Grupul de politicieni democrați de extremă stângă vehiculează idei mult diferite de cele ale partidului democrat din ultimele decenii și sprijină o agendă cu multe elemente noi ca politica identitară agresivă, sprijinirea imigrației ilegale, politica granițelor deschise și antisemitismul declarat.

Influența democraților radicali s-a făcut simțită și în atitudinea, opțiunile și declarațiile candidaților democrați la funcția de președinte, grup în care fostul vicepreședinte Joe Biden este atacat cu intensitate și acuzat de rasism.

Stabilitatea partidului democrat american și posibilitatea de a se concentra asupra unei strategii de succes pentru apropiatele alegeri sunt amenințate pentru perioada imediată și mulți alegători loiali mărturisesc deschis că trec printr-o stare de confuzie legată de schimbările neașteptate și de mare impact din interiorul partidului.