• Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
[ Marginalia ] etc.
[ Marginalia ] etc.
  • Acasa
  • Despre Marginalia
  • Contributori
  • Redactia
  • Biografii fondatori
comments Share
You are reading
Medievistul de dreapta care n-a jurat
Medievistul de dreapta care n-a jurat
Home
Debate

Medievistul de dreapta care n-a jurat

January 7th, 2021 Dragoș Mihai Nuță Dragoș Mihai Nuță Debate comments

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp

Despre Ernst Kantorowicz, libertatea academică și „universitatea secretă”

Un articol de Simon During pentru The Chronicle

Ernst Kantorowicz, distins profesor de istorie medievală la Univesitatea Berkeley din California, a fost concediat în 1950 pentru refuzul său de a semna un jurământ de loialitate, scornit de conducerea universității dintr-un episod de panică caracteristică perioadei Războiului Rece.

Principala obiecție a lui Kantorowicz a fost față de faptul că i se cerea, ca și altor profesori, să declare că acceptă constituția SUA și că nu este membru al vreunei organizații subversive. El nu a fost singurul profesor din sistemul universitar californian care să refuze o astfel de declarație și care să plătească ulterior cu poziția sa – 36 de alți profesori din stat s-au găsit subit în aceeași poziție, concedierile fiind ulterior răsturnate de Curtea Supremă.

Kantorowicz își găsise însă deja un alt loc de muncă la Institutul pentru Studii Avansate de la Princeton. În retrospectivă, acest incident pare relativ trivial: simplă paranoia postbelică, un alt exemplu de supunere a instituțiilor universitare politicii.

Dar nu ar trebui să lăsăm concedierea lui Kantorowicz să se piardă din memoria instituțională – un act a cărui importanță crește în mod paradoxal din ce în ce mai mult din cauza motivelor refuzului cercetătorului, care devin din ce în ce mai vetuste și neobișnuite. Argumentele profesorului de la Berkeley erau chiar și atunci îndepărtate de gândirea uzuală a unui profesor, această distanță crescând odată cu trecerea timpului și oferind o șansă unică profesorilor de acum. Aceștia pot descoperi în argumentele lui Kantorowicz noi modalități de a relaționa astăzi cu un sistem universitar total dezrădăcinat de tradițiile și legitimitatea sa seculară, devenită și ea arhaică.

Marele medievist nu și-a argumentat refuzul de a semna un jurământ de loialitate prin apelul la „libertatea academică” a lui John Dewey, și nici nu a refuzat din sentimente filosocialiste. În mod contrar, după cum declara într-un pamflet ulterior, el era un „conservator” care a împușcat și ucis comuniști ca soldat voluntar în timpul Revoltei din 1919 de la München.

Argumentele sale izvorau dintr-o tradiție conceptuală sau instituțională total diferită de cele acceptate de mediul politic sau academic modern. Kantarowicz considera profesoratul ca pe o responsabilitate, ca pe un oficiu încredințat în cadrul unei universități concepute ca o „corporație” sau corpus mysticum – un statut definit în vremea Europei medievale când universitățile au fost fondate ca universitas magistrorum et scholarium ­– instituții alcătuite exclusiv din profesori și studenți.

În calitate de corporație, universitatea avea un statut juridic particular și nu putea fi identificată cu suma membrilor săi, ea fiind mai degrabă o entitate abstractă, permanentă și eternă. Cărturarul putea participa la instituția universității prin intermediul oficiului profesorial, care îi oferea „demnitate”, dignitas. Astfel concepută, demnitatea nu este o componentă personală ci o calitate esențială a funcției de universitar – într-o instituție mistică și permanentă, demnitatea face personalitatea privată și demnitatea profesională să fuzioneze, după cum explica Kantorowicz în cartea sa din 1957, The King’s Two Bodies [n. trad. „Cele două corpuri ale regelui”].

Fiind corpus mysticum, universitatea este considerată o corporație într-un sens radical diferit de cel antreprenorial contemporan – corpul mistic fiind reprezentat exclusiv de studenți și profesori, administratorii sau oamenii de serviciu nu aparțin universității propriu-zise, ei fiind doar externi auxiliari. Oamenii de serviciu păstrează curățenia în campus, administratorii asigură o structură normativă, ei sunt angajați, pe când profesorii, ca adevărați membri ai corpului universitar, nu pot fi considerați angajați.

