Martin S. Martin. Securitatea națională, oțelul american și prelungita criză guvernamentală

Trăim zilele unui conflict politic ajuns în faza de criză constituțională și de blocare parțială a activității guvernamentale.

Motivul principal al disputei: asigurarea fondurilor pentru bariera de la granița de sud a țării, insistent cerute de administrația Trump și insistent respinse de membrii democrați ai congresului.

Cu sistarea activității a aproximativ 25% din guvernul american (nouă departamente și câteva agenții sunt blocate ca și salariile a circa 800.000 de angajați) și o criză ajunsă în a 19-a zi, fără semne de cedare din partea nici uneia dintre părți, președintele a ales soluția de a se adresa direct națiunii prin discursul din seara zilei de 8 ianuarie, transmis din Biroul Oval de la Casa Albă. Discursurile din biroul prezidențial au fost întotdeauna folosite pentru informarea națiunii despre o situație de gravitate deosebită.

Neînțelegerea prezentă este creată de cererea de a se include în bugetul anului 2019 suma de 5,7 miliarde de dolari pentru zidul de separare cu Mexicul (1954 de mile lungime, adică 3.145 de km).

La începutul campaniei electorale din anul 2016, când candidatul Trump a fost primul politician american care a vorbit despre imigrația necontrolată, el a făcut afirmația că – dacă va fi ales – va ridica un zid la granița de sud. De asemenea, în repetate rânduri, Donald Trump a spus că zidul de graniță va fi plătit de Mexic, ceea ce nu s-a întâmplat.

La jumătatea mandatului său, președintele nu are altă soluție decât să obțină finanțarea din bugetul național.

Cele 5,7 miliarde cerute ar fi necesare pentru acoperirea cheltuielilor de construcție din primul an.

Estimarea costului total al zidului diferă mult de la un analist la altul, dar ea ar fi, cu siguranță, mai mare de 30 de miliarde de dolari.

Donald Trump a punctat principalele efecte negative ale imigrației ilegale necontrolate prin neprotejarea graniței de sud: circa 3.000 de traversări ilegale pe zi, trafic crescut de persoane inclusiv copii minori neînsoțiți, intrarea unor mari cantități de droguri, peste 17.000 de arestări de migranți pentru delicte penale și peste 4.000 de omoruri comise de imigranții ilegali în ultimii doi ani.

Această situație, definită ca o criză umanitară și de securitate națională, cere o rezolvare definitivă, prin ridicarea unei bariere de control, creșterea numărului de agenți de securitate și modernizarea instalațiilor și aparaturii de supraveghere și detectare.

În replică, speakerul majorității democrate din camera reprezentanților, deputata Nancy Pelosi și liderul minorității din senat Chuck Shumer au exprimat dezacordul cu șeful statului, refuzul de a coopera la finanțarea construcției zidului de separare și au ridiculizat insistența cu care Trump susține nevoia unui zid, pe care ei l-au calificat drept imoral, ineficace și inutil.

Poziția de azi a celor doi politicieni democrați contravine voturilor lor din trecutul apropiat, când au fost în favoarea extinderii barierelor existente la graniția cu Mexicul cu alte 700 de mile de zid (2013) și când au votat fondurile de 50 de miliarde de dolari pentru ameliorarea securității graniței în următorii 25 de ani (2006, când senatorii de atunci Barack Obama, Hillary Clinton și Joe Biden au votat și ei pentru aceste măsuri).

Prezentat la început ca un zid de beton, bariera de separare între cele două state, care este principala cale de acces a imigrației ilegale în Statele Unite, este acum proiectat să fie un gard de 10-12 m înălțime, făcut din mari panouri de oțel.

Cum bariera de la granița sudică ar trebui să acopere numai 1.100 de mile, din cele 1,954, restul fiind deja acoperit de bariere deja construite, sau având un relief care nu se pretează la construcții, dar nici nu permite accesul migranților, un zid de oțel de această lungime ar necesita aproximativ 11,2 milioane de metri cubi de oțel, adică circa 90 de milioane de tone de oțel.

Circumstanțele economice din ultimul an s-au modificat mult, după ce administrația Trump a introdus tarife și taxe vamale care nu existau înainte. Primele tarife adoptate au fost cele pentru importurile de oțel și aluminiu, care au ridicat o stavilă concurenței străine și au creat un puternic stimulent pentru refacerea industriei siderurgice americane.

O comandă guvernamentală dată firmelor de siderurgie din țară, pentru cantitățile uriașe de oțel pe care le-ar necesita zidul de la granița de sud, ar fi o șansă istorică, cu mare potențial de dezvoltare a industriei metalurgice naționale.

Prototip al panourilor de oțel concepute pentru zidul de la granița de sud

Pe toată durata anului trecut, sondajele de opinie care au chestionat subiecții cu întrebarea Sunteți de acord ca Statele Unite să construiască ziduri la granițe? au rezultat în răspunsuri negative în 54% din cazuri.

Dar studiul de opinie publicat de cercetătorii de la universitatea Harvard în ianuarie 2018 a furnizat rezultate complet diferite. Întrebați dacă sunt de acord cu perspectiva președintelui Trump despre imigrație  și dacă sunt în favoarea măsurlor de asigurare a securității granițelor, cei chestionați au răspuns pozitiv într-un număr foarte mare 79% (10 din 11). Când cei care au răspuns au fost grupați pe criteriul afinității politice, răspunsurile pozitive au fost de 93% la republicani, 80% la independenți și 68% la democrați (Washington Times 23 ianuarie 2018; autoarea articolului Jennifer Harper).

Revenind la criza care blochează guvernul american, în situația în care  ramura legislativă și cea executivă nu pot să cadă de acord, e ușor de ghicit că fiecare dintre cele două este pe deplin conștientă că o cedare se va solda cu o mare pierdere de credibilitate și de capital politic.

Ca să rezolve situația creată, democrații din congres nu pot decât să dea curs cererii administrației și să aprobe construirea zidului.

Nu sunt semne că acest lucru se va întâmpla.

Și echipa prezidențială are soluția de rezolvare prin renunțarea la cererea de finanțare a zidului, dar este puțin probabil că va face acest pas, mai ales după ce s-a stabilit că majoritatea americanilor vor securizarea granițelor și construirea “zidului lui Trump”.

Dar administrația Trump mai are o cale, perfect constituțională, pe care o folosește deocamdată ca o amenințare mascată.

In anul 1976 congresul american a votat Legea Urgențelor Naționale, pe care a semnat-o președintele Gerald Ford.

Această lege prevede că, în condițiile unor situații de urgență care amenință securitatea națională, președintele poate decide unele măsuri, fără să aibă nevoie de aprobarea nici unui alt for.

Insistând asupra riscurilor pe care le crează imigrația ilegală, echipa Trump poate decide construcția instalațiilor de separare la granița de sud.

Dar rezolvarea situației pe această cale amenință să inflameze și mai mult conflictul politic și să adâncească diferendele dintre cele două partide dominante.

Urmările pentru politica anilor viitori ar putea deveni mai amenințătoare decât criza actuală.