Martin S. Martin. Statele Unite. Cu bune, cu rele… “Revoluția culturală americană” se răspândește în lume

Motto: Nimic nu este mai incorect decât judecarea oamenilor din trecut bazată pe ideile și standardurile morale ale prezentului  (Denys Arthur Whinstanley)

Marea Revoluție Culturală a Proletariatului, inițiată de Mao Zedong și de radicalii din partidul comunist chinez, a durat 10 ani (1966-1976) și a lăsat în urmă imense distrugeri și sute de mii (până la 20 de milioane) de victime nevinovate.

A fost o imensă manipulare a populației, prostită că era nevoie de excluderea rămășițelor burgheze care infectaseră partidul și de reinstalarea fermă a maoismului, ca linie ideologică unică.

Și pentru asta biblioteci întregi au fost arse, statui antice au fost distruse, muzee au fost vandalizate. Pentru vina scornită că ele “mențineau influența trecutului și a ideile burgheze”.

La fel de distrugătoare pentru cultură, tradiții istorice și opere de artă au fost revoluția rusă (1917), revoluția khmerilor roșii din Cambodgia (1975-1979), instalarea la putere a talibanilor în Afganistan (1996-2001), războaiele civile din Croația (1991-1995) și Kosovo (1980), barbara organizație a “statului islamic ” ISIS (1999-2019) și jafurile devastatoare ale muzeelor naționale din Irak, după îndepărtarea regimului Saddam Hussein de către armata americană (2003).

Valul de proteste din multe orașe americane, căruia i s-a dat recent numele de “rebeliunea George Floyd” a fost asociat cu violențe, jefuirea magazinelor, distrugeri, atacarea polițiștilor și omoruri.

Și cu o înverșunată dorință de distrugere a monumentelor, un adevărat război civil al statuilor. 

Fără multă logică pentru originea manifestațiilor de protest, participanții care par să fie motivați de întreținerea și amplificarea haosului, au trecut la identificarea și distrugerea monumentelor unor personalități istorice legate, într-un fel sau altul, de sclavia africanilor aduși în țară cu începere din anul 1619.

Este o listă lungă cea a monumentelor din Statele Unite care au fost, sau urmează să fie, îndepărtate, așa cum sunt monumentelor armatelor confederate din Birmingham AL, Bentonville AR, Athens GA, Norfolk VA, Jacksonville FL, Fort Worth TX și statuile generalului Robert E. Lee (comandantul suprem al trupelor confederate din războiul civil) din Richmond VA, Montgomery AL, sau Fort Myers FL.

Furia iconoclastă s-a abătut însă și asupra lui Cristofor Columb, ale cărui statui din Boston MA, Richmond VA, Camden NJ și Wilmington DE au fost sau urmează să fie îndepărtate. În alte locuri, au fost vandalizate statui ale lui Wolfgang Amadeus Mozart sau Leonardo Da Vinci.

N-a scăpat nici Mathis Baldwin, politician, filantrop și dedicat aboliționist, a cărei statuie a fost demolată de furia oarbă a protestatarilor ignoranți din Philadelphia. 

La fel s-a întâmplat cu monumentul lui Mahatma Gandhi din Washington D.C. 

Fără nici o justificare, bustul președintelui Abraham Lincoln, cel care și-a dat viața pentru eliberarea negrilor din sclavie, a fost vandalizat și incendiat în  Chicago, statul Illinois.

Mai mulți membri de culoare din congres au cerut desființarea muzeelor naționale Jefferson și Washington din capitală, pentru vina acestora de a fi fost proprietari de sclavi, iar Nancy Pelosi, lidera majorității democrate din camera reprezentanților, a cerut ca 11 statui să fie îndepărtate din incinta Capitoliului.

În Marea Britanie au fost îndepărtate statuile lui Edward Colston (Bristol) și ale lui Robert Milligan, Thomas Guy și Robert Clayton din Londra, iar statuia lui Winston Churchill a fost vandalizată.