Altfel spus, profesoratul era pentru medievistul de la Berkeley o demnitate publică – nimeni nu avea control asupra profesorilor, nimeni nu le cuantifica rezultatele, demnitatea profesoratului antrena cu sine folosirea discernământului și a conștiinței, fiind strâns legată de „datoriile concrete ale magistrului ca membru al corpului academic”. Demnitatea profesională obliga profesorii să își respecte conștiința cu „pasiune” și „dragoste”, presupunea acceptarea sacrificiului sinelui întrupat pentru binele funcției ocupate, concept originar din sacrificiul divin al umanității hristice.

Acest mod de gândire era desigur complet arhaic în 1950 – niciun alt profesor care a refuzat să semneze jurământul de loialitate nu a invocat vreun argument similar. Majoritatea refuzurilor au izvorât din stângism sincer sau din apărarea libertății academice împotriva unui „totalitarism democratic”, în termenii de atunci.

Gestul lui Kantorowicz își avea originea în rațiunea societății germane de la 1900 și în lecțiile deprinse de la grupul George-Kreiss, coagulat în jurul lui Stefan George și a idealului unei „Germanii secrete”, o formă superioară spiritual, perenă și nobilă. Într-o prelegere ținută împotriva naziștilor în 1933 la Universitatea din Frankfurt, înainte de autoexilare, Kantorowicz și-a exprimat credința în „Germania secretă”, caracterizată de înălțarea poetului și gânditorului la demnitate monarhică. Actul lui de sfidare din 1950 a demonstrat continuitatea cu gândirea sa de atunci.

Credințele lui Kantorowicz erau moștenite din gândirea și mentalitatea medievală, căreia și-a devotat cariera academică. Cercetările sale își propuneau să demonstreze că demnitatea oficiului, fiind în mod simultan materială și spirituală, era inițial atribuită împăraților Romani, căpătând ulterior o natură hristologică, bazată pe natura simultan divină și umană a lui Christos. În această formă, odată cu răspândirea Creștinismului latin, ideea de demnitate divină a oficiului a fost transferată unui șir de oficii sau poziții instituționalizate: Papei, împăratului Roman-German, cavalerului, preotului, avocatului, profesorului, poetului.

Nu e greu de înțeles de ce acest mod de gândire învăluit în misticism l-a atras pe Kantorowicz: evreu homosexual și secular cu ethos aristocrat, descendent al unei familii bogate, profesorul german a fost profund atras de categorii abstracte precum „demnitatea” sau „oficiul”, categorii ale elitei care nu făceau nicio referire la rasă sau etnie. Kantorowicz și-a asumat acest tip de conservatorism subtil ca pe o formă mult mai puternică de apărare împotriva antisemitismului decât adoptarea unor progresisme universalizante, precum comunismul.

Influența ideilor ezoterice ale lui Kantorowicz s-a răsfrânt și asupra studenților săi. Pentru un grup de tineri poeți gay, care îl adoptaseră pe medievistul german drept mentor, ideea că poeții dețineau un oficiu nobil cu continuitate din Antichitate a fost extrem de atractivă. Trei dintre studenții săi, Robert Duncan, Jack Spicer și Robin Blaser au format nucleul ulterioarei „renașteri de la Berkeley”, jucând și un rol important mai târziu în definirea contraculturii.

Cariera academică a lui Spicer a fost primejduită atunci când i s-a alăturat lui Kantorowicz în refuzul de a semna jurământul de loialitate. Duncan a transferat însă patosul recalcitrant ultraconservator al mentorului său către o mișcare politică radical diferită, alăturându-se mișcării libertății de exprimare de la Berkeley în 1964, prima mișcare de revoltă civilă din universitate care a dat naștere activismului pe care îl asociem astăzi cu perioada 1968. Berkeley a devenit astfel un focar de radicalism, fiind notabil faptul că obsesia stângistă cu autonomia, libertatea și o formă de demnitate personală e înrădăcinată prin influența lui Kantorowicz într-o teologie politică ultraconservatoare.

