Martin S. Martin. Statele Unite. Cu bune, cu rele… Prima dezbatere – o șansă irosită de amândoi candidații prezidențiali

Motto: Există, fără îndoială, tineri cu judecată și bătrâni fără minte; căci nu timpul ne învață să gândim…Democrit (circa 460-370 î.e.n)

Dezbaterile televizate ale candidaților prezidențiali au început în anul 1960, prin confruntarea în direct a lui JFK cu Richard Nixon, urmare căreia popularitatea lui Kennedy a crescut rapid.

Atunci s-a văzut, pentru prima dată, ce rol major poate juca televiziunea în campaniile politice și cum poate ea scoate în evidență trăsături importante ale candidaților: adresarea directă făcută întregii națiuni, prezența de spirit, umorul, fizicul, telegenicitatea, promptitudinea replicilor, puterea de comunicare cu publicul, talentul de a inspira, selecția faptelor și a cifrelor, etc.

Mai târziu, televiziunea politică a demonstrat și o neiertătoare putere de a sublinia defectele.

Întrerupte pentru câțiva ani, dezbaterile prezidențiale televizate au fost reluate din 1974 și au dus la o tradiție a formatului: 2-3 dezbateri pentru candidații prezidențiali și una pentru cei care candidează la postul de vicepreședinte.

De cea mai mare importanță este prima dezbatere, care are un puternic impact asupra unui enorm număr de votanți.

Mulți au declarat că au luat decizia în favoarea unuia sau altuia dintre candidați în urma primei dezbateri.

Publicul recrutat de dezbaterile prezidențiale bate cele mai populare showuri, de unde porecla de “superbowl-ul politic” pentru acest format de competiție electorală.

Prima dezbatere Trump- Hillary Clinton din anul 2016 a avut un număr record de spectatori de peste 84 de milioane. 

În seara zilei de 29 septembrie, la universitatea Case Western Reserve și Cleveland Clinic din orașul Cleveland, statul Ohio, s-au întâlnit pentru prima dată democratul Joseph Robinette Biden Jr. (născut la 20 noiembrie 1942), fost senator pentru 41 de ani, fost vicepreședinte pentru 8 ani și Donald John Trump (născut la 14 iunie 1946), cel de al 45-lea președinte al țării, om de afaceri și miliardar, intrat în politică abia acum 4 ani.

A fost ales modelul de dezbatere cu un singur moderator, Chris Wallace de la FoxNews, care a decis să fie abordate șase teme: pandemia, situația economică, alegerile pentru tribunalul suprem, datele personale și profesionale ale celor doi candidați, problemele rasiale asociate cu violențele din orașele americane și corectitudinea alegerilor prezidențiale din acest an.

Dezbaterea a durat peste o oră și jumătate.

Întâlnirea s-a terminat fără un câștigător, cei doi candidați irosind prilejul de a face afirmații importante și mai ales de a expune publicului o viziune coerentă despre viitor (de care are mare nevoie). 

Ei s-au pierdut în acuzații, insulte, întreruperi, bombăneli și gesturi de prost gust.

Nici nu a fost o dezbatere, ci doar o ciorovăială între doi bătrâni dezlănțuiți, incapabili să se controleze, obsedați de “punctele” pe care trebuie să le plaseze și orbiți de dorința de “a-și distruge adversarul”, pe care l-au abordat cu strategie “ți-arăt eu ție!”.

Marele pierzător al întâlnirii, care va rămâne în istoria politică a Statelor Unite ca un exemplu de stupiditate, prost gust, lipsă de ținută și incapacitate de autocontrol, a fost instituția prezidențială și tradiția confruntărilor pentru câștigarea ei.

Publicul a înțeles că este contemporan cu o dramatică pierdere de prestigiu a politicienilor și că spectacolul de aseară se conjugă logic cu ultimii ani de anchete, investigații, acuzații false, utilizarea frivolă a procesului de punere sub acuzație, presă politică inundată de fake news, politizare a instituțiilor statului și partizanat orb, incapabil de judecată și decență.

Mai mulți critici ai moderatorului Chris Wallace îl consideră vinovat de cele petrecute și îl acuză că a scăpat de sub control “dezbaterea”. 

După mine, criticile sunt greșite. 

Nu Chris Wallace a schimbat rostul și ținuta evenimentului ci cei doi candidați și ideile lor (și a celor care i-au pregătit) despre ce trebuie să fie competiția politică.

Cu câteva ore înaintea primei dezbateri, sondajele de opinie raportau, în marea majoritate, avansul pe care Joe Biden îl menține de câteva luni.

Datele pe care le vom primi în următoarea săptămână ne vor arăta care sunt efectele acestei jalnice prestații, numite dezbatere, de fapt o bezmetică și prost gândită încercare de a câștiga puncte prin vorbe, atitudini și afirmații pe care un politician de ținută nu ar trebui să le accepte.

Și care a fost la fel de ne-americană ca și violențele distrugătoare din multe orașe.

Cum de n-au înțeles strategii celor doi că, așa cum nu vei câștiga aderenți la ideologia pe care vrei să o impui incendiind case și bătând oponenții, tot așa nu poți fi un mare președinte conducând o campanie electorală bazată pe ceartă, insulte și intenții destructive.

Pare să fi fost uitată afirmația lui Ronald Reagan: un mare lider nu este mare prin ceea ce poate face el, ci prin capacitatea lui de a stimula națiunea să facă lucruri mari.