În orașul Hamilton din Noua Zeelandă a fost îndepărtată statuia lui John Fane Charles Hamilton, iar în orașul Ekeren din Belgia cea a regelui Leopold II.

Au fost desființate plăci comemorative și au fost (și vor urma și mai multe) schimbări de denumiri de străzi, școli, universități, instituții și orașe.

Rebeliunea George Floyd a înfățișat lumii un comportament violent și barbar nemaivăzut demult.

Scenele de violență necontrolată din nopțile orașelor Minneapolis și New York ne-au reamintit de intervențiile batalioanelor de atac germane și ale  fasciilor italiene din anii ’30, ca și de mineriadele bucureștene din anii ’90.

Devastările, rănirile sau uciderea oamenilor, unii ofițeri de poliție, alții manifestanți civili, iar mai târziu ocuparea unei părți a centrului din orașul Seattle, statul Washington, sunt acte de anarhie, în fața cărora și forțele de ordine și conducerea politică au arătat doar o capacitate limitată de a controla situația.

Teoria luptei de clasă, elaborată de Karl Marx (1818-1883) și îmbrățișată de părintele anarhiei Mihail Bakunin (1814-1876), explica logica revoluției socialiste prin conflictul de neîmpăcat dintre clasa proprietarilor bogați și clasa muncitoare exploatată.

În istoria recentă a Statelor Unite, clasa muncitoare nu mai seamănă deloc cu proletariatul descris de Marx și apare că ea s-a modificat în sensul unei clase de mjloc, interesată de ordinea socială, de progres și de bunăstare.

Nefiind exploatată, clasa muncitoare americană nu are atracție pentru greve și revoluții.

Nu prin muncitorii și fermierii de azi ar putea obține victorii adepții socialismului și ei au înțeles asta de ceva vreme.

Ca urmare, generația neomarxistă, la fel de dornică de proteste sociale și dezorganizare anarhică ca și strămoșii lor din secolul XIX, a schimbat lozinca luptei de clasă, cu cea a luptei de rasă.

Aceasta este ce vedem în viața politică americană din ultimele săptămâni, unde socialismul a intrat în congres și în conducerea orașelor, a ajuns să controleze cea mai mare parte a universităților și a mediei și recurge la provocarea și întreținerea unor acte pentru care ațâță și mobilizează minoritățile și tineretul.

Așa cum remarcă Valentin Naumescu, bipolarismul ideologic al societăților occidentale a crescut în intensitate, tonalitate și virulență și ciocnirea extremelor este iminentă (Ruptura culturală și impasul democrațiilor occidentale. www.spotmedia.ro, 15 iunie 2020). 

Și de mai mulți ani am identificat țintele vizate de curentul socialist al secolului XXI: religia (mai ales creștină), familia (prin promovarea “preferințelor sexuale non-hetero” și inducerea confuziei în definirea genurilor), capitalismul, ordinea socială, gândirea (prin campania susținută pentru intoducerea corectitudinii politice), dreptul de liberă expresie, valorile tradiționale, patriotismul și trecutul istoric.

Războiul statuilor sau interzicerea filmelor Pe aripile vântului și Să ucizi o pasăre cântătoare ca și a cărții Aventurile lui Huckleberry Finn sunt elemente ale revoluției culturale socialiste, care au scopul de a modifica societatea contemporană prin rescrierea istoriei. 

Dar sunt profund nedrepte și de o neiertată ignoranță.

Și astfel de măsuri contribuie la răspândirea confuziei despre asumarea reponsabilității.

Cazurile nefericite, cum a fost și cel care a dus la moartea lui George Floyd, trebuie rezolvate prin pedepsirea vinovatului sau vinovaților, nu prin devastarea orașelor și dărâmarea statuilor.

Așa cum spunea Ronald Reagan: Trebuie să respingem idea că, oridecâte ori este călcată legea, vina este a societății, nu a individului care a comis fapta. Este timpul să restaurăm principiul că fiecare individ trebuie să dea socoteală pentru faptele lui.