Urme ale influenței lui Kantorowicz pot fi descoperite și în gândirea academică mai recentă, precum în „sociologia pragmatică” a lui Luc Boltanski, devenită extrem de importantă.

Boltanski consideră că neliniștea existențială este specifică omenirii din cauza faptului că viitorul este opac și neașteptatul inevitabil, situație care crează nevoia de instituții care să amelioreze „nesiguranța” prin regului, protocoale și discursuri. Nevoia de securitate presupune și nevoia de critică socială, necesară călirii și perfecționării constante a instituțiilor sociale.

Precum Kantorowicz s-a dedicat explorării conceptului dualității oficiului, Boltanski consideră instituțiile ca fiind simultan întrupate și abstracte, agenți reali dar și concepte perene, a căror identitate este separată de materie și nemuritoare. Instituțiile au „două corpuri”, spune Boltanski, în continuarea lui Kantorowicz.

Din câte știu, Boltanski nu a abordat conceptul demnității oficiului, însă idea că putem scăpa de anxietatea aleatoriului – cândva numit fortuna – prin asumarea identității de reprezentanți ai unor oficii și instituții perene se manifestă puternic în opera sa.

În ziua de astăzi ne este dificil să nu ne considerăm ființe întrupate, cu o identitate legată de realități sociale și biologice concrete, chiar și în viața noastră profesională. Ca universitari, rasa, etnia, „genul” și preferințele noastre sexuale ne organizează curicula și obiectivele de cercetare, o blasfemie pentru Kantorowicz.

Universitatea modernă a decis să nu se considere un corpus mysticum indiferent caracteristicilor identitare ale celor ce lucrează în ea, ci s-a secularizat radical permițând trăsăturilor morale și fizice personale ale profesorilor să o ordoneze: am putea spune că a schimbat demnitatea pe echitate.

În această privință nu există cale de întoarcere, desigur: istoria despre care ne amintește Kantorowicz s-a sfârșit, însă rămâne o întrebare. Ce facem cu această tradiție în continuare? Îi celebrăm în mod progresist sfârșitul sau regretăm și rezistăm în mod conservator burkean pierderea puterei și măreției sale irefutabile?

Niciuna dintre aceste opțiuni nu este viabilă, însă.

Nu a existat niciodată corpus mysticum-ul pe care Kantorowicz l-a invocat, nici atunci când Împăratul Roman de națiune germană, Frederick al II-lea a înființat prina universitate publică, seculară în 1224, nici în Germania anului 1933, nici în SUA anului 1950. Universitatea în calitatea sa de corporație era un corp mistic în două accepțiuni: era fondată juridic ca o corporație permanentă și nemuritoare și astfel spirituală, dar ea era și o simplă idee, o construcție a imaginației.

Atunci când Kantorowicz a refuzat să semneze jurământul de loialitate din 1950, ca și atunci când s-a împotrivit nazificării sistemului universitar German în 1933, el a apărat distincția dintre actual și real. Pentru el, ceea ce nu există poate fi mai real decât ceea ce există. Universitatea actuală este supusă vicisitudinilor războaielor, forțelor administrative, presiunilor ideologice, ș.a.m.d., pe când universitatea reală, universitatea secretă, este liberă. Există astfel momente când trebuie să ne sacrificăm ca să apărăm realul de actual.

Să reformulez această idee într-un mod mai puțin ezoteric, à la Boltanski: ideea că trebuie ocazional să ne sacrificăm entitatea corporală, sinele nostru definit identitar de criterii rasiale, sexuale, ierarhice și profesionale, pentru acel corpus mysticum nu va dispărea niciodată, oricât de obscură va deveni. Fără această idee, nu există „noi” ca profesori, „noi” ca membri ai unei instituții, universitatea, al cărei statut de corporație i-a asigurat supraviețuirea multiseculară. Pentru contemporaneitate, universitatea secretă nu este universitatea care își propune mai multă întrupare, ci mai puțină, ea neputând muri până când universitatea însăși nu va dispărea și ca idee, și ca instituție.

