Martin S. Martin. Raportul Mueller

După doi ani de investigație, consilierul special Robert S. Mueller III, care a condus o comisie de anchetă a președintelui Trump și a echipei sale electorale, a înmânat raportul său procurorului general William Barr, vineri 22 martie 2019.

Cu aceasta s-a încheiat ancheta care a avut două scopuri principale: 1. să demonstreze dacă între candidatul Donald Trump sau orice membru al echipei sale și oficiali ruși a avut loc o înțelegere secretă (un complot, o conspirație, a collusion) care a viciat rezultatele alegerilor prezidențiale din noiembrie 2016 și 2. dacă, după confirmarea sa ca președinte, Donald Trump a obstrucționat, în orice fel, procesul juridic de investigare a cărei țintă a fost.

Comisia a avut un statut de mare autoritate, a instituit la Washington un tribunal de tip Grand Jury, a intervievat peste cinci sute de martori, a pus sub acuzare mai mulți cetățeni americani dintre care cei mai proeminenți sunt fostul consilier prezidențial Roger Stone, fostul consilier pentru securitate Michael Flynn, fostul director al campaniei Trump, Paul Manafort și fostul avocat personal al președintelui Michael Cohen. Ultimii doi au fost deja condamnați și sunt privați de libertate.

Principalele acuzații rezultate din lunga anchetă care a costat publicul american peste 30 de milioane de dolari au fost depoziții false, fraude și delicte federale, dar niciunul din cazurile deferite justiției nu a fost legat de campania electorală a președintelui ales.

Comisia Mueller a mai pus sub acuzare 13 cetățeni ruși, 12 agenți ai serviciului rus de spionaj GRU și trei instituții din Rusia.

În week-end-ul în care scriu acesastă informare, procurorul general Barr a revizuit materialul anchetei și apoi a adresat congresului o scrisoare cu principalele concluzii ale raportului.

Răspunsul la punctul 1 a fost clar negativ: nu a existat nici o conspirație cu agenți ruși, deși aceștia au încercat să tenteze membrii echipei electorale republicane.

Deasemeni, s-a confirmat că agenți ruși au reușit să penetreze computerele comitetului național democrat și ale campaniei Clinton, dar aceste atacuri nu au influențat rezultatele alegerilor.

Afirmații asemănătoare au fost făcute în primele zile după alegeri de Barack Obama: rușii s-au amestecat în alegerile americane, dar rezultatele alegerilor nu au putut fi influențate.

La al doilea punct al anchetei răspunsul a fost mai puțin categoric: din investigația Mueller nu au rezultat destule dovezi că președintele și echipa de la Casa Albă ar fi obstrucționat procesul juridic.

Numeroșii adversari ai lui Trump au așteptat cu nerăbdare sfârșitul acestei investigații, convinși că ea va rezulta în punerea sub acuzare a președintelui și că din aceasta va rezulta demiterea lui.

Printr-un astfel de rezultat, alegerile din 2016 ar fi fost invalidate și furia răzbunătoare a fostei candidate Hillary Clinton ar fi fost satisfăcută.

Nu a fost așa și raportul este comentat în feluri foarte diferite.

Pentru unii, investigația a mai adăugat un galon de onoare la remarcabila carieră a lui Mueller: fost pușcaș marin, erou în războiul din Vietnam, fost director al FBI, o viață de integritate exemplară, nici un exemplu de eroare profesională.

Pentru alții, cei care așteptau punerea sub acuzare a președintelui, Mueller a dezamăgit și aceștia sunt cei care îi aduc felurite critici.

Atmosfera din lumea politică este mai încărcată decât oricând.

Televiziunile dedică majoritatea timpului discuțiilor despre raportul Mueller, deși conținutul lui este puțin cunoscut tuturor, cu două excepții: echipa Mueller și procurorul general.

Se fac ipoteze, se dezvoltă teorii și politicienii democrați, având în frunte candidații prezidențiali, anunță deja planurile de a continua cu alte anchete, prin comisiile juridice ale congresului și prin tribunale.

Nu se va face liniște în Washington și nu va fi uitată ura declanșată de uluitorul eveniment care a stârnit discordiile: victoria lui Trump în anul 2016 asupra doamnei Clinton.