Martin S. Martin. Valedictorienii pe cale de dispariție

Serbările de absolvire a liceenilor și studenților au un fast spectacular, parțial împrumutat din tradiția universităților medievale europene: robe, glugă, togi, steaguri, diplome, paradă și discursuri, câteodată chiar în limba latină.

Cuvântarea cheie a spectacolului este discursul de rămas bun ținut de șeful/șefa de promoție, botezat printr-o latină anglicizată cu numele discursul valedictorian (vale-plecare, dictum- cuvântare).

Frumoasa tradiție, care a fost privită pentru mai bine de 260 de ani (discursul valedictorian a fost introdus la o serbare școlară în anul 1759 și s-a răspândit apoi în toate școlile americane. Obiceiul a mai fost preluat de Canada și de Filipine) ca o onoare deosebită, este acum în pericol.

Veșnicii nemulțumiți resentimentari ai corectitudinii politice găsesc nepotrivit actul care răsplătește eforturile celui care este premiantul absolut.

Această tradiție – spun ei – ar afecta pe cei cu note mai mici, i-ar pune într- o stare de inferioritate.

Și, conform tradiției stângii, care nu urmărește egalizarea prin stimularea eforturilor celor mai jos clasați în ierarhia școlară, ci prin coborârea premianților la nivelul mediocrității, discursul valedictorian este deja eliminat de un număr de școli din Statele Unite, cu perspectiva reală de a fi abolit peste tot.

Tehnica de a menaja pe cei fie mai puțin dotați, fie mai puțin muncitori este coborârea ștachetei, schimbarea regulilor, nu acceptarea ideii de valoare care iese în evidență și care se cere răsplătită.

Pe calea pe care merg reformatorii ideologizați ai învățământului de azi nu ar fi de mirare dacă vom afla curând că notele vor fi total desființate, pentru efectul lor potențial traumatizant asupra psihicului celor mai leneși.

Deja în mai multe școli americane tradiționalul carnet de note (A-F) a fost înlocuit cu un formular care gradează copiii cu “în curs de progres”, “necesită îmbunătățiri” sau “peste medie”.