Ce ar putea însemna acest lucru în mod practic? Dintr-o perspectivă idealistă, acceptarea faptului că universitatea secretă încă există presupune că trebuie să fim pregătiți să urmăm exemplul lui Kantorowicz. Ar trebui să fim pregătiți nu doar să rezistăm forțelor care vor să transforme corpus mysticum-ul într-o instituție birocratizată, ci și să ne sacrificăm pentru demnitatea oficiului. Realistic vorbind, însă, având în vedere faptul că majoritatea profesorilor sunt dependenți de locul lor de muncă pentru a supraviețui în lumea burgheză, existența universității secrete presupune faptul că trebuie să acceptăm costurile trădării sale și să ne acceptăm, mai mult sau mai puțin deznădăjduiți, rolul nostru ca participanți în dezmembrarea constantă a universității reale.

Articol original: The Right-Wing Medievalist Who Refused the Loyalty Oath

Partajează pe retelele sociale

Facebook Twitter Google+ LinkedIn WhatsApp
Next article Lucian Croitoru. Două măsuri care au repus politica fiscală pe un curs corect
Previous article Martin S. Martin. Statele Unite. Cu bune, cu rele... A început cel de al doilea război civil american?
Dragoș Mihai Nuță

Dragoș Mihai Nuță

Absolvent de Relații Internaționale și Studii Europene al Universității din Craiova, voluntar la nivel național al proiectului de salvgardare a patrimoniului construit, Ambulanța pentru Monumente, membru al filialei locale Oltenia Vest. E pasionat de cercetarea, valorificarea și restaurarea patrimoniului construit, de istoria artei, studii clasice și meșteșuguri. În timpul liber e pictor și fotograf amator, ciclist împătimit și turist curios.

Related Posts

Între reprimare și înfrânare, câteva reflecții asupra moralității sexuale
April 19th, 2021

Între reprimare și înfrânare, câteva reflecții asupra moralității sexuale

George Orwell despre populism, patriotism și cenzură mascată
April 19th, 2021

George Orwell despre populism, patriotism și cenzură mascată

Destinul educației umaniste în Universitatea americană
April 18th, 2021

Destinul educației umaniste în Universitatea americană

Facebook Comments

Fluxul Marginalia
„De vita beata”, Seneca Cultură

„De vita beata”, Seneca

Apr 20th, 2021
Între reprimare și înfrânare, câteva reflecții asupra moralității sexuale Cultură

Între reprimare și înfrânare, câteva reflecții asupra moralității sexuale

Apr 19th, 2021
George Orwell despre populism, patriotism și cenzură mascată Debate

George Orwell despre populism, patriotism și cenzură mascată

Apr 19th, 2021
Un interviu cu James Buchanan. „Să duci, mai întâi, până la capăt consecințele logice ale ideilor tale și apoi să iei o poziție ideologică” Economie

Un interviu cu James Buchanan. „Să duci, mai întâi, până la capăt consecințele logice ale ideilor tale și apoi să iei o poziție ideologică”

Apr 18th, 2021
André Gide: „Analiza psihologică a pierdut pentru mine orice interes din momentul când mi-am dat seama că omul încearcă trăirile pe care crede că le încearcă” Cultură

André Gide: „Analiza psihologică a pierdut pentru mine orice interes din momentul când mi-am dat seama că omul încearcă trăirile pe care crede că le încearcă”

Apr 18th, 2021
Destinul educației umaniste în Universitatea americană Cultura

Destinul educației umaniste în Universitatea americană

Apr 18th, 2021
Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020 Cultură

Democrațiile, arhitectura, urbanismul, ecologia și binele comun, 1945-2020

Apr 17th, 2021
Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse Debate

Lucian Croitoru. Inflația, povara datoriilor și procesele ascunse

Apr 15th, 2021
Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale Debate

Medicul șef al departamentului de sănătate din New York cere acordarea asistenței medicale pe criterii rasiale

