Martin S. Martin. STATELE UNITE. CU BUNE, CU RELE: Școala la domiciliu

Motto: Cum arată astăzi școala, va arăta mâine țara!

-Spiru Haret

Nu se încheiase un an de la aterizarea mea în Statele Unite și am fost surprins când un coleg mi-a spus că trebuie să se pregătească pentru școlarizarea la domiciliu a celor doi copii ai lui.

Colegul meu și nevasta lui aveau clase zilnice cu fata de clasa 6-a și băiatul de a 5-a, pe care îi avuseseră ca elevi chiar de la început.

Când am întrebat care sunt motivele pentru care copiii lor nu merg la o școală cu program normal și profesori profesioniști, am primit răspunsul că școlile americane s-au îndepărtat prea mult de normele etice și de educație tradițională și că mulți părinți, ca și colegul meu, vor să evite expunerea copiilor lor la o educație excesiv de liberală și discutabilă ca mod de a prezenta lumea elevilor.

Din programa școlilor fusese eliminată predarea religiilor, dar fuseseră extinse orele de educație sexuală, inclusiv cele care spuneau copiilor de șase ani că este normal ca un coleg de-al lor să aibă doi tați, sau două mame.

M-am crucit de schimbările petrecute în școli, de care nu avusesem habar și care s-au confirmat ulterior prin informații multiple.

Dar și de  inițiativa colegului meu, de a lua educația copiilor pe umerii săi și ai nevestei, convins la vremea aceea că probabil colegul meu exagera defectele școlii și că opțiunea lor era o excepție.

Nu era și în anii următori am cunoscut numeroase cazuri în care școala se făcea la domiciliu.

În ultimii treizeci de ani, fenomenul a crescut și astăzi 3,5 % (peste 1,7 milioane de copii) din copiii de vârstă școlară (mai ales școala primară și medie) nu frecventează școlile publice (Centrul Național de Statistică a Educației).

De la an la an numărul copiilor educați la domiciliu crește și din anii ’70 până în prezent frecvența fenomenului a fost constant crescândă.

În anul 1999 erau numai 850.000 de copii educați la domiciliu.

Cum raportarea diferă de la stat la stat, se crede că numărul copiilor școlarizați acasă este mult mai mare decât cel din rapoartele oficiale ale guvernului.

Consiliul Național pentru Educația la Domiciliu a investigat principalele motive pentru care părinții aleg această soluție: îngrijorare despre calitatea mediului din școli 91%, nemulțumiri pentru nivelul educației din școli 74%, dorința de a educa copiii în spiritul unei morale superioare celei predate în școli 77%, dorința de a asigura educația religioasă a copiilor 64%, asigurarea unei mai bune acoperiri a nevoilor speciale ale copiilor 16%, dorința de educa copiii într-o manieră netradițională 44%, copiii au probleme fizice sau mintale 15% (statistică 2011-2012).

Fenomenul educației la domiciliu a debutat în Statele Unite în anii ’70, prin inițiativa profesorului John Holt.

Mulți părinți, majoritatea creștini și majoritatea cu educație superioară, au adoptat soluția, care s-a răspândit cu repeziciune.

În anul 1980 școlarizarea la domiciliu a fost legalizată în 20 de state, astăzi ea este legală și sprijinită în toate statele.

Analiza populației de elevi la domiciliu arată că vârsta lor este cuprinsă între 5 și 17 ani, că repartția pe sexe este 51% fete și 49% băieți, că procentele rasiale sunt albi 68%, hispanici 15%, afroamericani 8% si asiatici 4% și că 31% trăiesc în mediu rural, iar 69% în mediu urban și suburban.

Consiliul Național pentru Educație la domiciliu controlează atent performanța elevilor și a educatorilor, asigură materialele educative și supraveghează ca standardurile de educație ale copiilor educați la domiciliu să fie identică cu cele din școlile publice și particulare acreditate de fiecare stat.

Majoritatea copiilor școlarizați acasă se înscriu la școlile tradiționale când ajung de vârsta claselor superioare de liceu.

În ultima vreme, se observă tendința  ca mai multe familii să aleagă ca educația copiilor lor să se facă împreună, cu un educator experimentat, voluntar sau angajat.

Copiii educați acasă au rezultate la testele naționale cu 15-30% mai bune decât cei din școlile tradiționale și au un procent ridicat de admitere în colegii și universități.

Printre motivele principale care au fost identificate ca responsabile pentru rezultatele proaste ale copiilor din școlile publice este și acela al unei participări insuficiente a părinților la educarea copiilor, mai ales în China familiile cu un singur părinte, care locuiesc în mediul urban.

În cazul copiilor care urmează școala la domiciliu, atenția și devotamentul părinților sunt maxime și permanente.

Educarea copiilor la domiciliu este legală în Canada, Chile, Columbia, China, Mexic, Peru, India, Indonezia, Israel, Filipine, Taivan, Belgia, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Irlanda, Italia, Australia, Norvegia, Polonia, Portugalia, Spania, Rusia, Marea Britanie și Ucraina și ilegală în Germania, Grecia, Cuba, Armenia, Adzerbaigean, Georgia, cele două Corei, Turcia, Albania, Bulgaria, Bosnia, Cipru, Lituania și Olanda.

În România, școlarizarea la domiciliu este legală, cu restricții, fiind permisă numai copiilor cu nevoi speciale.

În primele zile ale anului 2020, președintele Trump a anunțat că va lansa o campanie pentru reintroducerea educației religioase în școli.

Dacă inițiativa va reuși, este posibil ca ea să influențeze frecvența cu care părinții americani optează pentru educația la domiciliu.