Martin S. Martin. Un armistițiu de trei săptămâni

În cea de a 35- a zi a crizei care a blocat activitatea a circa 20% din guvernul american a fost anunțat un armistițiu de trei săptămâni, în cea mai mare parte motivat de situația celor 800.000 de salariați federali.  Privați de plata a două salarii consecutive, aceștia au atins pragul critic legat de incapacitatea de a plăti ratele pentru casă și automobile, sau de a asigura existența zilnică a familiilor lor.

Totodată, datorită prelungitei crize guvernamentale (cea mai lungă din istoria politicii americane) au apărut probleme de funcționare ale unor departamente, cum este cel al taxelor, sau de securitate a zborurilor la mai multe aeroporturi, care nu au avut suficient sprijin de la agenția federală de control al traficului.

Ca urmare, administrația prezidențială a anunțat reluarea activității guvernului la parametri normali pentru trei săptămâni, interval care va fi dedicat dezbaterilor legate de siguranța granițelor și de finanțarea proiectului de etanșeizare a graniței de sud.

Conflictul dintre echipa Casei Albe și camera reprezentanților din congres, care a generat criza, a fost centrat pe refuzul președintelui de a semna bugetul anului 2019, dacă acesta nu include suma de 5,7 mliarde de dolari, cu care să se înceapă construcția zidului de la granița cu Mexicul și să se asigure elementele de securitate necesare: personal, supraveghere, prelucrarea documentelor imigranților ilegali.

Pe lângă creșterea continuă a traversărilor frauduloase ale granițelor țării, incapacitatea de a controla eficient frontierele crează o criză de securitate națională, combinată cu o criză umanitară de proporții mari și mereu crescânde.

Imigrația ilegală este asociată cu traficul ilegal de droguri, cu traficul uman, cu criminalitatea crescută și cu intrarea în țară a unor surse necontrolate de boli severe.

Punctul de vedere al politicienilor democrați din congres, solid uniți în jurul speakerei Nancy Pelosi, este diferit: ei se opun etanșeizării granițelor, refuză să voteze pentru sumele cerute de președinte și mai ales refuză să dea lui Donald Trump șansa ca, ridicând zidul separator la granița de sud, să aibă succesul care i-ar putea asigura cel de al doilea mandat prezidențial.

“Zidul lui Trump” a fost un element central al campaniei electorale și a contribuit mult la succesul în alegeri al actualului președinte.

Proiectul izolării fizice pentru consolidarea granițelor a fost însă asociat cu o afirmație riscantă, pe care Trump a făcut-o în mod repetat: costul zidului va fi suportat de statul Mexic.

Acest lucru nu s-a întâmplat și încercările recente de a răstălmăci situația, prin eschiva că de fapt a fost vorba de o compensare financiară indirectă, nu de o plată ca atare, conving numai pe puțini.

Așa se face că azi, cu iluzia plății de către mexicani risipită, singura șansă de a construi structurile separatoare de la granița sudică este legată de aprobarea fondurilor de către congres.

Care, după alegerile din noiembrie 2018, a devenit majoritar democrat în camera reprezentanților și are o majoritate republicană în senat mai mică decât cea care ar garanta un vot pentru inițiativele prezidențiale.

Chiar cu propuneri de tip compromis, cum au fost cele din ultima săptămână, când Casa Albă a venit cu oferta unor avantaje pentru imigranții ilegali deja existenți pe teritoriul american în schimbul finanțării râvnite, democrații nu au cedat.

Ei continuă să riculizeze proiectul zidului (“o soluție de secolul XIV pentru o problemă de secolul XXI”), contestă eficiența structurilor solide de protecție a frontierelor (“zidurile nu sunt eficiente”) și discreditează în ochii publicului însăși ideea zidului, care ar fi “imoral”. De ce ar fi imoral un proiect de asigurare a securității naționale este greu de explicat pe cale logică, dar se poate bănui că astfel de formulări sunt mai mult destinate să asigure popularitatea în rândurile propriului electorat și mai puțin să contribuie la rezolvarea conflictului.

Cu perspectiva unei scăderi rapide de popularitate și cu efectele din ce în ce mai critice ale crizei guvernamentale prelungite, administrația Trump vine azi cu un armistițiu de scurtă durată, care îi dă voie să redeschidă toate instituțiile guvernamentale și să obțină alte trei săptămâni de negocieri.

Donald Trump prezentând reluarea activității guvernamentale la 25 ianuarie 2019

Situația creată în lumea politică americană de azi amintește de o altă confruntare cu largi implicații din anii ’80.

Președintele Ronald Reagan fusese votat pentru mai multe motive, dintre care două au fost precumpănitoare: nemulțumirea publicului revoltat de slăbiciunea președintelui democrat Jimmy Carter și atitudinea deschis anticomunistă a candidatului Reagan, care a promis antagonizarea fățișă a sistemului numit de el “imperiul diavolului”.

Pentru anihilarea pericolului reprezentat de rachetele intercontinentale sovietice, Reagan a propus sistemul Inițiativa Defensivă Strategică, botezat de media ca “războiul stelelor”.

Președintele Ronald Reagan prezentând proiectul de sistem defensiv “Star War” la 23 martie 1983.

 Opoziția democrată, obsedată de idea coexistenței pașnice, care a creat pentru multă vreme avantaje majore sistemului socialist, a atacat violent propunerea pe care a numit-o nerealistă, bazată pe fantezii neștiințifice, imposibil de realizat și a anticipat că un astfel de proiect va intensifica războiul rece și va crește riscul unui conflict nuclear.

Inițiativa defensivă strategică a fost pusă în aplicare, conducerea URSS-ului a încercat să facă față eforturilor financiare majore ale unei înarmări care să țină pasul cu progresele miltare ale Statelor Unite și criza economică consecutivă care s-a instalat în Uniunea Sovietică a avut un rol hotărâtor în prăbușirea sistemului comunist european.

În ochii unei majorități a publicului american, securitatea națională cere combaterea imigrației ilegale prin controlul frontierelor.

Cu toate neînțelegerile prezente, șansa ca logica și judecata corectă să învingă și reforma tuturor componentelor sistemului de imigrație să se petreacă, să anuleze anomaliile existente și să prevină dezastre ca cele care se petrec în alte părți ale lumii din cauza migrațiilor scăpate de sub control.

Este aceeași logică pe care s-au bazat toți senatorii democrați care au votat în anul 2013 construirea unui zid de graniță de cel puțin 700 de mile lungime și care nu i-a scăpat fostului președinte Barack Obama când a afirmat în anul 2014: …A fost eșecul republicanilor din congres că nu au trecut o lege a imigrației: este rău pentru securitatea noastră, este rău pentru economia noastră, este rău pentru viitorul nostru.

Se vede că nu logica politicienilor este vinovată, doar memoria lor.