Apr 15th, 2021
Dumnezeul Filozofilor Filozofie

Dumnezeul Filozofilor

Apr 15th, 2021
Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca Cultură

Fragmente din Scrisoarea a VII-a, către Luciliu, de Seneca

Apr 14th, 2021
Biserica în prezent și în viitor Cultură

Biserica în prezent și în viitor

Apr 14th, 2021
Muzică sacră, timp sacru Cultură

Muzică sacră, timp sacru

Apr 14th, 2021
Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin Cultură

Căutarea preciziei medicale în arta traducerii: C.D. Zeletin

Apr 13th, 2021
Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă Debate

Beneficiile victimizării: o interpretare evoluționistă

Apr 13th, 2021
Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza) Debate

Industria rasismului: cererea depășește oferta (Dinesh D'Souza)

Apr 13th, 2021
Imaginația și voința: ești ceea ce privești Debate

Imaginația și voința: ești ceea ce privești

Apr 13th, 2021
Un naș cu inima cât un tren ALTFEL

Un naș cu inima cât un tren

Apr 12th, 2021
Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor Cultură

Mărturii despre impactul pe care l-au avut lucrările lui C.S Lewis asupra cititorilor

Apr 12th, 2021
Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini” Cultură

Edith Stein: „Nu există doar un intelect teoretic, ci și unul practic, solicitat zilnic să îndeplinească cele mai diverse sarcini”

Apr 12th, 2021
Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor Debate

Virgil Iordache. “Gestionarea” vizibilității creștinilor

Apr 12th, 2021
Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția? Debate

Cât de oarbă ar trebui să fie Justiția?

Apr 11th, 2021
Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu Literatură

Câteva fragmente din ,,Balanța", de Ion Băieșu

Apr 10th, 2021
Despre o anume modestie a fericirii Opinii

Despre o anume modestie a fericirii

Apr 10th, 2021
O ortodoxie blândă Cultură

O ortodoxie blândă

Apr 9th, 2021
Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide Cultură

Câteva fragmente din ,,Întoarcerea fiului risipitor”, de André Gide

Apr 9th, 2021
Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne Cultură

Roger Scruton: Virtutea irelevanței. O critică a pedagogiei moderne

Apr 8th, 2021
„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel Cultură

„Datoria de a fi fericit”, prefață la Etica Nicomahică, de Stella Petecel

Apr 7th, 2021
C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia Cultură

C. S. Lewis ne vorbește despre iubire: Philia

Apr 7th, 2021
Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului Cultură

Adrian Lemeni, „Adevăr și demonstrație” – o călătorie prin matematică, filozofie și teologie în căutarea adevărului

Apr 6th, 2021
Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie Uncategorized

Cosmin Lotreanu. „Primăvara croată” (1971) între afirmare identitară, reformă și autonomie

Apr 6th, 2021
Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos  V. Războiul ALTFEL

Alin Vara. Christus Victor. O explorare a sensului morții lui Isus Hristos V. Războiul

Apr 5th, 2021
Daniel Uncu. Două constructe smintite Opinii

Daniel Uncu. Două constructe smintite

Apr 5th, 2021
Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin Cultură

Câteva fragmente din „Laur”, de Evgheni Vodolazkin

Apr 5th, 2021
Ce ne facem cu limbajul poetic? Cultură

Ce ne facem cu limbajul poetic?

Apr 5th, 2021
Feminitatea prin ochii lui Balzac Cultură

Feminitatea prin ochii lui Balzac

Apr 5th, 2021
Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare Debate

Matematica este o formă de „supremație albă”, declară pedagogii woke într-o scrisoare

Apr 4th, 2021
Ce exprimă muzica? Cultura

Ce exprimă muzica?

Apr 4th, 2021
D. P. Aligică: Recomandare la recomandare Debate

D. P. Aligică: Recomandare la recomandare

Apr 3rd, 2021
Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov Literatură

Câteva fragmente din „Maestrul și Margareta” de Mihail Bulgakov

Apr 3rd, 2021
Credința din perspectivă fenomenologică Filozofie

Credința din perspectivă fenomenologică

Apr 3rd, 2021
Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis Cultură

Cele 7 idei centrale ale gândirii lui C. S. Lewis

Apr 2nd, 2021
  • Despre Marginalia etc.
  • Contact
  • Back to top
© Marginalia 2018. Toate drepturile rezervate.
Website realizat de Marginalia.